AFFAIRE GAL c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

30.08.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6+6-3-d - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable) (Article 6-3-d - Interrogation des témoins;Article 6-3 - Droits de la défense;Article 6 - Droit à un procès équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE GAL c. ROUMANIE (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA GAL c. ROMÂNIA (Cercetarea nr. 4929/15) HOTĂRÂREA STRASBURG 30 august 2022 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Gal c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (□ Secțiunea), care se află într-un comitet compus din Yonko Grozev, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și de Crina Kaufman, grefier adjunct din secțiunea f.f. Având în vedere cererea (n 4929/15) formulată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, M Mariana Gal, născută în 1963 și rezidentă la Oradea, reprezentată de MR.L. Chirița, avocat la Cluj-Napoca, a sesizat Curtea la 1 octombrie 2015 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Având în vedere decizia de a aduce la cunoștința guvernului român, reprezentat de agentul său, M.F. Ezer, din partea Ministerului Afacerilor Externe, obiecțiunile întemeiate pe condamnarea recurentei în apel, pe lipsa participării directe a judecătorului V.C. la audierea mai multor martori [art. 6 alineatul (1) din convenție] și pe landurile pentru reclamanta de interogare sau de interogare a martorului C.M. (art. 6 1 și 3 litera (d) din convenție) și să declare inadmisibilă cererea pentru surplus, având în vedere observațiile părților, După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 iulie 2022, a luat hotărârea în acest sens, adoptat la această dată În ianuarie 2012, procurorii din cadrul Direcției Anticorupție Oradea au decis să investigheze și, ulterior, să trimită reclamanta în fața instanțelor pentru complicitate la trafic de influență. La originea acestor decizii se aflau o serie de declarații adresate organelor de anchetă de către C.M. și C.D., doi martori (inspector). Cei doi martori au afirmat, printre altele, că au avut promisiunea recurentei (însoțită de procurorul V.G.) și de B.R.M. (o cunoaștere a reclamantei) de a-i ajuta să obțină decizii care ar fi în favoarea C.D. în soluționarea cauzelor sale judiciare, printre declarațiile făcute de C.M. În timpul interogatoriilor, cea din 6 ianuarie 2012 a fost colectată ca martor (convocator). Cu ocazia unei declarații scrise trimise la 7 februarie 2012, din Irlanda, martorul C.M. a informat organele de anchetă pe care le părăsise România și și-a indicat noua adresă în Irlanda. În timpul procesului în fața tribunalului departamental din Cluj, reclamanta a susținut teza provocarii și a solicitat convocarea martorului C.M., de către o comisie oficială adresată autorităților irlandeze, pentru a putea pune întrebări cu privire la declarația pe care a făcut-o în schimbul unei promisiuni a investigatorilor. Instanța de departament a prezentat martorul C.M., trimițându-i notificarea la adresa sa în România, dar acesta nu s-a prezentat. Acuzatele B.R.M. și reclamanta, precum și martorii C.D., C.H., D.A.M., I.B., J.M. au fost ascultate de tribunalul departamental. a declarat că reclamanta nu i-a solicitat nicio sumă de bani, dar i-a promis că va vorbi cu soțul ei și că totul va fi rezolvat. C.H. a declarat că nu o cunoaște pe reclamantă și că are îndoieli cu privire la credibilitatea fraților C.M. și C.D., care au încercat, de asemenea, să înregistreze conversațiile sale în numele Parchetului. D.A.M. a declarat că s-a întâlnit cu B.R.M., care i-a cerut să asigure două terțe persoane că cazurile judiciare vor fi soluționate și că au înțeles ulterior că frații C.M. și C.D. au fost însoțiți de B.M. și au fost informați de C.M.C. că acesta a fost dispus să plătească orice preț pentru a rezolva problemele judiciare ale C.D. J.M., angajat al recurentei, a declarat că a fost obligat de un procuror de a înregistra conversațiile sale cu procurorul V.G. (considerul recurentei). Tribunalul a examinat, printre