2ra-338/22 — declararea nulității și rezolvirea contractelor de donație cu repunerea părților în poziția inițială

2ra-338/22 — declararea nulității și rezolvirea contractelor de donație cu repunerea părților în poziția inițială (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-338/22

2-19081642-01-2ra-04042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Varvara Marin și Tatiana

Triboi, reprezentate de avocatul Lilian Osoian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Diaciuc

împotriva Varvarei Marin și Tatianei Triboi, intervenienți accesorii notarii Elena

Morev și Natalia Ucrainean cu privire la declararea nulității și rezolvirea contractelor

de donație cu repunerea părților în poziția inițială,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 mai 2016, Tudor Diaciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Varvarei Marin, solicitând constatarea nulității contractului de donație nr. 5967 din

18 iunie 2013, autentificat de notarul Elena Morev, cu repunerea părților în poziția

inițială și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 18 iunie 2013 a

încheiat contractul de donație, autentificat de notarul Elena Morev, înregistrat în

registrul actelor notariale sub nr. 5967, prin care a donat Varvarei Marin toată averea

sa și anume: 1/12 cotă-parte din casa de locuit, amplasată în mun. Chișinău, str.

xxxxx, nr. 8A, număr cadastral xxxxx și ¼ cotă-parte din terenul, număr cadastral

xxxxx, amplasat pe aceiași adresă. 1/12 cotă-parte din casa de locuit, amplasată în

mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. 8A, era constituită din coridorul nr. 1, cu suprafața de

6,9 mp și camera de locuit nr. 2, cu suprafața de 13,0 mp. Donația a fost efectuată,

având înțelegerea că pârâta îi va acorda sprijin și întreținere pe parcursul vieții. De

fapt, nu urma a fi un contract de donație, însă un contract de înstrăinare cu condiția

întreținerii pe viață, deoarece nu are alte bunuri și alt loc de trai. Acestea subtilități

nu le cunoștea, fiind în vârstă, iar la notar s-a prezentat doar cu pârâta. Până la

încheierea actului juridic și o perioadă după încheierea acestuia, pârâta îl ajuta cu

unele provizii, însă, ulterior, mai rar, până a încetat să-l mai ajute, fiind lăsat pe cont

propriu. Pârâta nu i-a acordat ajutor, nu a trecut cu traiul în casă și nu a efectuat

lucrări de reparație a locuinței. Condițiile deplorabile de trai, în ianuarie 2016 au

avut impact negativ asupra stării de sănătate. Mai târziu a realizat că, scopul pârâtei

a fost să intre în proprietatea terenului pe care era amplasată casa de locuit. În luna

martie, imobilul a ars în incendiu. Tranzacția de donație din 18 iunie 2013 este una

1

simulată, de fapt, este o tranzacție de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe

viață.

Cu referire la prevederile art. 199 alin. (1), art. 216 alin. (1), art. 217 alin (1),

(2), art. 219 alin. (1), art. 221 alin. (2), art. 227 alin. (1), (2) lit. a) Cod civil, a susținut

că, contractul de donație contestat este lovit de nulitate absolută, deoarece contravine

normelor legale imperative. Or, nu a avut intenția de a-și dona averea pârâtei Varvara

Marin, întrucât imobilul donat era unicul loc de trai de care dispunea.

În data de 20 martie 2017, în cadrul ședinței de judecată, reclamantul a depus

o cerere de completarea cerințelor și temeiul acțiunii, formulând pretențiile față de

Varvara Marin și Tatiana Triboi, prin care a solicitat constatarea nulității

contractului de donație nr. 5967 din 18 iunie 2013, autentificat de notarul Elena

Morev, cu repunerea părților în poziție inițială, constatarea nulității contractului de

donație nr. 8501 din 10 noiembrie 2016 cu privire la donarea de către Varvara Marin

în favoarea Tatianei Triboi a 1/12 cotă-parte din casa de locuit, amplasată în mun.

Chișinău, str. xxxxx, nr. 8A, cu repunerea părților în poziție inițială, încasarea

cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii de completare, reclamantul a invocat suplimentar că, recent

a aflat despre faptul că, bunul imobil litigios a fost înstrăinat unei alte persoane,

Tatiana Triboi de către Varvara Marin, în baza contractului de donație nr. 8501 din

10 noiembrie 2016. Astfel, contractul de donație nr. 8501 din 10 noiembrie 2016

este lovit de nulitate absolută, deoarece tranzacția a fost efectuată după inițierea

procesului privind constatarea nulității contractului de donație nr. 5967 din 18 iunie

2013.

