2ra-423/20 — Declararea nulitătii actelor juridice

Dosarul nr.2ra-423/20 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător: A. Brăgaru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: I. Țurcan, V. Cotorobai, M. Anton ÎNCHEIERE 18 martie 2020 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Zinaida Guzun, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Guzun către Tatiana Guzun, Zinaida Guzun și Anatoli Lupușor, intervenienți accesorii notarul public Alexandru Gladiș și Galina Ceban, cu privire la declararea nulității procurii, contractelor de donație și a contractului de vânzare-cumpărare, împotriva deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Zinaida Guzun împotriva hotărârii din 13 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, prin care a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată, c o n s t a t ă: La 24 august 2017, Fiodor Guzun a depus cerere de chemare în judecată către Tatiana Guzun, Zinaida Guzun și Anatoli Lupușor, intervenienți accesorii notarul public Alexandru Gladiș și notarul public Galina Ceban, prin care a solicitat să fie declarate nule contractele de donație, contractul de vânzare-cumpărare și procura eliberată de Guzun Fiodor pe numele Tatianei Guzun, autentificată de notarul public Gladîș Alexandru.

În motivarea acțiunii, a indicat că o perioadă îndelungată a avut o afacere proprie și a dispus de mai multe case de schimb valutar, iar când fiica acestuia, Guzun Tatiana a devenit majoră, reclamatul i-a încredințat să-l ajute în această afacere. În anul 2015, la propunerea fiicei acestuia și pentru o colaborare mai bună, deoarece avea încredere în ea, la 01.06.2015, dânsul a întocmit o procură generală, autentificată notarial, prin care și-a împuternicit fiica pentru gestionarea afacerii, însă concubinul acesteia, Lupușor Eduard, a influențat-o pe Guzun Tatiana în vederea încheierii mai multor tranzacții dubioase, fără ca să cunoască reclamantul, deposedându-1, în așa fel, de mai multe proprietăți.

În perioada anilor 2016-2017, Guzun Tatiana a încheiat din numele reclamantului și a înstrăinat două proprietăți, și anume, bunul imobil cu suprafață nelocativă cu nr. cadastral XXX de 41,8 m.p., situat în XXX, dobândit în timpul căsătoriei cu Guzun Zinaida, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.651 din 11.02.2000 și apartamentul cu nr. cadastral XXX, situat în XXX, cu suprafața de 26,6 m.p.

La 06.07.2017, a depus o cerere la OCT Chișinău, prin care a solicitat informație despre bunurile imobile indicate supra și astfel a aflat că aceste bunuri nu-i mai aparțin, și de care a fost deposedat prin intermediul notarului public Galina Ceban, prin următoarea schemă: 1) Guzun Tatiana, folosindu-se de procura eliberată în data de 01.06.2015, la 15.04.2016, a donat ½ cotă-parte din imobilul cu nr. cadastral XXX, situat în XXX, ce-i aparține reclamantului, în proprietate soției acestuia, Guzun Zinaida; 2) Guzun Tatiana, folosindu-se de aceeași procură, tot, la 15.04.2016, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2815 din 15.04.2016, a vândut ½ cotă-parte din apartamentul cu nr. cadastral XXXX, situat în XXX cu suprafața de 26,6 m.p., care aparținea reclamantului cu drept de proprietate lui Lupușor Anatoli; 3) La 27.04.2016, potrivit contractului de donație nr 3197, cumpărătorul Lupușor Anatoli, a donat 1/2 cotă-parte din apartamentul cu nr. cadastral XXX, situat în XXX, cu suprafața de 26,6 m.p., Guzun Zinaidei.

Astfel, procura din 15.01.2016, întocmită pe numele Tatianei Guzun, cât și contractul de vânzare-cumpărare nr.2815 din 15.04.2016, contractul de donație nr. 3197 din 27.04.2016, urmează a fi declarate nule, pe motiv că acestea au fost încheiate prin dol, precum și din cauza că lipsește cauza actului juridic ca element esențial de valabilitate. Cu pârâta Guzun Zinaida, reclamantul a fost căsătorit din 29.07.1986, însă aproximativ de 5 ani nu mai locuiesc împreună, iar prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16.08.2017, căsătoria dintre aceștia a fost desfăcută. Fiica reclamantului cunoștea despre relațiile tensionate a acestuia cu Guzun Zinaida, însă i-a donat din numele reclamantului ½ cotă-parte din apartamentul cu număr cadastral XXX, situat în XXX, astfel în urma gratificării, întreg bunul i-a revenit în proprietate exclusivă Zinaidei Guzun.

Totodată, Guzun Tatiana i-a vândut ½ din apartamentul dat lui Lupușor Anatoli, care este rudă cu concubinul fiicei reclamantului, fapt despre care ultimul nu a cunoscut și nici careva sume de bani în urma vânzării cotei-părți nu i-au fost transmise. Astfel, în urma contractului de donație nr. 3197, Lupușor Anatoli, i-a donat Zinaidei Guzun ½ cota-parte din apartamentul cu număr cadastral XXX, imobilul care i-a revenit în proprietate exclusivă ultimei. În continuare reclamantul a indicat că, el niciodată nu a avut intenția de a înstrăina oricare din bunurile imobile, care erau în proprietatea și posesia acestuia, cu atât mai mult fostei soții, de care locuiește separat de mult timp și cu care sunt în relații de dușmănie.