altele, conținutul înregistrărilor audio realizate de J.M. și F.J. la 14 mai 2014, tribunalul județean din Cluj a imputat reclamanta din următoarele motive la data denunțării făcute de C.D., fără a fi săvârșită nicio cale de atac de către reclamantă mărturiile depuse de martorul C.M. în timpul anchetei, care, de altfel, a efectuat înregistrările audio la cererea organelor de anchetă și care a inițiat majoritatea discuțiilor cu reclamanta, nu au fost complet sincere, deoarece, astfel cum reiese dintr-o declarație a C.M., discuțiile în cauză au fost inițiate în schimbul unei promisiuni făcute de anchetatori de a facilita deportarea unui chiriaș al unui studio care îi aparținea. teza de provocare susținută de recurentă a fost confirmată și de declarațiile făcute de J.M. și F.J. în cursul anchetei, care au indicat dorința anchetatorilor de a-l implica pe procurorul V.G., soțul reclamantei, de a declara încălcarea în cauză, situație confirmată și de conținutul înregistrărilor vocale realizate de acești doi martori și depuse la dosar de recurentă Avantajele materiale pe care B.R.M. le-a solicitat nu erau cunoscute și a fost provocată de martorii C.M. și C.D. săvârșind acțiunea în cauză. Parchetul a făcut apel la această hotărâre. În fața instanței de apel a lui Cluj, reclamanta a insistat ca martorul C.M. să fie convocat și interogat cu privire la declarațiile sale în fața investigatorilor. În decembrie 2014 și 6 februarie 2015, instanța de apel cita să se prezinte C.M. trimițându-i notificări la adresele sale în România și Irlanda. La 6 februarie 2015, o formare a instanței de apel, compusă din judecătorii C.I. și V.V.A., au avut trei martori, C.D., N.G.H. și C.D.H., audiați deja de tribunalul departamental. C.D. a declarat că s-a întâlnit cu reclamanta de două sau trei ori, că nu i-a solicitat niciodată bani și că Õ inculpata B.R.M. a precizat că a predat o sumă de bani recurentei, astfel încât aceasta din urmă să poată interveni la soțul ei. N.G.H. a declarat că sora ei a încercat să cumpere studioul pe care ea a trăit ca locator, dar că după ce a plătit prețul, prin intermediul B.R.M., sora ei a fost dat seama că C.M. nu a fost proprietarul. C.D.H. a declarat că C.M. i-a explicat că procurorii din cadrul Direcției Anticorupție i-au promis că-i va facilita pedeapsa cu suspendare în cazul fratelui său, CD, în cazul în care acesta a fost de acord să utilizeze dispozitive de înregistrare. În timpul discuțiilor sale cu procurorii și judecătorii. La 20 martie 2015, Curtea de apel, într-o formare compusă din judecătorii C.I. și V.C., a constatat că a fost imposibil să se asigure prezența C.M. În timpul acestei ședințe, recurenta a formulat o cerere de audiere a martorilor J.M. și F.J. și de interogare publică a înregistrărilor audio realizate de aceștia, pentru a examina teza de provocare reținută de primii judecători. În concluziile sale scrise, reclamanta a criticat faptul că martorul C.M. nu a putut fi interogat, a subliniat necesitatea pentru instanța de apel de a asculta din nou toți martorii care au fost audiați înainte de luarea deciziei și a citat în acest sens cauza Flueraș c. România 17520/04, §§ 58-62, 9 aprilie 2013). Printr-o decizie din 3 aprilie 2015, Curtea de apel a condamnat recurenta la o pedeapsă de închisoare pentru complicitate la trafic de persoane, din următoarele motive, denunțările au fost legale și regulamentare, nicio dovadă la dosar nu a confirmat teza provocarii Astfel cum reiese din dovezile examinate în cursul anchetei, în primă instanță și în apel, și anume transcrierile de înregistrări audio realizate de C.M., transcrierile scrise ale interceptărilor telefonice și declarațiile martorilor și ale denunțătorilor, recurenta a promis C.M. și C.D. să-i ajute să obțină decizii favorabile și să accepte, în schimb, un beneficiu ulterior din partea lor. Prin hotărârea definitivă din 17 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu o cale de atac, a confirmat temeinicia deciziei din 3 noiembrie 2015 aprilie 2015 și a considerat că dovezile examinate de instanța de judecată au justificat condamnarea recurentei. L. a