2ra-339/20 — încasarea datoriei

2ra-339/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-339/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: M. Gandrabur)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Î N C H E I E R E

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarat de Inga Puzdrea, reprezentată

de avocatul Andrei Iosip, și de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Ingăi Puzdrea cu privire la încasarea

datoriei, a penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel,

c o n s t a t ă :

La 19 aprilie 2017, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ingăi Puzdrea cu privire la încasarea datoriei, penalității și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 21 mai 2015, Inga Puzdrea s-a

adresat către SA „Apă-Canal Chișinău” cu cerere în vederea încheierii contractului

privind livrarea apei și recepționarea apelor uzate pentru obiectivul - zonă de

agrement din comuna Tohatin, mun. Chișinău.

Astfel, la 29 mai 2015, reprezentantul SA „Apă-Canal Chișinău” a ieșit la fața

locului unde a efectuat conectarea la apeductul orășenesc și a primit contorul la

evidență, fapt confirmat prin actul de sigilare din 29 mai 2015 și actul inspectării

stării evidenței și folosirii apei.

La 09 iulie 2015 între părți a fost semnat contractul de furnizare a serviciului

public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 14-295-33 pentru obiectivul

construcție provizorie, amenajarea zonei de agrement agroturistic.

Conform pct. 5.6 din contract, calculul pentru serviciile de alimentare cu apă

și de canalizare, furnizate până la semnarea contractului, se va efectua cu începere

din 29 mai 2015 de la indicațiile 00000 m3 a contorului de apă nr. 10024.

Reclamanta a menționat că la 08 iulie 2015 reprezentantul SA „Apă-Canal

Chișinău” a întocmit actul inspectării stării de evidență și folosirii apei, fiind

consemnat că de apă se folosesc, bazinele, baza de odihnă funcționează. Or,

bazinele la momentul verificării erau umplute cu apă, volumul total de aproximativ

500 de m3.

Totodată a indicat că în data de 23 iulie 2015, în urma inspectării stării

evidenței și folosirii apei, a fost depistat conectare neautorizată la rețelele de

1

alimentare cu apă rece la apeductul orășenesc - țeava conectată paralel cu locul

racordării apeductului cu d -180 mm.

Reclamanta a precizat că în rezultatul efectuării calcului conform formulei

(5,16 m3 /oră x 55 zile x 24 ore/ zi), pe perioada din 29 mai 2015 - 23 iulie 2015 s-

a stabilit un consum de 6811 m3 apă.

În acest sens Comisia pentru examinarea încălcărilor în evidența serviciilor de

alimentare cu apă și de canalizare a aprobat calculul dat și a consemnat în

procesul-verbal nr. 30 din 05 august 2015.

Drept rezultat al neexecutării obligațiunilor contractuale, Inga Puzdrea a

acumulat o datorie față de SA „Apă-Canal Chișinău” în mărime de 137 647,68 de

lei, iar conform pct. 5.8 din contract, pentru perioada august 2015 - februarie 2017,

s-a calculat o penalitate în mărime de 24 088,34 de lei, în total datoria fiind de 161

736,02 de lei.

Întru soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, reclamanta a expediat în

adresa pârâtei reclamația nr. 11.5-08/133 din 29 martie 2017, care a rămas fără

răspuns.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SA „Apă-Canal

Chișinău” și s-a încasat de la Inga Puzdrea în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău”

datoria în mărime de 137647,68 de lei; în rest pretențiile cu privire la încasarea

penalității au fost respinse; s-a încasat de la Inga Puzdrea în beneficiul SA „Apă-

Canal Chișinău” taxa de stat proporțional părții admise din acțiune în mărime de

4129,43 de lei.

Prin decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de SA „Apă-Canal Chișinău” și de Inga Puzdrea și s-a menținut

hotărârea din 24 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Prin decizia din 13 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Inga Puzdrea, reprezentată de avocatul Andrei Iosip și s-a casat

decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău cu trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de apel, în alt complet de judecată.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 03 octombrie

2019 a respins ca neîntemeiată cererea Ingăi Puzdrea, reprezentată de avocatul

Andrei Iosip, privind încetarea procesului.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 265 din Codul de procedură civilă,

instanța de apel a considerat neîntemeiată cererea Ingăi Puzdrea, reprezentată de

avocatul Andrei Iosip, de încetare a procesului.

Prin decizia din 03 octombrie 2019 a respins ca neîntemeiate apelurile

declarate de SA „Apă-Canal Chișinău” și de Inga Puzdrea și a menținut hotărârea

din 24 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 385 Cod de procedură

civilă, art. 617 Cod civil, a considerat neîntemeiate apelurile declarate,

concluzionând în sensul menținerii hotărârii primei instanțe.

