2ra-1471/20 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1471/20 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1471/2020

prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud. M. Stratan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Ministerul Justiției și Tamara Casian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Casian

împotriva Ministerului Justiției, intervenientul accesoriu Procuratura Generală cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Tamara Casian, de Ministerul Justiției și

Procuratura Generală și a fost menținută hotărârea din 18 decembrie 2019 a

Judecătoriei Ungheni, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 15 martie 2018 Tamara Casian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenientul accesoriu Procuratura Generală cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 15 februarie 2010 de către SUP CPR

Ungheni în privința reclamantei a fost pornită cauza penală nr. 2010360075

conform semnelor componente ale infracțiunii prevăzute de 312 alin. (2) CP RM.

La 11 martie 2010 SUP CPR Ungheni a pornit urmărirea penală conform

semnelor componente ale infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) CP (cauza

penală 2010360139) și art. 335 alin. (1) CP RM (cauza penală 2010360140).

Prin ordonanța de conexare a cauzelor penale din 11 martie 2010, procurorul

Anatolie Gîrbu, a menționat că: „Ținând cont de faptul că infracțiunile sus indicate

au fost comise de unele și aceleași persoane” a conexat dosarele penale

1010360075, 2010360139, 2010360140 întru-un singur dosar, conferindu-i nr.

pornit urmărirea penală conform semnelor componente ale infracțiunii prevăzute de

art. 311 alin. (1) CP RM.

Prin ordonanța procurorului Ungheni din 02 august 2010 a fost pusă sub

învinuire în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 312 alin. (2) CP RM, 361

alin. (1), 335 alin. (1) și art. 311 alin. (1). A susținut că ordonanța în cauză i-a fost

adusă la cunoștință la 15 noiembrie 2010, în aceeași zi fiindu-i aplicată măsura

preventivă în formă de obligare de a nu părăsi localitatea.

Prin încheierea judecătorului de instrucție în Judecătoria Ungheni din 08

februarie 2011, ordonanța din 02 august 2010 a fost anulată parțial în partea ce ține

de punerea sa sub învinuire în temeiul art. 312 alin. (2) CP RM, iar prin ordonanța

procurorului Ungheni din 15 iunie 2011 a fost pusă din nou sub învinuire în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 361 alin. (1), 335 alin. (1) și art. 11 alin.

(1) CP RM, iar la 29 iunie 2011 cauza penală a fost expediată în Judecătoria

Ungheni.

La 16 noiembrie 2010 de către Direcția nr. 3 a DGUP a CCCEC a fost pornită

cauza penală nr. 2010036863 conform semnelor componente ale infracțiunii

prevăzute de art. 335 alin. (3) lit. b) CP RM în privința sa în calitate de director al

Î.I. „Casian Tamara”. La 31.01.2011 i s-a înaintat calitatea de bănuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) lit. b) CP RM.

La 12 aprilie 2011 de către Direcția nr. 3 a DGUP a CCCEC a fost pornită

cauza penală nr. 2010036233 conform semnelor componente ale infracțiunii

prevăzute de art. 251 CP RM, la aceeași dată a fost pusă sub învinuire,

încriminându-i săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 251 CP RM. La 29 aprilie

2011 i-a fost înmânat rechizitoriul, iar cauza penală a fost expediată după

competență în judecătoria Râșcani, mun. Chișinău.

Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 29 noiembrie 2011 cauza penală de

învinuire în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 361 alin. (1), 335 alin. (1)

și 311 alin. (1), a fost conexată la cauza penală de învinuire în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 251 CP RM fiind judecată în continuare de judecătoria Râșcani,

mun. Chișinău.

Prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2013 a fost

achitată în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 251, 335 alin. (1), 311 alin. (2)

lit. c) și art. 361 alin. (2) lit. d) CP RM.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 a

fost admis apelul procurorului în Procuratura Anticorupție, Neguriță Ion, a fost

casată sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2013 și a fost

pronunțată o nouă hotărâre privind modul stabilit pentru prima instanță, fiind

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 251, 311 alin. (2)

lit. c), 335 alin. (1), 361 alin. (2) lit. d) CP RM, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă

prin cumul parțial al pedepselor aplicate sub formă de amendă în mărime de 1500 (o

mie cinci sute) u.c., ceea ce constituie 30 000 (treizeci mii) lei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcția de administrator al procedurilor de insolvabilitate pe un

termen de 3 (trei) ani.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2014 a fost casată integral

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 și a fost

menținută sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2013.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 1398 alin. (1), 1405 alin.(1)