declarat că nu a avut, în niciun stadiu al procedurii, posibilitatea de a interoga sau de a pune sub semnul întrebării martorul C.M., ale cărui declarații făcute în cursul anchetei au contribuit la stabilirea vinovăției sale [art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție]. Comisia consideră că instanța nu a examinat în mod direct toate elementele de probă și le-a condamnat pe baza acelorași dovezi ca și cele pe care tribunalul departamental din Cluj se baza pentru a fi achitat. De asemenea, se plânge de ceea ce judecătorul V.C. nu a participat, la 6 februarie 2015 (punctul 4 de mai sus), la audierea celor trei martori [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. Curtea face trimitere la principiile bine stabilite în materie de drept la un proces echitabil garantat prin art. 6 alineatul (1) din Convenție, inclusiv dreptul la a fi acuzat de interogare și de interogare a martorilor garantați prin art. 6 alin. (3) lit. (d), care ordonă, printre altele, să dea acuzatului o posibilitate adecvată și suficientă de a contesta mărturiile la răspundere și de a interoga autorii, fie în momentul depunerii lor, fie într-o etapă ulterioară (Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], n 26766/05 și 22228/06, § 118-147, CEDH 2011, Schatschwili c. Germania [GC], n 9154/10, § 100, CEDH 2015, și, mai recent, Danilov c. Rusia, n 88/05, § 108-111, 1 decembrie 2020, împreună cu referințele menționate anterior. În primul rând, trebuie să se constate că martorul C.M., citat la tribunalul departamental și la tribunalul de apel al Cluj, nu este prezentat niciodată pentru a da recurentei posibilitatea de a-l interoga. Într-adevăr, deși informate cu privire la schimbarea adresei și plecarea sa în Irlanda, instanțele au continuat să trimită acestui martor notificări la adresa sa în România pentru majoritatea audierilor și nu au luat nici o măsură concretă pentru a asigura prezența sa pentru a fi ascultat sau pentru a-l interoga (a se vedea mutatis mutandis Colac c. România, nr 26504/06, §§ 50, 10 februarie 2015 și, a contraro Tseber c. Republica Cehă, nr 46203/08, § 50-52, 22 noiembrie 2012). De asemenea, trebuie subliniat faptul că recurenta a insistat ca acest martor să fie convocat și interogat cu privire la declarațiile pe care le-a făcut în fața anchetatorilor (punctele 2 și 4 de mai sus) și că nu a renunțat niciodată la dreptul său de a-l interoga (a se vedea, a réto Kashlev c. Estonia , n 22574/08, § 51, 26 aprilie 2016). Spre deosebire de afirmațiile guvernului, pentru a condamna recurenta, tribunalul da quequéciation se bazează în special pe declarațiile C.M. (punctul 6 de mai sus), a cărui declarație a fost făcută în fața organelor de anchetă în calitate de martor și de denunțător (punctul 1 de mai sus). Cu toate acestea, C.M. nu a fost niciodată ascultată de instanțe și nicio confruntare nu a avut loc niciodată între reclamantă și C.M., nici în etapa anchetei preliminare, nici în timpul procesului (punctele 1-6 de mai sus. Deși declarațiile acestui martor în fața organelor de anchetă și a înregistrărilor audio colectate de acesta întrucât reclamanta nu a putut contesta în ședința publică în fața Tribunalului de apel (punctul 5 de mai sus), nu au fost singurele elemente aflate în întreținere, acestea au constituit elemente determinante în condamnarea recurentei, întrucât C.M. era unul dintre cei doi unici martori direcți, în calitate de denumitor (a se vedea mutatis mutandis Danilov, citată anterior, § 114) Fikret Karahan c. Turcia , nr 53848/07 , § 53, 16 martie 2021). Or , Tribunalul de apel nu a căutat dacă faptul de a nu interoga acest martor esențial ar putea avea un impact asupra legalității generale a procedurii și nu este supus, de asemenea, unei examinări meticuloase a credibilității C.M. și a fiabilității declarațiilor sale făcute în fața organelor de anchetă (a se vedea, a se vedea, a contrao Schatschwili, citată anterior, §§ 146-150). Curtea arată că declarațiile C.M. erau în centrul acuzațiilor împotriva reclamantei și că, potrivit constatărilor tribunalului departamental, aceste declarații ar fi fost