La fel, a indicat că este suspect și termenul foarte scurt în care au fost încheiate tranzacțiile, înregistrarea acestora în Registrul bunurilor imobile și scopul urmărit la încheierea acestora, iar încheierea tranzacțiilor a avut loc în urma unei înțelegeri viclene între Guzun Zinaida și Guzun Tatiana, precum și a unei terțe persoane Lupușor Anatoli. Actul de vânzare-cumpărare, încheiat între Guzun Tatiana și Lupușor Anatoli, este unul simulat, din motivul că reclamantului nu i-au fost transmise oricare mijloace financiare în urma vânzării cotei-părți din bunul imobil, precum și din cauză că acesta nu a fost încheiat cu scopul de a produce careva efecte juridice, în prezența faptului că obiectul vânzării-cumpărării la câteva zile diferență a fost donat.

Consideră că, intenția lui Lupușor Anatoli de a o gratifica pe Guzun Zinaida, cu care nu se află în legătură de rudenie sau prietenie, este una nejustificată. În baza circumstanțelor invocate, contractele de donație, cât și contractul de vânzare-cumpărare nominalizate, au fost încheiate în prezența unui viciu de consimțământ dolul, pârâții acționând cu viclenie cu scopul de a deposeda reclamantul de bunurile imobile pe care le deținea în proprietate. Procura din 01.06.2015, întocmită pe numele Guzun Tatianei, este întocmită cu viciu de consimțământ - eroarea și anume, falsa reprezentare a realității la încheierea actului juridic, referitor la obiectul actului.

Pe cale de consecință, în circumstanțele în care apartamentul este unicul spațiu locativ cu drept de proprietate de care dispune reclamantul, acesta nici într-un caz nu ar fi delegat o procură pentru înstrăinarea acestuia, precum și faptul că niciodată nu a avut intenția să o gratifice pe fosta soție, cu care este în relații ostile. Astfel, a solicitat anularea procurii din 01.06.2015, a contractului de donație nr.2814 din 15.04.2016, a contractului de vânzare-cumpărare nr.2816 din 15.04.2015 și a contractului de donație nr.3197 din 27.04.2016. Prin hotărârea din 13 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulate: contractul de donație nr.2814 din 15.04.2016, contractul de vânzare-cumpărare nr.2816 din 15.04.2015 și contractul de donație nr.3197 din 27.04.2016.

La 25 iulie 2018, Guzun Zinaida a depus cerere de apel, solicitând scutirea de la plata taxei de stat, pe motiv că este pensionară și este în imposibilitate financiară de a achita taxa de stat, repunerea apelului în termenul de a ataca hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 13 aprilie 2018, invocând că nu a fost pe teritoriul Republici Moldova și nu a putut să cunoască despre faptul emiterii hotărârii instanței de fond, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărârii, prin care de respins acțiunea reclamantului. Prin încheierea din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea apelantei Guzun Zinaida de repunere în termen și s-a repus Guzun Zinaida în termenul de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 13 aprilie 2018, și s-a admis cererea apelantei Guzun Zinaida de scutire de la plata taxei de stat, fiind scutită integral de la plata taxei de stat.

Prin decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat a fost respins și s-a menținut hotărârea primei instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, raportând dispozițiile normelor legale aplicabile litigiului la circumstanțele cauzei, evaluând soluția primei instanțe prin prisma raționalismului pretențiilor înaintate în raport cu circumstanțele de fapt și de drept invocate, Colegiul consideră concluzia instanței de fond ca fiind una corectă, iar circumstanțele cauzei confirmă cert și fără echivoc comportamentul dolosiv și cu rea-credință a Tatianei Guzun, Zinaidei Guzun, Anatoli Lupușor și Eduard Lupușor față de Fiodor Guzun, de a-l deposeda de bunurile imobile a acestuia, care au fost agonisite în timpul căsătoriei cu Guzun Zinaida.

Prin urmare, instanța de apel a conchis despre temeinicia pretențiilor reclamantului referitoare la declararea nulă a contractului de donație nr.2814 din 15.04.2016, încheiat între Guzun Tatiana din numele lui Guzun Fiodor, cu Guzun Zinaida, autentificat de notarul public Galina Ceban și declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare nr.2816, încheiat între Guzun Fiodor, reprezentat de către Guzun Tatiana, în baza procurii din 01.06.2015 și Lupușor Anatoli, autentificat de notarul public Galina Ceban, precum și a contractului de donație nr. 3197 din 27.04.2016, încheiat între Lupușor Anatoli și Guzun Zinaida. La 17.02.2019, Zinaida Guzun a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată la judecarea cauzei au interpretat și au aplicat eronat legea, cauza în instanța de apel a fost examinată în lipsa avocatului ei, în așa fel, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a cererii de chemare în judecată. La 17.02.2020, Fiodor Guzun, reprezentat de avocatul Denis Terioșchin a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul declarat de Zinaida Guzun să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 10 octombrie 2019 și comunicată participanților la proces la 12 noiembrie 2019 (f. d. 244, vol. I), iar recursul a fost declarat la 17 decembrie 2019. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termen. Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Zinaida Guzun, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Zinaida Guzun, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de către Zinaida Guzun. Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Zinaida Guzun. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru