2ra-357/20 — încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești

2ra-357/20 — încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-357/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Constantin Vornicescu,

reprezentat de avocatul Ilie Gîlca, de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

de Procuratura Generală a Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin

Vornicescu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 februarie 2019, Constantin Vornicescu, reprezentat de avocatul Ilie

Gîlca, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova solicitând încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești în mărime de 2000000 de lei, încasarea de la bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a prejudiciului moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești sub forma plăților efectuate pentru serviciile juridice în

mărime de 33600 de lei, compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5000

de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că a decis să dezvolte o afaceri cu

bovine, a agonisit o sumă de bani, care a investit-o în noua afacere. Astfel, a arendat

o porțiune de teren, situată lângă satul Lozova, r-nul Strășeni, a amenajat acest teren

cu încăperi pentru adăpostul bovinelor și a procurat 12 bovine. În activitatea zilnică

la mica fermă de bovine, era ajutat de către un consătean, Vitalie Bîrdan, care

provine dintr-o familie social-vulnerabilă, nu are locuință, cu o situație generală

deplorabilă, fapt confirmat prin ancheta socială din 12 august 2015. Astfel, i-a oferit

lui Vitalie Bîrdan un loc de trai bine amenajat la ferma de bovine, unde ultimul

muncea, îi procura haine și încălțăminte și zilnic îl hrănea.

1

La 24 august 2015, organul de urmărire penală a dispus începerea urmăririi

penale, conform elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art.165 alin.

(2) lit. d) Cod penal, care conform prevederilor art.16 Cod penal constituie

infracțiune deosebit de gravă. În pofida tuturor acțiunilor ilicite întreprinse de

organul de urmărire penală, la data de 09 octombrie 2015 a fost informat despre

terminarea urmăririi penale, iar cauza penală nr.2015515195 a fost expediată pentru

examinare în fond în judecătoria Strășeni. Prin sentința din 12 mai 2017 a

Judecătoriei Strășeni a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.168 alin.(1) Cod Penal și a fost stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; în baza

art.90 Cod penal, pedeapsa aplicată a fost suspendată condiționat, pe un termen de

probă de 2 ani. Prin decizia din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

ca nefondat apelul procurorului; a fost admis apelul declarat de avocatul în interesele

sale împotriva sentinței și a fost casată sentință cu emiterea unei noi hotărâri prin

care a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.168 alin. (1) Codul

penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele componenței de infracțiune. Prin

decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost declarat inadmisibil

recursul ordinar declarat de către procurorul, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia a

devenit irevocabilă, pronunțată integral la 12 decembrie 2018. Astfel, începând cu

data de 25 august 2015, data pornirii urmăririi penale și până la data de 12 decembrie

2018, data rămânerii în vigoare a deciziei din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

aproximativ 3 ani și 4 luni, a trecut printr-un calvar organizat de acțiunile ilegale ale

organelor de drept ale statului, acțiuni de nelegiuire, care i-au provocat mari

suferințe, dar și pierderi materiale. Cauza penală s-a examinat timp de trei ani și

patru luni, prin ce s-a încălcat cu certitudine dreptul la un proces echitabil și dreptul

examinării cauzei într-un termen rezonabil. O perioadă îndelungată a necesitat că să-

și demonstreze nevinovăția, condiție inacceptabilă într-un stat de drept, în care

drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt primordial apărate și garantate.

Atât pe parcursul exercitării urmăririi penale, dar și pe parcursul examinării cauzei

în instanțele judecătorești, au fost întreprinse acțiuni manifestate prin încălcarea

intenționată a normelor procedurale și materiale, care în consecință i-au exclus

vinovăția, acțiuni al căror caracter ilegal s-au manifestat prin încălcarea principiilor

și drepturilor generale, dar și încălcarea directă a normelor procedurale: dreptul la

un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO, independența judecătorilor și supunerea

lor numai legii, au fost încălcate de către instanța de judecată limitele judecării

cauzei, au fost încălcate prevederile legale referitor la administrarea și aprecierea

probelor în cauza penală. Acțiunile ilicite ale organelor de drept au fost întreprinse

chiar de la bun început, însăși inițierea urmăririi penale a fost una ilegală, or, s-au

bazat pe probe obținute până la pornirea urmăririi penale, probe care până în final

au fost combătute, demonstrându-se contrariul, fiind reținute drept probe pertinente

și concludente, declarațiile părții vătămate Vitalie Bîrdan, care a indicat că la stână

lucra benevol, era liber în deplasare, iar pentru munca prestată primea salariu lunar,

era asigurat cu trai și îmbrăcăminte, la poliție nu a scris plângere, deoarece nu știe

să scrie și nici să citească, precum și declarațiile martorilor audiați în cadrul

ședințelor de judecată.