făcute în schimbul unei promisiuni din partea investigatorilor. În aceste condiții, Curtea concluzionează că refuzul de a permite recurentei să efectueze o examinare contradictorie a credibilității și fiabilității acestor probe a afectat în mod substanțial echitatea procedurii, în special garanțiile pentru protecția drepturilor la apărare ale pârâtului (a se vedea mutatis mutandis Danilov, citată anterior § 120). În plus, după audierea a cinci martori de la tribunalul departamental, care a considerat că dovezile care figurează în dosar (inclusiv înregistrările audio realizate de J.M. și F.J., examinate de departament în ședință publică) nu au fost suficiente pentru a stabili vinovăția persoanei vizate (punctul Mai sus. Pentru a înlocui hotărârea de soluționare a sentinței recurentei, judecătorii au fost respinși să audieze trei din cei cinci martori audiați de tribunalul departamental (punctul 4 de mai sus), au respins cererea de reexaminare a înregistrărilor audio realizate de J.M. și F.J., în timp ce această dovadă accentua teza de provocare a recurentei (punctul 4 de mai sus) și s-au bazat pe celelalte documente din dosarul instanței departamentale (punctul 3 de mai sus). Mai presus de toate, judecătorii au întemeiat condamnarea recurentei pe o nouă interpretare a unei majorități a mărturiilor și a probelor pe care nu le-au auzit de către autori, ceea ce a afectat semnificativ drepturile la apărare (a se vedea, Danilov, citată anterior la punctul 120 și mutatis mutandis Fluerașc. România, nr 17520/04, § 58-62, 9 aprilie 2013). Pe baza celor de mai sus, Curtea concluzionează că faptul că reclamanta nu a putut, în niciun stadiu al procedurii, să interogheze sau să pună sub semnul întrebării martorul care denunță C.M., coroborat cu refuzul Tribunalului de apel de a proceda la ședința publică a înregistrărilor audio realizate de J.M. și F.J., și (d) să permită recurentei să contra-interogheze acești martori, ale căror declarații și înregistrări au fost ulterior utilizate împotriva acesteia, era susceptibilă să afecteze garanțiile aferente unei proceduri Având în vedere toate cele de mai sus, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (d) din Convenție. Având în vedere această concluzie, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare separat celelalte aspecte ale aceleiași chestiuni, și anume lipsa unei participări directe a judecătorului V.C. la audierea mai multor martori, răsturnarea verdictului din culpă și respingerea de către tribunal a tezei provocarii (Zanghîc. Italia, 19 februarie 1991, § 23, seria A n 194-Iordan Petrov c. Bulgaria , nr. 22926/04, § 143, 24 ianuarie 2012 și Ruianu c. România, nr. 34467/97, § 75, 17 iunie 2013). Cu privire la aplicarea articolului 41 din convenție17, recurenta solicită 10 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care îl consideră a fi suferit și 6 100 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 18. Guvernul consideră că constatarea încălcării ar putea constitui o despăgubire suficientă și că sumele solicitate sunt excesive în lumina jurisprudenței Curții. 19. Curtea acordă recurentei 6 000 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. 20. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că suma de 3 000 EUR alocată recurentei este rezonabilă, cu toate costurile, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. a existat o încălcare a articolului 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție în ceea ce privește dreptul de autor al recurentei de a interoga sau de a solicita interogarea C.M. și a condamnării sale în recurs în lipsa audierii martorilor pe care instanța de apel este fondată. nu este cazul să se examineze celelalte aspecte ale legalității procedurii penale ridicate sub aspectul art. 6 alin. (1) din Convenție A se spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni, următoarele sume să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (șase mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 30 august 2022, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Crina Kaufman Yonko Grozev Grefier adjunct f.f.