2ra-460/20 — demolarea construcției

Dosarul nr. 2ra-460/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Ocnița (jud. D. Dolghieri)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. St. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

18 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Olga Dogotari, reprezentată

de avocatul Valerii Voleanschi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zoia Romaniuc

împotriva Olgăi Dogotari cu privire la demolarea construcției,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 21 decembrie 2018, Zoia Romaniuc, contrasemnată și de avocatul Victor

Chilat, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Olgăi Dogotari solicitând

obligarea pârâtei de a demola construcția neautorizată și de o conforma proiectului,

ulterior primirii autorizației de construire.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că fiind proprietară a bunului

imobil ce constă din încăpere nelocativă cu număr cadastral XXXXX.162.03

amplasată în camera frigorifică pe terenul ce aparține primăriei com. Calarașovca,

r-nul Ocnița, samavolnic, fără autorizație de construcție, a efectuat lucrări de

construcții a bunului ce-i aparține în proprietate.

Totodată, a menționat că în rezultatul acestor construcții neautorizate

efectuate cu devieri de la proiect de către Olga Dogotari, au fost cauzate prejudicii

materiale ei personal și altor coproprietari ai camerei frigorifice: Iurii Rîbac, Iurii

Vicol, Alexandru Scorenco, Alexandru Cotovici. Or, prin faptul că fiind oprită

scurgerea apei, provenită din ploi și zăpadă de pe acoperiș, se acumulează în cantități

mari formând un lac pe acoperiș, după ce se infiltrează prin acoperiș în încăperile

frigorifice care le aparțin și în rezultat se deteriorează tencuiala pereților, afectează

utilajele și producția ce se păstrează în încăperi.

Reclamanta a evidențiat că la nenumărate adresări către Olga Dogotari de a

legitima construcția și de a o efectua conform planului în așa fel ca să nu afecteze

încăperile, însă nu a reacționat, dar dimpotrivă a continuat să construiască în

continuare. Pe acest fapt s-au adresat cu plângeri către Primăria com. Calarașovca,

președintelui raionului Ocnița, Vasile Romaniuc, Inspectoratului Poliției Ocnița.

De asemenea, a precizat că la 16 august 2018 a fost format un grup de lucru

din membrii Comisiei raionale, în componența: Boris Sîtnic, Mihail Lazari, Valentin

1

Bicer și Vitalii Lazari, care au constatat faptul de deviere de la proiect a obiectului

de construcție-camera frigorifică, com. Calarașovca. Proiectul cuprinde demontarea

planșeurilor de beton armat și a unor pereți din blocuri de calcar. În interior s-a

planificat construcții separate, coloane de grinzi din țeavă metalică, panouri de tip

SANDWICI pentru pereți, pod și acoperit cu tablă profilată. De fapt, s-a constatat

deviere de la proiect prin ridicarea blocurilor de calcar a pereților, centurii de beton

și acoperirii cu aceleași planșeuri. Încăperea în cauză este ridicată cu 0,8 m. În

comparație cu parapetul clădirii de bază a frigiderului, sau 1,4-1,5 m mai sus ca

nivelul acoperișului plat cu o înclinație mică în una pantă. Locul îmbinării celor

două volume constructive a fost executat din mortar și învelite cu ruberoid pe

acoperișul construcției de bază a încăperii vecinului. Autorizația de construcție nr.

01 din 18 aprilie 2018 nu a fost semnată de primarul și secretarul com. Calarașovca,

iar în cazul lipsei autorizației de construcție, este interzisă executarea lucrărilor.

Reclamanta a precizat că, Olga Dogotari a fost preîntâmpinată de nenumărate

ori din partea Primăriei Calarașovca și a colaboratorilor Inspectoratului de Poliție

Ocnița care au investigat acest caz, în ceea ce privește interzicerea construcției

neautorizate și sistarea ei până la perfectarea tuturor documentelor necesare pentru

efectuarea construcției, dar cu toate aceste avertismente Olga Dogotari nu a sistat

lucrările de construcție și continuă până în prezent efectuarea lor.

Prin hotărârea din 26 martie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Zoia Romaniuc și s-a obligat Olga

Dogotari de a demola partea construită neautorizat al bunului imobil, încăpere

nelocativă (camera frigorifică), număr cadastral XXXXX.162.03, situat în com.

Calarașovca, r-nul Ocnița.

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Olga Dogotari și s-a menținut hotărârea din 26 martie 2019 a Judecătoriei

Edineț, sediul Ocnița.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că s-a constatat indubitabil că

reconstrucția clădirii - camerii frigorifice, efectuată de către Olga Dogotari în satul

Calarașovca, extravilan, s-a realizat neautorizat, cu încălcarea normelor legale,

totodată încălcând în mod flagrant dreptul de vecinătate a Zoiei Romaniuc, din care

considerente a considerat corectă concluzia primei instanțe cu privire la temeinicia

cerinței reclamantei din acțiune cu privire la demolarea construcției efectuate

neautorizat de către Olga Dogotari, cu restabilirea imobilului la etapa inițială.