Cod civil, art. 3, 6 Legea nr. 1545/25.02.98 privind modul de reparare a

2

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

A susținut că începând cu 15 februarie 2010 și până la 01 aprilie 2014 a fost

atrasă ilegal la răspundere penală, față de ea a fost aplicată ilegal măsura preventivă

sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea și cu toate că prin sentința

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2013 a fost achitată în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 251, 335 alin. (1), 311 alin. (2) lit. c) și

art. 361 alin. (2) lit. d) CP RM, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 iunie 2013 a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 251; 311 alin. (2) lit. c); 335 alin. (1); 361 alin. (2) lit. d) Cod

penal fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime de 1500

u.c., ceea ce constituie 30000 de lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de

administrator al procedurilor de insolvabilitate pe un termen de 3 ani, iar prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2014 a fost casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 cu menținerea

sentinței Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2013 de achitare,

care a devenit definitivă și irevocabilă.

Cu privire la prejudiciul material, face trimitere la art. 7 Legea nr.

1545/25.02.98 și consideră că ținând cont de dispozițiile normei de drept citate,

prejudiciul material care urmează să-i fie recuperat constă din: cheltuieli pentru

asistență juridică – 25 000 de lei – întru apărarea drepturilor și intereselor în cauzele

penale intentate, a fost asistată de avocatul Țurcanu Alexei cu care au fost încheiate

3 contracte de asistenta juridică, în baza cărora a achitat onorariul avocatului în

sumă totală de 25000 de lei. Cheltuieli de transport în sumă totală de 12 010,91 de

lei în legătură cu deplasarea sa și a avocatului la: Procuratura CNA - 893.20 de lei;

Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău - 8133.71 de lei; Curtea de Apel Chișinău -

2228.60 de lei; Curtea Supremă de Justiție - 1249.50 de lei; Remunerația

administratorului în cauzele de insolvabilitate de la care a fost destituită în sumă

totală de 255600 de lei și anume: SRL „Antiprima” – 246000 de lei; SRL

„Rotmarcom” – 9600 de lei.

În această ordine de idei, menționează că prin decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 a fost privată de dreptul de a ocupa

funcția de administrator al procedurilor de insolvabilitate pe un termen de 3 ani și

întrucât decizia în cauză a devenit executorie din momentul pronunțării, a susținut

că a fost nevoită să ceară demisia de lichidator și administrator de la o serie de

cauze de insolvabilitate.

Astfel, prin încheierea Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2013 a fost

destituită din funcția de lichidator al I.M. „Antiprima” SRL. Prin Hotărârea Curții

de Apel Bălți din 26 octombrie 2015 a fost finalizată procedura de lichidare a I.M.

„Antiprima” SRL, iar prin încheierea Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2015 a

fost stabilită remunerația lichidatorului în sumă totală de 246000 de lei.

A mai susținut că prin încheierea Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2014 a

fost destituită din funcția de lichidator al SRL „Rotmarcom”.

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Bălți a fost finalizată

procedura de lichidare a SRL „Rotmarcom”, iar prin încheierea Curții de Apel Bălți

din 29 ianuarie 2015 a fost stabilită remunerația lichidatorului în sumă totală de

9600 de lei.

3

A considerat că în cazul în care nu ar fi fost condamnată, își exercita în

continuare atribuțiile și la finalizarea procedurilor, în situația în care nu ar fi fost

destituită, a susținut că urma să fie remunerată cu suma de 246000 de lei pentru

cauza I.M. „Antiprima” SRL și cu 9600 de lei pentru cauza SRL „Rotmarcom”.

A mai menționat că pe lângă aceste două demisii, prin încheierea Curții de

Apel Bălți din 18 septembrie 2013 a fost destituită din funcția de lichidator al SRL

„Eximacom”, iar prin încheierea Curții de Apel Comrat din 06 decembrie 2013 a

fost destituită din funcția de administrator al procedurii de insolvabilitate a SC

„Saturn” SRL. Până la moment procedura de lichidare a SRL „Eximacom” și

procedura de insolvabilitate a SC „Saturn” SRL nu s-au finalizat, de aceea susține

că acum nu este posibil de determinat care este prejudiciul cauzat prin aceste două

destituiri.

Contract cu clientul Cojocaru Nicolaie - 6000 de lei. La 12 august 2013, în

calitate de avocat a încheiat un contract de asistență juridică cu cet. Ciobanu

Nicolae, în baza căruia trebuia să-i acorde acestuia asistență juridică în calitate de

învinuit în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b), 287 alin. (3)

și art. 349 alin. (2) lit. d) CP RM, iar pentru serviciul prestat clientul urma să-i

achite suma de 6000 de lei. Prin ordonanța din 14 august 2013 procurorul în

procuratura Ungheni, Gîrbu Anatolie a respins cererea învinuitului privind

înlocuirea avocatului din oficiu Gheorghe Crudu cu avocatul ales Casian Tamara,

pe motiv că aceasta este condamnată, din care cauză în aceeași zi a fost reziliat

contractul de asistență juridică nr. 30 din 12.08.2013. Alte cheltuieli (efecte poștale,

xerox)- 276,70 de lei.