Totodată, a afirmat că organele de poliție împreună cu Procuratura au comis

fărădelegi, prin încălcarea normelor procesuale, au creat probe după propria lor

2

dorință, doar ca să-i incrimineze o infracțiune gravă, comiterea căreia nu a fost

confirmată. Mai mult, analizând declarațiile părții vătămate Vitalie Bîrdan din 13

decembrie 2017, în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, se conchide că

acesta a fost impus de polițiști să susțină declarațiile făcute în prima instanță precum

că: „am făcut declarații în instanța de fond și nu le susțin, deoarece polițiștii m-au

impus să dau anumite declarații”.

Reclamantul a indicat că aceste acțiuni ale organelor de poliție sunt

inadmisibile într-un stat democratic și de drept, or, autoritățile statului nu apără

interesele și drepturile societății, dimpotrivă „fabrică” dosare penale cu anumite

scopuri, fapt ilegal și amoral. Ca urmare a inițierii urmăririi penale, au fost efectuate

un șir de acțiuni ilicite din partea organelor de drept, care au dus doar la încălcarea

drepturilor sale. În situația în care a fost achitat, a considerat ilegală orice acțiune ale

organului de urmărire penală și a instanțelor de judecată și anume: - ordonanța de

începere a urmăririi penale din 24 august 2015; - ordonanța de percheziție din 25

august 2015, prin care s-a dispus efectuarea percheziției la ferma de animale și în

încăperile conexe ale acesteia, care este situată pe terenul arendat, în scopul

depistării obiectelor sau mijloacelor care au fost folosite la săvârșirea infracțiunii,

persoanelor care lucrează la fermă și sunt potențiale victime ale traficului, a

documentelor, agendelor, înscrisurilor etc.; - ordonanță de efectuare a cercetării la

fața locului, prin care s-a dispus efectuarea cercetării la ferma de animale și în

încăperile conexe ale acesteia; - proces-verbal de percheziție la ferma de animale din

03 septembrie 2015, în cadrul căreia au fost depistate 3 persoane: Vitalie Bîrdan,

Gheorghe Dosea și Constantin Mămăligă. În căsuța aflată la fermă și anexele la

aceasta, nu au fost depistate obiecte sau documente care au importanță la caz; -

ordonanța de percheziție din 25 august 2015, prin care s-a dispus efectuarea

percheziției la domiciliul și în încăperile adiacente aflate în gospodăria lui

Constantin Vornicescu; - procesul-verbal de percheziție la domiciliul din 03

septembrie 2015, în care este indicat că nu au fost depistate și ridicate anumite

persoane, victime ale traficului de ființe umane, documente sau alte înscrisuri care

prezintă interes la caz; - procesul-verbal de reținere a lui Constantin Vornicescu din

03 septembrie 2015; - ordonanța de punere sub învinuire a lui Constantin Vornicescu

din 04 septembrie 2015, incriminându-i infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (1)

lit. a), b) și c) Cod penal; - procesul-verbal de audiere a învinuitului din 04

septembrie 2015, în care a menționat că nu-și recunoaște vina în cele imputate; -

demersul procurorului Viorel Ciobanu din 04 septembrie 2015 privind aplicarea în

privința învinuitului măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un termen

de 30 zile; - încheierea din 04 septembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

prin care s-a admis parțial demersul procurorului Viorel Ciobanu și s-a aplicat față

de Constantin Vornicescu măsura preventivă sub formă de arest pe un termen de 20

zile; - mandatul de arestare din 04 septembrie 2015 emis de Judecătoria Centru, mun.