De asemenea, a punctat că investigând cazul, s-a stabilit că acoperișul

frigiderului industrial ce aparține Olgăi Dogotari, are înclinația spre peretele

construcției Zoiei Romaniuc, astfel că unica cale de scurgere a apei de pe acoperiș

este spre clădirea ultimei. În așa mod, s-a constatat că după ridicarea peretelui

clădirii din vecinătate mai sus decât era stabilit conform proiectului inițial și decât

acoperișul de bază al construcției, scurgerea apei a fost total blocată pe acoperișul

frigiderului Zoiei Romaniuc, unde, fără a dispune de căi de alunecare, rămânând apă

stătută, /inclusiv zăpada/ se scurgea prin pătrunderea peste pereții clădirii în interior,

cauzând daune.

Citând prevederile art. 379 alin. (1) Cod civil, instanța de apel a reiterat că

părțile Zoia Romaniuc și Olga Dogotari deținând dreptul de proprietate asupra

construcțiilor ce se află în vecinătate nemijlocită, au obligația de a respecta atât

dreptul de proprietate a celuilalt, cât și legile aplicabile în domeniul construcției în

2

raport cu dreptul de vecinătate și influențele admisibile reciproce. Din considerentul

că, în speța dată construcțiile părților, inițial se aflau la aceiași înălțime și sub același

acoperiș, la efectuarea reconstrucției de către pârâtă urma să se țină cont de protecția

proprietăților din vecinătate, dar și să se obțină actele permisive, fapt ignorat de Olga

Dogotari.

La fel, a accentuat că dreptul de proprietate trebuie respectat reciproc, iar în

ceea ce privește demolarea construcției neautorizate, a relevat că o asemenea soluție

garantează respectarea drepturilor ambelor părți litigante, al reclamantei prin

încetarea atentării inadmisibile, iar a pârâtei, prin aducerea construcției la nivelul

existent anterior reconstrucției neautorizate. De altfel, demolarea integrală a

construcției nu se cere și nici nu a fost dispusă.

La 27 ianuarie 2020, Olga Dogotari, reprezentată de avocatul Valerii

Voleanschi, a declarat recurs împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de

Apel Bălți solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe cu dispunerea scoaterii de pe rol în legătură cu

existența temeiurilor prevăzute de art. 267 Cod de procedură civilă sau cu remiterea

cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată, având în vedere omisiunea

instanței de a se pronunța asupra tuturor cerințelor invocate în cererea de apel.

Totodată, a indicat că în caz că instanța de recurs va considera că cerințele formulate

nu pot fi admise, a solicitat examinarea recursului cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că admiterea spre examinare a cererii de

chemare în judecată în lipsa taxei de stat, impune scoaterea cererii de pe rol în

temeiul art. 267 Cod de procedură civilă. Or, bonul prezentat cu titlu de taxă de stat

nu are nimic comun cu litigiul examinat, fiind achitat din numele altei persoane. La

fel, a menționat că jurisprudența națională și CEDO a abordat această problemă. Or,

Curtea Supremă de Justiție este instanța care poate corecta erorile procedurale

admise de instanțele inferioare.

De asemenea, a declarat că decizia instanței de apel nu conține soluția în

privința capătului de cerere de scoatere a cererii de pe rol, invocat suplimentar și

prezentat în cadrul ședinței de judecată din 29 octombrie 2019. Decizia instanței nu

reflectă răspunsurile la anumite aspecte cheie ale cauzei și argumentele prezentate

în susținerea apelului suplimentar. În lipsa unui răspuns clar și explicit, hotărârea

judecătorească se consideră nemotivată.

Recurenta a afirmat că instanțele inferioare au încălcat principiul

disponibilității, au depășit cadrul cerințelor reclamantei, or, instanțele s-au pronunțat

în privința unei pretenții neexistente referitor la legalitatea construcției, ceea ce nu

constituie obiectul cauzei.

Instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au

aplicat o altă lege ce nu trebuia să fie aplicată, iar încălcările admise au dus la

soluționarea greșită a cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

3

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 29 octombrie 2019, iar Olga

Dogotari, reprezentată de avocatul Valerii Voleanschi, a declarat recurs la 27

ianuarie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei participanților la proces la

16 decembrie 2019, conform scrisorii de însoțire (f.d.144) și a fost recepționată de

avocatul recurentei Valerii Voleanschi la 26 decembrie 2019, conform avizului de

recepție (f.d.145). Însăși recurenta a recepționat-o la 16 decembrie 2019, conform

mențiunii în acest sens (f.d.144 verso). Din textul recursului se distinge că

reprezentantul recurentei a recepționat decizia la 20 decembrie 2019 (f.d.149).

Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Olga Dogotari, reprezentată de

avocatul Valerii Voleanschi, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Olga Dogotari, reprezentată de

avocatul Valerii Voleanschi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

4

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Olga Dogotari, reprezentată de avocatul

Valerii Voleanschi.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Olga Dogotari, reprezentată de

avocatul Valerii Voleanschi, împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de

Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5