Cu privire la prejudiciul moral, a făcut trimitere la prevederile art. 1423 Codul

civil, art. 11. Legea nr.545/25.02.98.

a) Gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana

respectivă.

A menționat că de către procuratura Ungheni a fost învinuită în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 312 alin. (2) CP RM, 361 alin. (1), 335 alin. (1)

și art. 311 alin. (1) CP RM, iar de Direcția nr. 3 a DGUP a CCCEC de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin. (3) lit. b) și 251 CP RM, care în funcție de

caracterul și gradul prejudiciabil două infracțiuni [361 alin. (1) și 311 alin. (l)] sunt

clasificate de codul penal ca infracțiuni ușoare, 2 infracțiuni [312 alin. (2) CP RM,

335 alin. (1)] mai puțin grave și o infracțiune [335 alin. (3) lit. b)] deosebit de gravă.

Dar mai grav consideră faptul că a fost învinuită de concurs de infracțiuni, săvârșite

cu intenție, ținta considerând-o a fi din start lipsirea sa de dreptul de a ocupa funcția

de administrator al insolvabilității.

b) Rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea și

condamnarea persoanei.

A susținut că nu este clar din care surse, această informatei a fost preluată de

cet. Lavrac Veaceslav, reprezentantul creditorului SRL „Minerva Exim” (el și

persoana la denunțul căruia Direcția nr. 3 a DGUP a CCCEC a pornit urmărirea

penală în privința sa) și a înaintat un demers în cadrul procedurii de insolvabilitate a

SRL „Intermag” prin care a solicitat destituirea sa din funcția de administrator

pentru motivul că în privința sa sunt intentate dosare penale.

A mai susținut că prin încheierea Curții de Apel Economice din 07 octombrie

2010 a fost destituită din funcție, instanța invocând că „respectă prezumția de

4

nevinovăție, deoarece nu există o sentință definitivă și irevocabilă de condamnare,

dar totodată nu poate rămâne indiferentă față de această informație prezentată cu lux

de amănunte (numărul dosarului, data intentării și articolul învinuirii)”.

Ca rezultat al condamnării pe care o consideră ilegală și privării de dreptul de

a ocupa funcția de administrator al procedurilor de insolvabilitate pe un termen de 3

ani, la 05 septembrie 2013 Biroul de probațiune Ungheni a expediat în adresa

Curților de Apel Chișinău, Bălți, Cahul, Bender și Comrat, decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 pentru a fi executată și, ca rezultat a

fost dispusă excluderea sa din lista administratorilor, astfel că pe parcursul a 10 luni

până când Biroul de probațiune Ungheni a expediat informația despre anularea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013, a susținut că

nu a fost desemnată la nici o procedură de insolvabilitate. Biroul de probațiune

Ungheni a informat despre condamnarea sa Camera Înregistrării de Stat,

Inspectoratul Fiscal de Stat Ungheni și Inspectoratul de Politie Ungheni.

A mai notat că la 20 septembrie 2013 un grup de cetățeni din or. Cornești,

raionul Ungheni au expediat o plângere către Ministerul Justiției și Uniunea

Avocaților cerând retragerea licenței de avocat pe motiv că ea este condamnată

pentru comiterea mai multor infracțiuni cu lipsirea de dreptul de a activa

administrator pe parcursul a 3 ani.

La 12 februarie 2014 Morcov Grigore a expediat o plângere Uniunii

Avocaților, Comisia pentru Etică și Disciplină și Ministerului Justiției, cerând la fel

retragerea licenței de avocat pe motiv că prin decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 iunie 2013 a fost recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 251; 311 alin. (2) lit. c); 335 alin. (1); 361 alin.

(2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de amendă în

mărime de 1500 u.c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de administrator al

procedurilor de insolvabilitate pe un termen de 3 ani.

Prin ordonanța din 14 august 2013 procurorul în procuratura Ungheni, Gîrbu

Anatolie a respins cererea învinuitului Cojocaru Nicolaie privind înlocuirea

avocatului din oficiu Gheorghe Crudu cu avocatul ales Casian Tamara, pe motiv că

„a săvârșit o infracțiune contra justiției, o infracțiune de corupție în sectorul privat

precum și o infracțiune contra autorităților publice și securității de stat, or săvârșirea

de astfel de fapte nu se încadrează în nici un fel de deontologie cu atât mai mult a

celui de avocat”.

La ședința de judecare a apelului depus de Munteanu Visarion împotriva

sentinței Judecătoriei Ungheni din 25 octombrie 2013 partea vătămată Ciobanu Ion

a înaintat un demers prin care a cerut să nu i se permită participarea în calitate de

apărător al apelantului Munteanu Visarion pe motiv că este condamnată.

Ținând cont de situațiile descrise, susține că prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanței de apel, s-a atentat inadmisibil nu

doar la onoarea și demnitatea sa, dar și la reputația sa profesională, fiindu-i îngrădit

astfel și dreptul de a-ș exercita profesia și de a munci.

c) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în

instanța de judecată.

A mai enunțat că SUP CPR Ungheni a pornit urmărirea penală în privința sa la

15 februarie 2010 iar la 29 iunie 2011 cauza a fost transmisă în instanța de judecată.

Direcția nr. 3 a DGUP a CCCEC a pornit urmărirea penală la 16 noiembrie 2010 iar

5

la 29 aprilie 2011 cauza penală a fost expediată în Judecătoria Râșcani mun.

Chișinău. Sentința de achitare a devenit definitivă și irevocabilă la 01 aprilie 2014,

astfel a susținut că începând cu 15 februarie 2010 și până la 01aprilie 2014 a fost

supusă unui tratament discriminator de către organele de urmărire penală, ale

procuraturii, și de către Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, fiind ținută în

suspans 4 ani și 2 luni.

f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice:

Reclamanta a făcut trimitere la pct. 2 al Hotărârii Plenului CSJ a RM din 09

iunie 2014, nr. 3 - Cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor

prevederi ale Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, precum și la cauzele CEDO: Oneryildiz vs. Turcia,

Sommerfeld vs. Germania, McFarlane vs. Irlanda, Kakamoukas și alții vs. Grecia,

Petru Roșca vs. Moldova.

A menționat că dacă se ia în calcul numărul de infracțiuni care i-au fost

incriminate, de durata urmăririi penale și de examinare a cauzei, de atitudinea

societății, de beneficiul neobținut ca urmare a condamnării, și nu în ultimul rând, de

caracterul continuu al acțiunii în timp a prejudiciului moral, a considerat că aceste

modalități de exprimare a prejudiciului moral expuse de practica CEDO o

reprezintă.

Totodată, a menționat că, datorită stării de stres permanent și neliniște, a

sentimentului de frustrare, nedreptate și umilință a suportat o criză nervoasă și a

primit îngrijiri medicale, începând cu 02 august 2010 până la 10 august 2010,

ambulator, între 12 august 2010-21 august 2010 tratament staționar secția

neurologie, iar de la 22 august 2010 până la 18 septembrie 2010 din nou ambulator.

Ulterior, prin cererea de concretizare a cerințelor reclamanta a solicitat: 1)

încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției prejudiciul

material în sumă totală de 805 147,21 de lei, inclusiv: 25 000 de lei - cheltuieli

pentru asistență juridică; 12 505,01 lei - cheltuieli de transport; 767 366 de lei -

compensarea veniturilor provenite din muncă; 276,20 de lei - alte cheltuieli (efecte

poștă, xerox); 2) încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției

prejudiciul moral în valoare de 250 000 de lei; 3) încasarea din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției cheltuielile de asistență juridică pe care le-a

suportat cu acest proces în mărime de 5000 de lei (f.d.210-211, vol. I).

Prin încheierea protocolară din 27 noiembrie 2017 Procuratura Generală a fost

atras în calitate de copârât (f.d.161, vol. I).

Prin încheierea din 15 iulie 2019 a Judecătoriei Ungheni, a fost admisă cererea

de renunțare parțială la acțiune a reclamantului Casian Tamara. A fost încetat

procesul civil la cererea de chemare în judecată depusă Tamara Casian împotriva

Procuraturii Generale a RM, privind obligarea organelor procuraturii să-i aducă

scuze oficiale în urma statului pentru faptul că a fost suspusă neîntemeiat urmăririi

penale. A fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului

Procuratura Generală a RM, cu sediul în mun. Chișinău, str. Ștefan cel Mare 73

(f.d.214-215, vol. I).