Chișinău, pe un termen de 20 zile; - demersul procurorului Viorel Ciobanu din 16

septembrie 2015 privind prelungirea în privința învinuitului a măsurii preventive sub

formă de arest preventiv pe un termen de 30 zile; - încheierea din 22 septembrie

2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin care s-a admis demersul

procurorului Viorel Ciobanu și s-a prelungit învinuitului măsura preventivă sub

formă de arest pe un termen de 30 zile; - decizia din 28 septembrie 2015 a Curții de

Apel Chișinău, prin care s-a admis recursul declarat de avocat și s-a casat încheierea

3

din 22 septembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și s-a aplicat măsura

preventivă, arest la domiciliu pe un termen de 30 zile; -mandatul de arestare la

domiciliu din 28 septembrie 2015, emis de Curtea de Apel Chișinău; - procesul-

verbal de confruntare din 16 septembrie 2015, între partea vătămată și învinuit; -

proces-verbal de confruntare din 17 septembrie 2015, între martorul Veronica

Bîrdan și învinuit; - ordonanța privind respingerea parțială a cererii înaintate de

avocat din 25 septembrie 2015, prin care s-au respins solicitările avocatului privind

audierea în calitate de martor, asistentul social responsabil pe com. Lozova, r-nul

Strășeni, Veronica Vasîlca, audierea în calitate de martor a asistentului social pe

com. Lozova, r-nul Strășeni, Zinaida Sturza, audierea în calitate de martor a Mariei

Vornicescu, efectuarea expertizei medico-legale psihiatrică a părții vătămate; -

încheierea din 22 octombrie 2015 a Judecătoriei Strășeni privind admiterea

demersului procurorului cu prelungirea măsurii preventive sub forma de arest la

domiciliu pe un termen de 90 zile; -încheierea din 19 ianuarie 2016 a Judecătoriei

Strășeni, prin care a fost admis demersului procurorului cu prelungirea măsurii

preventive sub forma de arest la domiciliu pe un termen de 90 zile; - încheierea din

18 martie 2016 a Judecătoriei Strășeni prin care a fost revocată măsura preventivă

arestul la domiciliu și a fost aplicată măsura preventivă liberarea provizorie sub

control judiciar; -rechizitoriul din 09 octombrie 2015, în cauza penală, expediată

pentru examinare în fond Judecătoriei Strășeni; ordonanța privind modificarea

învinuirii în ședința de judecată din 06 aprilie 2017, incriminându-i săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (1) Cod penal; sentința din 12 mai 2017 a

Judecătoriei Strășeni prin care a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 168 alin. (1) Cod Penal cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisopare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, iar conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pedeapsa

aplicată pe un termen de probă de 2 ani. Astfel, urmărirea penală a fost pornită ilegal,

iar întreg procesul penal a fost o provocare din partea autorităților de stat și

organizare intenționată a urmăririi penale pentru ca să fie învinovățit de fapte, pe

care nu le-a comis, fapt demonstrat în procesul de judecată. Pe parcursul urmăririi

penale, s-a aflat sub arest preventiv și în arest la domiciliu, aplicat în lipsa condițiilor

legale, în lipsa riscurilor care ar fi justificat aplicarea măsurii preventive sub formă

de arest preventiv și arest la domiciliu, însă cel mai grav, a fost izolat de societate,

fiindu-i îngrădit dreptul la libertate în lipsa vinovăției. Prin percheziția la locul de

muncă și la domiciliu, i-a fost încălcat dreptul la respectarea vieții private și de

familie, prevăzut de art. 8 CEDO.