Prin prisma prevederilor art. 216 alin. (1), art. 217 alin. (1), (2), art. 220 alin.

(1), (2), art. 221 alin. (1) din Codul civil, a evidențiat că, contractele de donație sunt

lovite de nulitate absolută.

Prin hotărârea din 04 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

respins integral ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Tudor Diaciuc împotriva Varvarei Marin și Tatianei Triboi cu privire la constatarea

nulității absolute a contractului de donație nr.5967 din 18 iunie 2013, autentificat de

notarul Elena Morev, cu repunerea părților în poziția inițială, constatarea nulității

contractului de donație nr.8501 din 10 noiembrie 2016 privind donarea de către

Varvara Marin în favoarea Tatianei Triboi a 1/12 cotă-parte din casa de locuit

amplasată în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. 8a, cu repunerea părților în poziția

inițială.

Prin decizia din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Tudor Diaciuc și s-a casat integral hotărârea din 04 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța

de fond, în alt complet de judecată.

În cadrul ședinței de judecată din 25 iunie 2019, reclamantul Tudor Diaciuc,

reprezentat de avocatul Dumitru Pavel, a înaintat cerere de concretizare și

completare a cererii de chemare în judecată, fiind indicați cu calitatea procesuală de

intervenienți accesorii notarii Elena Morev și Natalia Ucrainean. Prin cererea dată,

s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 5967 din 18

iunie 2013, prin care Tudor Diaciuc a donat Varvarei Marin 1/12 cotă-parte din casa

de locuit cu suprafața de 145,7 mp și ¼ cotă-parte din terenul pentru construcții cu

suprafața de 0,0976 ha, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. 8A, autentificat

2

de notarul Elena Morev, constatarea nulității contractului de donație nr. 8501 din 10

noiembrie 2016, prin care Varvara Marin a donat Tatianei Triboi 1/12 cotă-parte din

casa de locuit cu suprafața de 145,7 mp și ¼ cotă parte din terenul pentru construcții

cu suprafața de 0,0976 ha, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. 8A,

autentificat de notarul Natalia Ucrainean sau, după caz, rezoluțiunea contractului de

donație nr. 5967 din 18 iunie 2013, prin care Tudor Diaciuc a donat Varvarei Marin

1/12 cotă-parte din casa de locuit cu suprafața de 145,7 mp și ¼ cotă-parte din terenul

pentru construcții cu suprafața de 0,0976 ha, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx,

nr. 8A, autentificat de notarul Elena Morev și a contractelor subsecvente, cu

restituirea în proprietatea lui Tudor Diaciuc a acestor bunuri, dispunerea ca hotărârea

judecătorească să constituie temei pentru Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice” de a efectua modificările corespunzătoare în evidența cadastrală, încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii concretizate, reclamantul a invocat că, urmează să se țină

cont de circumstanțele precum că, nedispunând de bunuri imobile și de bani

suficienți pentru a se întreține, avea o stare șubredă a sănătății, a decis să doneze

Varvarei Marin, care este o persoană străină pentru el, cu care nu se afla în relații de

rudenie, unica sa locuință și terenul aferent acesteia, costul de piață al cărora

depășește 1000000 lei, sub pretinsul fapt că nu se aștepta la ceva în schimb. Această

versiune nu corespunde realității. De fapt, neavând posibilitatea de a se întreține, a

primit promisiunea de la Varvara Marin că, în schimbul îngrijirii și întreținerii,

trebuie să îi transmită pârâtei drepturile asupra casei și terenului, urmând să

locuiască în continuare în imobilul dat. Anume acesta a fost obiectul negocierilor

purtate de către părți și cu acest scop el s-a prezentat la notar. Însă acolo a fost

determinat să semneze un alt contract decât cel discutat. Având în vedere că nu are

cunoștințe juridice și nu poate deosebi noțiunile de drept, a semnat contractul de

donație contestat. De altfel, fiind la nivel începător în ceea ce vizează grafia latină,

având în vedere că a învățat cu grafie chirilică, este evident și din semnăturile

aplicate în contract.

Comportamentul pârâtei Varvara Marin, care i-a acordat o perioadă întreținere

și ajutor, precum că niciodată nu a locuit în această casă, i-a permis în continuare să

locuiască și să folosească imobilul, i-a insuflat precum că a semnat un acord de

întreținere și nu o donație, ce presupunea transmiterea bunului către noul proprietar.