Prin hotărârea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, a fost admisă

parțial acțiunea depusă de Tamara Casian și a fost încasată din contul bugetului de

stat gestionat de Ministerul Finanțelor prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul Tamarei Casian suma de 50 000 de lei cu titlu de

6

prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale

instanțelor judecătorești la examinarea cauzei penale, suma de 12 505,01 lei cu titlu

de cheltuieli de transport pe cauza penală, 276,20 de lei cheltuieli poștale și copii,

25 000 de lei cheltuieli pentru asistența juridică pe cauza penală, 5000 de lei

cheltuieli pentru asistența juridică în prezenta cauză civilă, în total suma de 92

781,21 de lei. A fost respinsă pretenția Tamarei Casian cu privire la compensarea

veniturilor provenite din muncă în sumă de 767 366 de lei (f.d.240, vol. I, 17-33,

vol. II).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 24 decembrie 2019, în

termenul legal, Tamara Casian a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

însă fără a indica motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază apelul (f.d.2,

vol. II). Ulterior, la 18 martie 2020, prin intermediul poștei electronice (f.d.79, vol.

II), apelanta Tamara Casian a depus cerere de apel motivată, prin care și-a

manifestat dezacordul cu soluția primei instanțe în partea respingerii acțiunii.

La fel, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 30 decembrie 2019, în

termenul legal, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, însă fără a indica motivele de fapt și de drept pe care își

întemeiază apelul (f.d.4, vol. II). Ulterior, la 04 februarie 2020, prin intermediul

poștei electronice, iar la 07 februarie 2020, conform ștampilei de pe plicul poștal

(f.d.63, vol. II) Ministerul Justiției a depus cerere de apel motivată (f.d.55-61).

La fel, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 03 ianuarie 2020, în

termenul legal, Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, însă fără a indica motivele de fapt și de drept pe

care își întemeiază apelul (f.d.11-13, vol. II), iar la 19 februarie 2020, a depus cerere

de apel motivată (f.d.77-78, vol. II).

Prin decizia din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Tamara Casian, Ministerul Justiției și Procuratura Generală și

a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că la 15 februarie 2010 de

către SUP CPR Ungheni a fost pornită cauza penală nr. 2010360075 conform

semnelor componente ale infracțiunii prevăzute de 312 alin. (2) CP RM în privința

reclamantului.

La 11 martie 2010 SUP CPR Ungheni a pornit urmărirea penală conform

semnelor componente ale infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) CP (cauza

penală 2010360139) și art. 335 alin. (1) CP RM (cauza penală 2010360140).

Prin ordonanța procurorului Ungheni din 15 noiembrie 2010 i-a fost aplicată

măsura preventivă în formă de obligare de a nu părăsi localitatea (f.d.20, vol. I).

La 16 noiembrie 2010 de către Direcția nr. 3 a DGUP a CCCEC a fost pornită

cauza penală nr. 2010036863 conform semnelor componente ale infracțiunii

prevăzute de art. 335 alin. (3) lit. b) CP RM în privința sa în calitate de director al

Î.I. „Casian Tamara” (f.d.22-23 vol. I).

La 31 ianuarie 2011 i s-a înaintat calitatea de bănuită în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 335 alin. (3) lit. b) CP RM (f.d.26, vol. I).

La 12 aprilie 2011 de către Direcția nr. 3 a DGUP a CCCEC a fost pornită

cauza penală nr. 2010036233 conform semnelor componente ale infracțiunii

prevăzute de art. 251 CP RM, la aceeași dată a fost pusă sub învinuire,

încriminându-i săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 251 CP RM (f.d.81, vol. I).

7

La 29 aprilie 2011 i-a fost înmânat rechizitoriul, iar cauza penală a fost

expediată după competență în Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău.

Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 29 noiembrie 2011 cauza penală de

învinuire în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 361 alin. (1), 335 alin. (1)

și 311 alin. (1), a fost conexată la cauza penală de învinuire în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 251 CP RM fiind judecată în continuare de judecătoria Râșcani,

mun. Chișinău.

Prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2013,

Casian Tamara a fost achitată în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 251, 335

alin (1), 311 alin. (2) lit. c) și art. 361 alin. (2) lit. d) CP RM (f.d.33-37, vol. I).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 s-a

admis apelul procurorului în Procuratura Anticorupție Neguriță Ion, s-a casat

sentința judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2013 și s-a pronunțat

o nouă hotărâre privind modul stabilit pentru prima instanță, fiind recunoscută

vinovată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 251; 311 alin. (2) lit. c);

335 alin. (1); 361 alin. (2) lit. d) CP RM, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă prin

cumul parțial al pedepselor aplicate sub formă de amendă în mărime de 1500 (o mie

cinci sute) u.c., ceea ce constituie 30000 (treizeci mii) lei, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcția de administrator al procedurilor de insolvabilitate pe un termen de 3

(trei) ani (f .d. 38, vol. I).

Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2014 a fost casată

integral decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 cu

menținerea sentinței Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2013

(f.d.39-56, vol. I).

Având în vedere cele constatate, Colegiul civil și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău a conchis că, prima instanță având în susținere

prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, corect a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii depuse de Tamara Casian cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Astfel, instanța de apel aplicînd prevederile 53 alin. (2) din Constituția RM,

art. 66 alin. (3), 23 alin. (3), 524 și 525 alin. (1) din CPP, art. 2, 3, 6, 11 alin. (1) din

Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, art. 1405, 1423 Codul civil, și rezultând din specificul

acțiunii, a constatat că instanța de fond cu aplicarea corectă a legii materiale care

guvernează raportul juridic litigios, creând condiții obiective participanților la

proces, justificat a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii, corect a determinat

mărimea compensației pentru prejudiciul moral cauzat Tamarei Casian ca urmare a

acțiunilor ilegale a organului de urmărire penală. În contextul dat, este de menționat

faptul că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral

este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță apreciind corect

circumstanțele cauzei și valorificând prejudiciul moral suportat de Tamara Casian,

8

în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, a admis parțial acțiunea,

stabilind că suma solicitată fiind una exagerată, iar sumă de 50 000 de lei, încasată

în vederea compensării prejudiciului moral fiind o sumă reală suferințelor cauzate,

care constituie de altfel o satisfacție echitabilă în sensul Legii nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998.

La fel, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe despre

necesitatea admiterii pretenției privind încasarea sumei de 25 000 lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică pe cauza penală, întrucât în conformitate cu

prevederile art. 118 CPC, a prezentat probe pertinente prin care se confirmă că la 28

ianuarie 2011 și 07 iunie 2011, 08 iulie 2011, reclamanta Casian Tamara a încheiat

trei contracte de asistență juridică (f. d. 223, 224, 225, vol. I) cu avocatul Alexei

Țurcanu, prin care ultimul s-a obligat să-i acorde asistență juridică în cauza penală

privind învinuirea sa. De asemenea, a considerat întemeiat raționamentul primei

instanțe potrivit căruia, este indiscutabil faptul că cheltuielile de asistență juridică

solicitate au fost rezonabile, întrucât cauza penală în care a fost vizată Casian

Tamara este una foarte complexă ultima fiind învinuită de către Procuratura

Ungheni în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 312 alin. (2) CP RM, 361

alin. (1), 335 alin. (1) și art. 311 alin. (1) CP RM, iar de Direcția nr. 3 a DGUP a

CCCEC de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin. (3) lit. b) și 251 CP

RM. Subsecvent, Colegiul instanței de apel a găsit întemeiat și concluzia primei

instanțe de încasare a cheltuielilor de transport suportate de Casian Tamara pe cauza

penală, în condițiile în care dânsa a prezentat instanței informația detaliată la data

ședințelor, a prezentat bonurile în original, precum și a cheltuielilor poștale și

copiile de pe diferite acte în sumă de 276,20 de lei (f. d. 226-236, vol. I).

Totodată instanța de apel a considerat întemeiată și concluzia primei instanțe în

partea respingerii pretenției privind repararea prejudiciului material sub formă de

remunerație administratorului insolvabilității și în calitate de avocat pe cauzele care

a fost înlăturată în sumă de 767 366 de lei, or în cazul din speță Tamara Casian , ca

persoană păgubită trebuia să dovedească mărimea beneficiului care nu a fost obținut

din cauza încălcării obligației, precum și legătura cauzală între neexecutare și

venitul ratat, actele judecătorești la care a făcut trimitere reclamanta sunt irelevante

speței. Colegiul instanței de apel a notat că nu este clar că reclamanta, în cazul în

care rămânea ca administrator al insolvabilității și respectiv ca avocat, efectua

aceleași acțiuni și era remunerată exact cu aceleași sume.

Instanța de apel aplicând prevederile art. 96 alin. (1) CPC, a apreciat drept

corectă soluția primei instanțe privind încasarea din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul Tamarei Casian a sumei de 5000 de

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în legătură cu examinarea

cauzei civile.

La 04 septembrie 2020 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii și emiterea în această parte a

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, își exprimă dezacordul cu decizia instanței

de apel, deoarece instanța de apel verificând temeinicia și legalitatea hotărârii

primei instanțe eronat a interpretat normele de drept material, care reglementează

aprecierea probelor.

9

A susținut că cheltuielile de transport urmează a fi justificate prin prezentarea

unui bon de plată care să reflecte serviciile prestate, iar direcția tur-retur să coincidă

cu data ședințelor de judecată.

A considerat inadmisibilă admiterea de către instanța de fond și de apel ca

probă care justifică cheltuielile de transport bonul fiscal eliberat de stațiile de

alimentare cu combustibil, or nu toate ședințele de judecată sunt confirmate cu

citație și deplasare la instanța de judecată, de exemplu ședințele la Curtea Supremă

de Justiție sunt fără participarea părților. Mai mult, unele bonuri fiscale anexate sunt

eliberate în or. Bălți în timp de sediul reclamantei este în or. Ungheni, iar deplasarea

o face la Chișinău.

La caz, reclamata nu a prezentat alte probe, iar constatările instanței în acest

sens sunt bazate pe declarațiile date în ședința de judecată.

Cu privire la alte cheltuieli a reținut că suma încasată este exagerată și nu

corespunde realității nefiind direct proporțională criteriului de rezonabilitate.

Bonurile fiscale prezentate nu justifică că aceste cheltuieli au fost efectuate anume

pentru judecarea cauzei.

Cu privire la repararea prejudiciului moral.

La aprecierea daunelor morale trebuie să se țină seama de consecințele

negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor

lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și vor

fi percepute consecințele. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii

rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciul real și efectiv.

Instanța de fond și de apel au ignorat că principiile conform căreia unul din

criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul

echității, care exprimă că cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât

acesta să aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici sume excesive

pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Reieșind din dificultățile stabilirii mărimii prejudiciului, caracterul vag al

criteriilor legale de determinare a mărimii despăgubirii și motivarea laconică a

instanței de apel a considerat că suma prejudiciului moral este neîntemeiat și nu

corespunde realității.

Nu poate fi neglijat faptul că din materialele dosarului reclamanta nu a fost

supusă reținerii, nefiind careva măsuri privative de libertate, nu a fost supusă

pedepsei sub formă de închisoare. Însă, în privința acesteia a fost întreprinse doar

măsuri procesuale legale care erau prevăzute de legislația procesual penală și care

urmau de a fi întreprinse pentru cazul de infracțiune săvârșirea căreia îi era imputată

reclamantei.

Totodată măsura preventivă obligația de a nu părăsi localitatea este cea mai

blândă măsură preventivă și are scopul doar de a asigura ne eschivarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului de la organul de urmărire penală și instanța de judecată.

De asemenea, aplicarea acestei măsuri preventive nu privează persoana de libertate,

nu o desparte de familie și nu îi îngrădește dreptul de a munci. Prin urmare, a

considerat că în rezultatul aplicării acestei măsuri preventive, intimatului nu i-a fost

cauzat un prejudiciu moral, or intimata în nici un fel nu a manifestat voința de a

părăsi țara.

Cu privire la cheltuielile de asistență juridică.

10

A susținut că compensarea cheltuielilor de asistență juridică în cauza penală în

mărime de 25 000 de lei sunt neîntemeiate și exagerate.

Însă instanța de fond în admiterea acțiunii nu își justifică soluția în baza

recomandărilor menționate/intimatul reclamant Tamara Casian nu a prezentat decât

bonul de plată a serviciilor de asistență juridică. Cheltuielile de asistență juridică

trebuie să fie realmente angajate necesare și rezonabile, principii care le consideră

instanța de fond nu le-a luat în considerare.

Altfel, criteriile de bază fiind complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea

problemelor juridice ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei,

timpul și munca depusă de avocat; aptitudinile speciale necesare pentru a acorda

asistența, faptul în ce măsura munca avocatului în cauza respectivă îi limitează

capacitatea de a lucra în alte dosare; rezultatul obținut, restricțiile de impuse de

client și de circumstanțele cauzele; natura și durata și durata relației dintre avocat și

client, experiența reputația și abilitatea avocatului; justificarea și ponderea

mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma despăgubirilor pretinse/obținute în

cauză; alți factori, la discreția instanței.

Astfel, luând în considerație criteriile sus-indicate, urmează de menționat că pe

rolul instanței se află o cauză civilă cu caracter relativ, omogenă cu alte principii

examinate deja de către instanțele de judecată, de o complexitate redusă, nefiind

ridicate careva probleme juridice în speță, apreciind aportul avocatului la

soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de avocat, astfel încât nefiind efectuat

un volum de lucru substanțial.

A menționat că gradele de complexitate a cauzelor reflectă nivelul efortului

intelectual, psihic și moral al judecătorului, durata de timp necesară soluționării unei

cauze, precum și circumstanțele cauzei.

A mai menționat că pentru angajarea răspunderii Statului pentru prejudiciul

cauzat prin erori judiciare și de urmărire penale, sunt necesare unele condiții

speciale, și anume existența fapte ca ilicite. Or, la materialele cauzei nu există un act

emis de către judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată prin care

acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de

judecată ar fi fost declarate ilegale.