Reclamantul a evidențiat că judecarea cauzei penale a durat aproape 3 ani și 4

luni, în condițiile în care conform listei probelor prezentate de procuror în ședințele

de judecată au fost audiați doar câțiva martori și învinuitul. În instanța de fond,

procesul penal a fost amânat de către acuzatorul de stat, fie pentru că nu s-a prezentat,

de mai multe ori, fie că nu putea asigura prezența martorilor sau a părții vătămate,

ceea ce a dus la o tergiversare vădită, nepăsare și încălcarea dreptului la examinarea

cauzei într-un termen rezonabil. Despre cauza penală au mai fost publicate articole,

cu titluri mai mult alarmante, cum ar fi de exemplu „sclavie în satul Lozova”, „două

persoane, dintre care un minor, impuși să lucreze ca niște sclavi” etc, pe site-urile

www.unimedia.md., www.realitatea.md, www.canal2.md, www.jurnal.md,

www.moldovenii.md, www.sputnik.md, www.allmoldova.md, www.point.md,

4

www.democracy.md, www.deschide.md, www.basarabia.md. Deci, onoarea și

demnitatea i-au fost prejudiciate într-un mod ilicit, obraznic și abuziv de către

organul de urmărire penală, procuratură și instanța de judecată. Prin urmare, a avut

de suferit o demoralizare profundă, dispărându-i orice încredere, atât în sine, cât și

în organele de resort, în acest sens micșorându-se posibilitatea de a mai crea ceva

pentru sine sau de a mai desfășura vreo activitate. Acțiunile ilicite ale organului care

a exercitat urmărirea penală și ale instanțelor judecătorești au avut un impact negativ,

fiindu-i create obstacole morale și fizice, pierdere de timp, energie, stres și suferință

psihică, dar și pierderi materiale. Mai mult, la acea etapă a vieții avea doi copii

minori, care la fel au avut de suferit psihic și emoțional din cauza știrilor alarmante

și îngrozitoare postate, fiind înjosiți și priviți straniu de către prietenii acestora.

Reclamantul a precizat că în rezultatul acțiunilor ilicite ale organului de

urmărire penală s-a adus defăimare imaginii, reputației și probității obținute prin

atitudinea conștiincioasă față de obligațiile sale ca membru al acestei societăți și față

de eforturile silnice pe care le-a depus pentru dezvoltarea unei afaceri. Având în

vedere acțiunile ilegale întreprinse de către organele de urmărire penală, procuratură

și instanțele judecătorești, nu a avut posibilitatea în continuare să-și desfășoare

activitatea inițiată, care cu siguranță urma să-i aducă beneficii, fiind nevoit să vândă

toată afacerea, inclusiv și toate bovinele pe care le avea la fermă. Drept urmare, s-a

diminuat posibilitatea de întreținere a familiei, insuficiență de surse necesare pentru

achitarea serviciilor comunale, pentru întreținerea copiilor și alte necesități zilnice,

având la întreținere copil minor.

De asemenea, a menționat că în cadrul urmăririi penale și a examinării cauzei

în instanța de fond, s-a aflat în stare de arest, timp de 199 de zile, după cum urmează:

25 zile de arest, conform încheierii din 04 septembrie 2015 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău; 25 zile de arest la domiciliu, conform deciziei din 28 septembrie

2015 a Curții de Apel Chișinău; 90 zile de arest la domiciliu, conform încheierii din

22 octombrie 2015 a Judecătoriei Strășeni; 90 zile de arest la domiciliu, conform

încheierii din 19 ianuarie 2016 a Judecătoriei Strășeni. Luând în considerare că prin

încheierea din 19 ianuarie 2016 a Judecătoriei Strășeni i s-a prelungit termenul de

arest la domiciliu până la data de 21 aprilie 2016, iar la data de 18 martie 2016, de

către Judecătoria Strășeni a fost emisă încheierea prin care a fost fixată spre

examinare cauza și respectiv s-a revocat măsura preventivă, sub formă de arest la

domiciliu. Astfel, din 90 zile de prelungire a arestului, a executat doar 59 zile de

arest. Termenul general în interiorul căruia a executat măsura preventivă sub formă

de arest preventiv și arest la domiciliu, constituie 199 de zile. Rezultând din toate

circumstanțele cauzei, a solicitat compensarea prejudiciului moral în mărime de

2000000 de lei, deoarece a fost învinuit și condamnat pentru o infracțiune gravă, a

fost nevoit să-și vândă întreaga afacere, s-a aflat în arest timp de 199 de zile, au fost

comise multe încălcări procesuale în cadrul urmăririi penale și a judecării cauzei în

instanța de judecată, cauza a fost tergiversată aproape timp de 3 ani și 4 luni. În

legătură cu cauza penală intentată ilegal, a achitat serviciile de asistență juridică,

după cum urmează: - avocatului Ilie Gîlca suma de 10000 de lei, fapt confirmat prin

contractul de asistență juridică nr. 115 din 09 septembrie 2015 și bonul de plată seria