Colegiul a învederat că la data de 05 august 2015 a fost emisă decizia

consemnată în procesul-verbal al Comisiei pentru examinarea încălcărilor în

evidența serviciilor de alimentație cu apă și evacuarea apelor uzate nr. 30 din 05

august 2015, prin care s-a calculat plata pentru consum fraudulos de apă, în volum

de 6 811 m3, de către Puzdrea Inga, pentru perioada 29 mai 2015 – 23 iulie 2015.

Legalitatea deciziei menționate a fost verificată pe cale judiciară. Astfel, prin

hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 07 iunie 2016, menținută prin

2

decizia Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, s-a constatat lipsa

temeiurilor de nulitate a actului administrativ evidențiat și subsecvent a facturii

emise în temeiul acesteia. Din aceleași acte de dispoziție judecătorești rezultă că, în

temeiul actului administrativ nominalizat, a fost emisă factura fiscală seria CZ nr.

0903844 din 18 august 2015, prin care s-a impus spre plată lui Puzdrea Inga suma

de 117 043, 20 lei. În așa situație, prin prisma art. 123 alin. (2) Cod de procedură

civilă, atât consumul fraudulos de apă, cât și corectitudinea calculelor efectuate de

S.A. „Apă-Canal Chișinău” pentru atare consum nu se mai cer a fi dovedite.

În așa circumstanțe, Colegiul a menționat că prima instanță corect a reținut ca

întemeiate pretențiile SA „Apă-Canal Chișinău” privind încasarea de la Inga

Puzdrea a plății pentru consum fraudulos de apă. Hotărârea emisă în acest sens

Colegiul o considerat-o legală și întemeiată, iar argumentele apelantei Inga

Puzdrea, ca nefondate.

Întemeiată a considerat instanța e apel și soluția primei instanțe vizavi de

tardivitatea cerinței privitor la încasarea penalității, or, potrivit art. 268 lit. a) Cod

civil (redacția de până la 01.03.2019), se prescriu în termen de 6 luni acțiunile

privind încasarea penalității.

Prin prisma art. 617 alin. (4) Cod civil, instanța de apel a relatat că această

dispoziție se aplică debitorului consumator numai dacă în nota de plată sau în

invitația de plată similară este indicat în mod special efectele menționate. La caz,

reclamanta a indicat că penalitatea de întârziere în cuantum de 24 088, 34 lei este

solicitată pentru perioada august 2015 – februarie 2017, însă în suportul pretenției

respective anexează factura fiscală seria CZ nr. 0916829 din 30 septembrie 2015 și

calculul penalității pentru perioada septembrie 2016 – februarie 2017, or, conform

pct. 121 coroborat cu pct.11.2.5. și pct.5.8. din Regulamentul cu privire la serviciul

public de alimentare cu apă și de canalizare, statuează că suma penalităților

urmează a fi prezentată consumatorului spre achitare într-o factură separată,

penalitatea se indică în documentul de plată înaintat spre achitare pentru perioada

imediat următoare, penalitatea se va include în documentele ulterioare de plată, cu

indicarea sumei calculate. Însă, la caz, reclamanta nu a respectat aceste prevederi

legale, ori, în conținutul avizului de plată anexat la materialele cauzei nu sunt

reflectate consecințele neexecutării în termen a plății pentru serviciile furnizate,

iar, Inga Puzdrea fiind informată abia prin reclamația nr. 115-08/133 din 29 martie

2017, recepționată la 03 aprilie 2017, oferindu-se un termen de 10 zile pentru

stingerea datoriei.

În așa situație, Colegiul a considerat că prima instanță corect a reținut că

pârâta nu poate fi considerată în întârziere din momentul contestării actului emis de

SA „Apă-Canal Chișinău”, în baza căruia a fost emisă factura de plată, până la

soluționarea definitivă a litigiului în instanța de judecată, astfel nefiind admisibilă

pretinderea penalităților în temeiul facturilor eliberate de SA „Apă-Canal

Chișinău” seria CZ nr. 0903844 din 18 august 2015 și seria CZ nr. 0916829 din 30

septembrie 2015, deoarece corelate cu data înaintării acțiunii, depășesc vădit

termenul special de prescripție de 6 luni consfințit la art. 268 lit. a) Cod civil.

Din considerentele menționate, Colegiul a considerat legală și întemeiată

hotărârea primei instanțe și nu a găsit temeiuri de a o anula.