Or, anume acesta este criteriul principal de delimitare a contractului de donație de

cel de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață. Varvara Marin niciodată nu a intrat

în posesia casei și a terenului.

În context, reclamantul a indicat prevederile art. 199, art. 216 alin.(1), ar.217,

art.218 alin.(1), art.219, art. 227alin.(1), (2) Cod civil.

Un alt aspect redat de reclamant, se referă la dizabilitatea sa survenită după

efectuarea pretinsei donații, fiind xxxxx la 16 februarie 2016, iar la 23 august 2016,

i s-a stabilit gradul mediu de dizabilitate, păstrând doar 55% din capacitatea muncă.

În atare circumstanțe, în caz dacă instanța va decide că contractul de donație nu

este lovit de nulitate absolută, instanța trebuie să aplice instituția rezoluțiunii

contractului de donație în cazul stării de nevoie, având în vedere prevederile art. 836

Cod civil.

Ulterior, reclamantul, reprezentat de avocatul Dumitru Pavel, în cadrul ședinței

de judecată din 31 ianuarie 2020, a prezentat o cerere privind completarea actelor și

3

temeiul acțiunii, menționând că, la data de 18 iunie 2013, notarul Elena Morev a

autentificat contractul de donație încheiat între Tudor Diaciuc și Varvara Marin

asupra bunurilor imobile: 1/12 cotă-parte din casa de locuit cu suprafața de 145,7

mp și ¼ cotă-parte din terenul pentru construcții cu suprafața de 0,0976 ha,

amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. 8A.

În data de 31 martie 2016, Larisa Stănilă și Varvara Marin au depus cerere

privind eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectarea casei de locuit, ca

rezultat al devastării casei în incendiu. La 04 august 2016 a fost eliberată autorizația

de desființare nr. 60id/16, prin care s-a autorizat demolarea casei de locuit cu

suprafața de 145,7 mp și la 04 august 2016 a fost eliberat și certificatul de urbanism

pentru proiectare nr. 354i/16, prin care s-a autorizat construcția unei case de locuit

în locul casei devastate de incendiu, care va fi demolată.

La data de 10 noiembrie 2016, notarul Natalia Ucrainean a autentificat

contractul de donație încheiat între Varvara Marin și Tatiana Triboi a bunurilor

imobile menționate. Or, în circumstanțele descrise, casa de locuit cu suprafața de

145,7 mp nu exista în natură la data semnării contractului de donație între Varvara

Marin și Tatiana Triboi, adică obiectul contractului de donație nu exista în realitate.

Având în vedere prevederile art. 308, art.315, art. 334 alin.(2) Cod civil, la caz se

impune nulitatea absolută a actului juridic.

Prin hotărârea din 07 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Diaciuc

împotriva Varvarei Marin și Tatianei Triboi, intervenienți accesorii notarii Elena

Morev și Natalia Ucrainean cu privire la declararea nulității și rezoluțiunea

contractelor de donație cu repunerea părților în poziția inițială.

Prin decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de reprezentantul apelantului Tudor Diaciuc, avocatul Dumitru Pavel; s-a

casat hotărârea din 07 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a

adoptat o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată

înaintată de către Tudor Diaciuc și s-a rezolvit contractul de donație nr.5967 din 18

iunie 2013, prin care Tudor Diaciuc a donat Varvarei Marin 1/12 cotă-parte din casa

de locuit cu suprafața de 145,7 mp și ¼ cotă-parte din terenul pentru construcții cu

suprafața de 0,0976 ha, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. 8a, autentificat

de notarul Elena Morev și contractul de donație nr.8501 din 10 noiembrie 2016 prin

care Varvara Marin a donat Tatianei Triboi 1/12 cotă-parte din casa de locuit cu

suprafața de 145,7 mp și ¼ cotă-parte din terenul pentru construcții cu suprafața de

0,0976 ha, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. 8a, autentificat de notarul

Natalia Ucrainean; s-a dispus restituția civilă a ¼ cotă-parte din terenul pentru

construcții cu suprafața de 0,0976 ha, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr.8a;

totodată, s-a indicat că hotărârea judecătorească constituie temei pentru Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice” de a efectua modificările corespunzătoare în

evidența cadastrală; s-a încasat, în mod solidar de la Varvara Marin și Tatiana Triboi

în beneficiul lui Tudor Diaciuc cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat în

mărime de 856,72 de lei; în rest, cererea a fost respinsă.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, în contextul pretențiilor

deduse judecării instanța de apel, în cererea dedusă judecății, Diaciuc Tudor a

formulat pretenții distincte și anume de invocare a nulității contractului de donație

ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a întreținerii pe viață, dar și rezoluțiunea

4

contractului de donație în legătură cu faptul că nu mai este în stare să-și asigure o

întreținere corespunzătoare și să-și îndeplinească obligațiile legale de întreținere față

de terți.

Cu referire la temeiurile de nulitate evocate de Diaciuc Tudor în susținerea

pretențiilor formulate ce vizează declararea nulității ca urmare a neîndeplinirii

angajamentelor privind întreținerea pe viață a donatorului de către donatar Colegiul

civil relevă că, în conformitate cu art. 839 alin. (1) și (4) Cod Civil, în baza

contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, o parte

(beneficiarul întreținerii) se obligă să dea celeilalte părți (dobânditor) în proprietate

un bun imobil sau mobil, iar dobânditorul se obligă să asigure beneficiarului

întreținere în natură - locuință, hrană, îngrijire și ajutorul necesar pe timpul cât va

trăi, precum și înmormântare. Contractului de înstrăinare a bunului cu condiția

întreținere pe viață se aplică în modul corespunzător normele cu privire la renta

viageră dacă aceasta este stipulat în contract.

În context, instanța de apel a citat prevederile art. 844 alin.(1), art. 216 alin. (1),

art. 217 alin. (1)-(3), art. 220 alin.(1) Cod civil.

Textul normei citate instituie dreptul donatorului de a solicita declararea

nulității donației pentru nerespectării obligațiilor contractuale de către dobânditor

privind condiția întreținere pe viață.

Raportând elementele enunțate la circumstanțele prezentului litigiu, materialul

probator administrat, instanța de apel a considerat că acțiunea formulată de Diaciuc

Tudor în această parte este neîntemeiată.

Or, argumentele expuse de apelant nu fac temeiul revocării donației pentru

nerespectarea obligațiilor contractuale de către dobânditor privind condiția

întreținere pe viață din motivul că contractul de donație încheiat la data de 18 iunie

2013, între Diaciuc Tudor, în calitate de donator și Marin Varvara, în calitate de

donatar nu conține obligație contractuală a donatarului privind întreținere pe viață.

Astfel încât aceasta din urmă nu este obligată în executarea obligației de întreținere,

dat fiind faptul că donația nu a fost condiționată de îndeplinirea unor anumite

obligații.

În partea ce ține de pretențiile formulate privind rezoluțiunea contractului de

donație în legătură cu faptul că nu mai este în stare să-și asigure o întreținere

corespunzătoare și să-și îndeplinească obligațiile legale de întreținere față de terți

instanța de apel reține următoarele.

Redând conținutul prevederilor art.827 alin. (1), art. 836 alin.(1) Cod civil,

instanța de apel a menționat că, în cauză, prin aplicarea regulilor de interpretare a

normei enunțate, este evident că donatorul va fi îndreptățit în rezoluțiunea unilaterală

a contractului de donație executat, doar în cazul în care donația va pune în pericol

propria întreținere corespunzătoare sau/și în cazul în care aceasta ar periclita

executarea obligațiilor legale ale donatorului de întreținere a altor persoane.

În aceste condiții, este de înțeles și faptul ca circumstanțele și obligațiile, care

fac posibilă rezoluțiunea contractului de donație executat, să nu existe la momentul

încheierii contractului de donație, dar să se nască după încheierea lui, iar aceste

împrejurări trebuie să înrăutățească starea patrimonială a donatorului în așa măsură,

încât ar surveni pericolul propriei întrețineri corespunzătoare sau/și acestea ar

periclita executarea obligațiilor legale ale donatorului de întreținere a altor persoane.

Instanța de apel a reținut ca obiective, veridice, pertinente și admisibile

5

argumentele reclamantului-apelant și le pune la baza deciziei, că imobilul locativ în

litigiu a fost și este unicul lui loc de trai, că nu a activat și nu activează, că nu are

venituri pentru întreținerea sa.

Totodată, instanța de apel a notat că, potrivit extrasului din fișa medicală a

bolnavului de staționat nr. 2207, Diaciuc Tudor, la 16 februarie 2016, a suferit

intervenție chirurgicală manifestată prin xxxxx. La fel, conform certificatului de

dizabilitate și capacitate de muncă, Diaciuc Tudor este încadrat cu grad de

dizabilitate mediu, procentul păstrat al capacității de muncă fiind 55%, ca urmare a

afecțiunii generale.

