2rc-46/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rc–46/20 Prima instanță: Judecătoria Cahul (sediul Taraclia), (jud. S. Uzun) Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco) Î N C H E I E R E 06 mai 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Examinând recursul declarat de către SRL ”Ispan Lux”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Estcon Construct” împotriva SRL ”Ispan – Lux” cu privire la încasarea datoriei, taxei de stat și cheltuielilor de asistență juridică, împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost restituit apelul declarat de SRL ”Ispan Lux” împotriva hotărârii din 09 august 2019 a Judecătoriei Cahul (sediul Taraclia), c o n s t a t ă: La 10 iunie 2019, SRL ”Estcon Construct” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Ispan Lux” cu privire la încasarea datoriei, taxei de stat și cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 09 august 2019 a Judecătoriei Cahul (sediul Taraclia), a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către SRL ”Estcon Construct”. A fost încasat de la SRL ”Ispan Lux” în beneficiul SRL ”Estcon Construct” datoria în mărime de 412 019,44 de lei, suma în mărime de 12 360, 58 de lei pentru achitarea taxei de stat, și suma în mărime de 6000 de lei cu titlu de asistență juridică. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe SRL ”Ispan Lux” la 06 septembrie 2019, a contestat-o cu apel, solicitând casarea hotărârii din 09 august 2019 a Judecătoriei Cahul (sediul Taraclia), cu emiterea unei noi hotărâri în temeiul art. 385 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă, precum și încasarea din contul intimatului a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SRL ”Ispan Lux” împotriva hotărârii din 09 august 2019 a Judecătoriei Cahul (sediul Taraclia) și i-a fost cordat apelantului un termen de 10 zile din momentul primirii copiei încheierii, pentru prezentarea apelului suplimentar / motivat și a dovezii achitării taxei de stat în mărime de 3820,37 de lei, cu explicarea că în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a indicațiilor din 1 prezenta încheiere, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. Prin încheierea din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, a fost restituit apelul declarat de SRL ”Ispan Lux” împotriva hotărârii din 09 august 2019 a Judecătoriei Cahul (sediul Taraclia) în legătură cu neîndeplinirea indicațiilor instanței.

La 06 februarie 2020, SRL ”Ispan Lux” a declarat recurs împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului a indicat că întreprinderea nu a recepționat nici hotărârea primei instanțe nici încheierea instanței de apel prin care a fost impusă obligația de înlăturare a neajunsurilor. Totodată, SRL ”Ispan Lux” a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului. Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, iar recursul urmează a fi restituit.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. Conform art. 4261 alin. (1) lit. a) al aceleiași legi, instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. În conformitate cu art. 110 al Codului de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Iar, potrivit art. 116 alin. alin. (1), (3), persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără îndoială, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului securității raporturilor juridice.

Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauza Tricard vs Franta, hotărâre din 10 iulie 2001, § 29, cauza Nicolae Popa vs România, hotărâre din 9 decembrie 2014, § 16, cauza Tence vs Slovenia, hotărâre din 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice (a se vedea cauza Ponomaryov vs Ucraina, hotărâre din 3 aprilie 2008, § 41, cauza Ustimenko vs Ucraina, hotărâre din 20 octombrie 2015, § 47). Colegiul atestă că, la materialele cauzei civile este anexată cererea SRL 2 ”Ispan Lux” cu privire la luarea de cunoștință de materialele cauzei, pe care este înserată mențiunea avocatului Delijan Victor despre faptul că a studiat dosarul la 21 ianuarie 2020, La fel, la materialele cauzei este anexat un mandat avocațial valabil eliberat de SRL ”Ispan Lux” pe numele avocatului menționat supra.

Sub acest aspect, Colegiul constată că nu există dubii cu privire la momentul aflării de către SRL ”Ispan Lux” de existența încheierii recurate. Având în vedere ”momentul recepționării” actului judecătoresc contestat, Colegiul constată că termenul de declarare a recursului a început să curgă din următoarea zi la care reprezentantul întreprinderii a luat cunoștință de materialele cauzei. Totuși, instanța învederează că recursul a fost înregistrat abia la 06 februarie 2020, termenul limită expirând la 05 februarie 2020. Prin urmare, SRL ”Ispan Lux” nu a furnizat nici o explicație plauzibilă în fața instanței de recurs despre motivul pentru care a așteptat până la 06 februarie 2020 să depună o cerere de recurs, odată ce cunoștea despre existența actului judecătoresc contestat cel puțin din 21 ianuarie 2020 (a se vedea cauza Seal vs Regatul Unit, hotărâre din 7 decembrie 2010, § 82, și cauza Wyssenbach vs Elveția, hotărâre din 22 octombrie 2013, § 39-40).

În acest context, instanța de recurs notează că în conformitate cu art. 56 alin (3) al Codului de procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

De altfel, instanța de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă, or, prevederile art. 15 al Codului de procedură civilă, stipulează expres că participanții la proces și alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăți ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condițiile legii. Față de cele expuse, instanța de recurs consemnează că art. 6 § 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.

Instanța europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanță” nu este absolut. În această privință, Curtea Europeană în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev vs Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, cauza Kemp vs Luxembourg, cauza Diaz Ochoa vs Spania) în carte înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Instanța de recurs mai notează că, în cazul în care, dreptul de acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauza Levages Prestations Servicii vs Franța, hotărâre din 23 octombrie 1996, § 40, cauza Tricard citată 3 supra, § 29, 33, cauza Freitag vs Germania, hotărâre din 19 iulie 2007, § 37). În așa mod, instanța de recurs concluzionează că, recursul a fost depus cu omiterea termenului de declarare, iar cererea de repunere în termen este neîntemeiată și pasibilă respingerii, astfel recursul declarat de SRL ”Ispan Lux” împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, urmează a fi restituit.

În conformitate cu art. 116, 269-270, art. 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) ale Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se respinge cererea SRL ”Ispan Lux” cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului, ca neîntemeiată. Se restituie recursul declarat de către SRL ”Ispan Lux” împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Estcon Construct” împotriva SRL ”Ispan – Lux” cu privire la încasarea datoriei, taxei de stat și cheltuielilor de asistență juridică. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4