La 27 decembrie 2019, Inga Puzdrea, reprezentată de avocatul Andrei Iosip, a

declarat recurs împotriva încheierii și deciziei din 03 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și

încheierii instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

3

hotărâri de încetare a procesului în conformitate cu art. 265 lit. a) Cod de

procedură civilă.

În motivarea recursului s-a invocat că actele judecătorești ale instanțelor

ierarhic inferioare au fost emise ca urmare a interpretării eronate a normelor de

drept material și neaplicării legii care trebuia a fi aplicată.

Recurenta a menționat că raportând conținutul deciziei contestate la

prevederile art. 239, art. 432 Cod de procedură civilă, jurisprudența CtEDO privind

obligația instanțelor de a motiva hotărârile judecătorești, instanța de apel judecând

apelul, a trecut în mod superficial asupra cerinței din cererea de apel și a aplicat și

interpretat eronat normele materiale și procesuale aplicabile speței.

Astfel, recurenta a considerat că decizia recurată este una nemotivată, iar

concluziile sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de

convingere, fără a fi supuse aprecierii pretențiile formulate în litigiu în raport cu

materialul existent la dosar, precum și normele de drept ce reglementează acest

aspect. Instanța de apel a reiterat argumentele instanței de fond, nu a examinat

cererea de apel suplimentară și nici explicațiile sale.

Recurenta a opinat că instanța de apel urma să aplice în speță prevederile art.

393 alin. (1) Cod de procedură civilă și să înceteze procesul drept urmare a

constatării condiției prevăzute la art. 265 lit. a) Cod de procedură civilă.

În special, a menționat că prezentul proces este inițiat la cererea SA „Apă-

Canal Chișinău” cu privire la încasarea de la Inga Puzdrea a sumei în mărime de

137647,68 de lei, calculată conform deciziei emise la 05 august 2015. Înscrisul ce

a stat la baza deciziei contestate, este un act administrativ al cărei legalitate a fost

stabilită prin hotărârea irevocabilă din 07 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani. De altfel, nu pune la discuție legalitatea acesteia, ci omisiunea

instanței de a verifica competența sa la judecarea respectivei cereri. În esență,

instanța de apel nu a luat în considerare prevederile art. 11 lit. j) Cod de executare,

conform cărora sunt documente executorii și se execută conform normelor stabilite

de prezentul cod hotărârile (deciziile) cu privire la aplicarea de sancțiuni eliberate

de autoritățile publice și/sau de alte instituții abilitate prin lege cu funcții de

reglementare și de control. Astfel, decizia SA „Apă-Canal Chișinău” din 05 august

2015 este un titlu executoriu și urma a fi pusă în executare forțată prin intermediul

executorului judecătoresc și nu a instanței de judecată. Or, instanța de judecată nu

este competentă de a se expune repetat asupra încasării sumei de 137647,68 de lei,

având în vedere că aceasta a fost adjudecată printr-un act administrativ a cărui

legalitate a fost verificată în mod irevocabil de către instanța de judecată.

Tot la 27 decembrie 2019, SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat

casarea parțială a actelor judecătorești, în partea în care a fost respinsă cerința de

încasare a penalității, cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

cerințelor acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că actele judecătorești ale instanțelor

ierarhic inferioare, în partea cerinței de încasare a penalității, au fost emise ca

urmare a interpretării eronate a normelor de drept material și neaplicării legii care

trebuia a fi aplicată.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 03 octombrie 2019.

4

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 31 octombrie 2019 (f.d. 24-25, Vol. II), or,

la actele cauzei lipsește dovada de recepționare a acesteia de către recurenți.

Astfel, recursurile declarate la 27 decembrie 2019, sunt în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 27 ianuarie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-339/20, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererilor de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 83, Vol. II).

Conform avizului de recepție, intimații au recepționat copiile recursului la

data de 30 ianuarie 2020 și la 05 februarie 2020 (f.d. 84-85, Vol. II), or, până la

examinarea recursului nu au depus referință.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Inga Puzdrea, reprezentată de

avocatul Andrei Iosip, și de SA „Apă-Canal Chișinău”, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile ca inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Inga Puzdrea,

reprezentată de avocatul Andrei Iosip, și de SA „Apă-Canal Chișinău” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

5

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursurile declarate de Inga Puzdrea, reprezentată de avocatul Andrei

Iosip, și de SA „Apă-Canal Chișinău” ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Inga Puzdrea, reprezentată

de avocatul Andrei Iosip, și de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6