Raportând dispozițiile legale citate supra la circumstanțele speței, instanța de

apel a conchis că, pretențiile apelantului în această parte sunt fondate și pasibil de a

fi admise din considerentele că sunt întrunite condițiile de rezolvire a contractului

de donație.

Subsecvent, instanța de apel a relevat că, contractul de donație nr.8501 din 10

noiembrie 2016, prin care Marin Varvara a donat Tatianei Triboi 1/12 cotă-parte din

casa de locuit cu suprafața de 145,7 mp și ¼ cotă-parte din terenul pentru construcții

cu suprafața de 0,0976 ha, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr.8a, autentificat

de notarul Natalia Ucrainean, la fel, urmează a fi declarat nul.

Or, prin materialele dosarului se confirmă, că pe data de 04.08.2016 a fost

eliberată Autorizația de desființare nr.60id/16, prin care s-a autorizat demolarea

casei de locuit cu suprafața de 145,7 mp, iar pe data de 04.08.2016 a fost eliberat

Certificatul de urbanism pentru proiectare nr.354i/16, prin care s-a autorizat

construirea unei case de locuit în locul casei devastate de incendiu, care se va

demola.

În asemenea circumstanțe, a concluzionat că, actele sus-menționate atestă cu

certitudine faptul, că casa de locuit cu suprafața de 145,7 mp nu exista în natură la

data semnării contractului de donație dintre Marin Varvara și Triboi Tatiana-

10.11.2016, atât timp cât în vara acelui an a fost autorizată demolarea ei, fiind

planificată construcția unor alte case în locul celei demolate.

Conform art. 738 alin. (1) din Codul civil, în cazul exercitării dreptului de

rezoluțiune, contractul încetează și părțile sunt eliberate de obligația de a presta,

trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.

Corespunzător, având în vedere efectele rezoluțiunii, urmează a fi dispusă

restituția civilă a ¼ cotă-parte din terenul pentru construcții cu suprafața de 0,0976

ha, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr.8a.

La 15 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice (Vol.III, f.d.44) și

ulterior, la 03 decembrie 2021, în original (Vol.III, f.d.51), Varvara Marin și Tatiana

Triboi, reprezentate de avocatul Lilian Osoian, au depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii de

menținere în vigoare a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel este ilegală și

urmează a fi casată, cu menținerea în vigoare a hotărârii instanței de fond.

Conform probelor prezentate, au reiterat că, la examinarea prezentului litigiu,

respectiv la verificarea întrunirii condițiilor de validitate ale contractului de donație

din 18 iunie 2013, sunt aplicabile dispozițiile Codului Civil, în redacția în vigoare la

data încheierii contractului. Or, conform art. 6 alin. (1) Codul Civil, legea civilă nu

6

are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a

unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații

juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează

efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Procedura de încheiere a contractului de donație era reglementată de

dispozițiile art. 828 Codul civil, în redacția în vigoare de până la 01 martie 2019. La

caz, la încheierea contractului de donație din 18 iunie 2013, au fost respectate cu

strictețe condițiile de validitate cerute de lege pentru autentificarea unui astfel de

contract.

Revocarea contractului de donație presupune dreptul donatorului să desfacă

contractul de donație din inițiativă proprie în anumite situații și ca efect să întoarcă

bunul donat, dacă mai există în natură. Astfel legea protejează persoana care

donează, pentru ca în cazul în care persoana care primește darul se comportă fără

recunoștință, donatorul să poată opri relațiile de donație și să primească darul înapoi.

Art. 835 Cod civil dă posibilitate donatorului să desfacă (revoce) contractul de

donație: -când persoana care primește darul atentează la viața persoanei care

dăruiește sau a rudelor acesteia; - dacă persoana ce primește darul comite alte fapte

ilegale față de persoana care donează sau rudele apropiate ale acesteia, care atestă o

nerecunoștință gravă. Refuzul de a oferi întreținere se va considera ca o

nerecunoștință, atunci când persoana care dăruiește a avut nevoie de întreținere și a

cerut-o de la persoana care a primit darul, însă ultima, deși, a avut posibilitatea, a

refuzat să o ofere fără vreun motiv serios. Dacă persoana care donează are rude sau

persoane care trebuie să o întrețină, ea nu va putea revoca donația pentru acest temei

de nerecunoștință. În ședință de judecată s-a stabilit Tudor Diaciuc are copii, care îl

pot întreține în virtutea obligațiunilor prevăzute de art. 80 Codul familiei.

Revocarea donației pentru ingratitudine și starea de nevoie pe motivele

enunțate poate fi solicitată în cadrul termenului de prescripție de un an din momentul

în care titularul acțiunii a luat cunoștință de temeiul revocării. Acțiunea în revocarea

donației este o acțiune strict personală, deoarece numai donatorul este în măsură să

aprecieze ingratitudinea manifestată față de el.

Recurentele au opinat că, în susținerea poziției, intimatul nu a prezentat probe

concludente și pertinente că la încheierea contractelor de donație a avut o altă

intenție decât cea reflectată în contractul de donație. Donația a fost benevolă, a fost

respectată forma și modul de încheiere a contractului de donație. Donația nu a fost

condiționată nici de o obligațiune ulterioară de către părți. Astfel, nu se întrunesc

motivele de revocare a donației prevăzute la art. 835 Cod civil.

Argumentele intimatului privitor la declararea nulității contractului de donație

nr. 5967 din 18 iunie 2013 nu se încadrează în art. 221 alin. (2) Cod civil, or, pentru

ca contractul de donație să fie recunoscut simulat, acesta nu urma să producă efecte

juridice. Astfel de probe nu au fost prezentate instanței de judecată.

Probele prezentate de Tudor Diaciuc referitor la venitul lunar nu pot fi calificate

ca probe care ar demonstra înrăutățirea stării sale financiare după încheierea

contractului de donație litigios, în situația în care nu au fost probate veniturile sale

pentru perioada anterioară și ulterioară încheierii contractului, pentru a fi posibilă

efectuarea unei analize comparative și constatarea unei înrăutățiri a situației

financiare. Mai mult, casa de locuit a fost demolată în baza cererii depusă de Larisa

Stănilă și Varvara Marin, precum și a autorizației de desființare. Imobilul a fost

7

devastat de incendiu (forță majoră). Incendiul produs este confirmat prin scrisoarea

Direcției Situații Excepționale mun. Chișinău, Detașamentul Salvatori și Pompieri

nr. 176 din 28 martie 2016. Lucrări de construcție nu se efectuează, iar actele emise

de autorități nu au fost contestate și sunt în vigoare.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților, conform

scrisorii datate cu 04 aprilie 2022 (Vol.III, f.d.77) și a fost recepționată de către

Tudor Diaciuc la 06 aprilie 2022, de către notarul Elena Morev-la 12 aprilie 2022,

conform avizelor de recepție (Vol.III, f.d.79-80). Din adresa notarului Natalia

Ucrainean a fost restituită instanței corespondența cu mențiunea „nereclamat”

(Vol.III, f.d.83-84).

La 15 aprilie 2022, Tudor Diaciuc, reprezentat de avocatul Dumitru Pavel, a

depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea respingerii

recursului, menținerii deciziei instanței de apel.

Alte referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

La 27 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.90), avocatul

Lilian Osoian, în interesele Varvarei Marin și Tatianei Triboi, a depus o cerere în

temeiul art. 70 Cod de procedură civilă, prin care a solicitat înlocuirea părții în

proces, Tudor Diaciuc, cu succesorul său în drepturi și audierea părții opuse, având

în vedere decesul lui Tudor Diaciuc, despre care a fost informat prin intermediul

telefonului la 20 aprilie 2022 de către Varvara Marin.

Cu referire la cererea dată, Completul menționează că, la caz nu au fost

prezentate înscrisuri care să confirme faptul survenirii pretinsului deces al lui Tudor

Diaciuc și după caz, succesorii defunctului.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 10 noiembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 15 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice

(Vol.III, f.d.44) și ulterior, la 03 decembrie 2021, în original (Vol.III, f.d.51), ceea

ce denotă că recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Varvara Marin și Tatiana Triboi,

reprezentate de avocatul Lilian Osoian, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

8

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Varvara Marin și Tatiana

Triboi, reprezentate de avocatul Lilian Osoian, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Varvara Marin și Tatiana Triboi,

reprezentate de avocatul Lilian Osoian.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

9

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Varvara Marin și Tatiana Triboi,

reprezentate de avocatul Lilian Osoian, împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

10