La fel, pornirea urmăririi penale constituie o modalitate legală de desființare a

urmăririi penale. Însăși pornirea urmăririi penale, recunoașterea persoanei în calitate

de bănuit, punerea persoanei sub învinuire, sunt doar niște măsuri procesuale care

nu încalcă drepturile persoanei. Efectuând o apreciere a prevederilor legale și a

circumstanțelor de fapt și de drept, a constatat că în privința intimatei toate măsurile

procesuale ce au fost întreprinse sunt prevăzute de lege, care sunt necesare într-o

societate democratică, au un scop legitim de a asigura lupta cu criminalitatea și

acest scop este proporțional anumitor restricții care pot avea loc în cadrul

desfășurării lor.

La 15 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Tamara Casian a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârea primei instanțe în partea respingerii

cererii de compensare a veniturilor provenite din muncă și a prejudiciului moral cu

emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere a pretențiilor date cu

încasarea din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul ei a venitului în mărime de 767366

11

de lei provenit din muncă, pe care nu l-a obținut în rezultatul îngrădirii dreptului la

muncă, cât și suma de 250000 de lei în vederea reparării prejudiciului moral.

În motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel o consideră neîntemeiată și pasibilă de casare, deoarece instanța de apel a

aplicat incorect normele de drept material, a încălcat flagrant regulile de apreciere a

probelor, stabilite în art. 130 CPC și n-a cercetat multiaspectual, complet,

nepărtinitor și nemijlocit toate probele din dosar în ansamblu și interconexiunea lor,

or în conformitate cu art. 373 CPC, instanța de apel verifică, în limitele cererii de

apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în prima

instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și

cele prezentate suplimentar în instanța de apel de către participanții la proces.

Instanța de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărârii

primei instanței, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

A susținut că a solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei totale de 761366

de lei cu titlu de venit ratat provenit din munca de care a fost privată în urma

condamnării ilegale, pe când instanțele de judecată au examinat această cerință prin

prisma noțiunii de venit ratat, aplicând eronat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 1545

din 25 februarie 1998, este reparabil venitul ratat care i-a fost cauzat persoanei

juridice. A susținut că dânsa nu are statut de persoană juridică, dar practică

activitate profesională pe cont propriu și ca rezultat abține venituri din această

muncă și nu venit din activitate de antreprinzător.

Este greșită și concluzia ambelor instanțe precum că n-a fost dovedită existența

și mărime a venitului neobținut. A considerat că instanța incorect a ajuns la

concluzia că dânsa nu este în drept să solicite cu titlu de venit provenit din muncă

remunerația în sumă de 755366 de lei, pe care trebuia să o primească, în caz dacă nu

era destituită din funcție, pe motiv că nu a îndeplinit careva acțiuni după înlăturare.

A fost înlăturată de la administrare din cauza condamnării sale ilegale și e cert că

după înlăturare nu a avut posibilitatea reală de a îndeplini careva acțiuni de

administrare a întreprinderilor insolvabile.

Aceeași situație este și cu decizia de neadmitere în procesul penal în calitate de

apărător, fiind nevoită să restituie onorariul de 6000 de lei.

La fel, instanțele de judecată nu au cercetat toate probele din dosar pentru

evaluarea prejudiciului moral, or cuantumul de 50000 de lei, încasați cu titlu de

prejudiciu moral, în raport cu gravitatea infracțiunilor de a cărei săvârșire a fost

învinuită de rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea și

condamnarea sa de durata urmăririi penale și a examinării cauzei penale, de

caracterul și gradul suferințelor psihice, care au fost descrise cu lux de amănunte în

cererea de chemare în judecată și dovedite prin probe verosimile, nici pe departe nu

compensează suferințele psihice și morale pe care le-a suportat din cauza atragerii

neîntemeiate la răspundere penală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

12

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 30 iunie 2020 și a fost expediată părților la 24 iulie 2020 prin

intermediul oficiului poștal și prin intermediul poștei electronice.

Astfel, recursurile declarate la 04 septembrie 2020 de către Ministerul Justiției

și la 15 septembrie 2020 de către Tamara Casian sunt depuse în termenul prevăzut

de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Prin notificarea din 16 septembrie 2020 și din 18 septembrie 2020 Curtea

Supremă de Justiție în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților

copia recursurilor și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 13 octombrie 2020 Procuratura Republicii Moldova a depus referință la

recursurile declarate de Tamara Casian și de Ministerul Justiției, prin care a solicitat

de a considera inadmisibil recursul declarat de Tamara Casian și admiterea

recursului declarat de Ministerul Justiției.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Tamara Casian și de

Ministerul Justiție nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

13

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate

de Ministerul Justiției și de Tamara Casian ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Tamara Casian se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

14