DAA nr. 01315073 din 23 ianuarie 2019; - avocatului Tatiana Lazovscaia suma de

10000 de lei, fapt confirmat prin contractul de asistență juridică nr. 2411 din 24

noiembrie 2015 și bonul de plată seria EO nr. 520273 din 24 noiembrie 2015; -

5

avocatului suma de 5000 de lei, fapt confirmat prin bonul de plată seria XL nr.

412772 din 15 februarie 2017; - avocatului suma de 5000 de lei, fapt confirmat prin

bonul de plată seria XL nr. 412792 din 26 iulie 2017; - avocatului suma de 3600 de

lei, fapt confirmat prin contractul de asistență juridică din 06 august 2018 și bonul

de plată seria PL nr. 346912 din 06 august 2018. Suplimentar, a menționat faptul că,

sumele de 3600 de lei, achitate avocatului și 10000 de lei, achitate avocatului Tatiana

Lozovscaia, au fost transmise ultimilor de către mama lui, Maria Vornicescu, fapt

confirmat prin recipisa scrisă și semnată de aceasta la 15 noiembrie 2018. Conform

recipisei indicate supra, a restituit mamei sale sumele de 3600 de lei și 10000 de lei,

fapt ce demonstrează că sunt cheltuielile de rând cu celelalte. Adunând sumele de

bani achitate pentru acordarea asistenței juridice, pentru a-și demonstra nevinovăția,

a suportat un prejudiciu material în sumă 33600 de lei, care urmează a fi încasat din

contul statului prin intermediul Ministerului Justiției al RM.

La fel, reclamantul a considerat ca fiind practica judiciară a Curții Europene a

Drepturilor Omului. Astfel, în cauze similare, CtEDO a constatat că compensația

acordată de către instanțele naționale ale Republicii Moldova în cazul detenției

ilegale prin încălcarea art. 5 § 1 din Convenție, este neproporțională cu prejudiciul

suferit de către victimele încălcărilor. În scopul creării practicii uniforme pe cazuri

similare și cu scopul de a nu lua decizii contrare deciziilor emise de CtEDO, urmează

să țină cont de următoarele cauze: cauza Cucu și alții c. Republica Moldova; cauza

Ganea c. Republicii Moldova; cauza Cristina Boicenco c. Republicii Moldova;

cauza Gorea c. Republicii Moldova. Conform jurisprudenței CtEDO, o decizie sau

o măsură favorabilă unui reclamant nu este, în principiu, suficientă pentru a-i lipsi

statutul de victimă, cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut,

în mod expres sau în fond, și apoi au oferit recurs pentru încălcarea Convenției (a se

vedea Amuur contra Franței, 25 iunie 1996, § 36). Nu există nici o îndoială și este

necontestat faptul că a suferit o încălcare a drepturilor lor garantate de articolul 5 §

1 al Convenției și pe lângă privarea ilegală de libertate, asupra acestuia au fost

aplicate un șir de măsuri procesuale care nemijlocit au adus atingere drepturilor și

libertăților acestuia garantate de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În conformitate cu prevederile art. 41 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei Părți Contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este

cazul, o satisfacție echitabilă. La momentul depunerii cererii de chemare în judecată,

a beneficiat de serviciile avocatului Ilie Gîlca, achitând suma de 5000 de lei, fapt

confirmat prin contractul de asistență juridică nr.10 din 23 ianuarie 2019 și bonul de

plată seria DAA nr. 01315072 din 23 ianuarie 2019. Suma de 5000 de lei corespunde

prevederilor art.96 Cod de procedură civilă, fiind una reală, necesară și rezonabilă.

Prin încheierea protocolară din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 28 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Vornicescu și s-

a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul lui Constantin Vornicescu cu titlu de prejudiciu moral suma

de 70000 de lei, cheltuielile pentru serviciile juridice - 25000 de lei, iar în total suma

6

ce urmează a fi încasată constituie- 95000 de lei; în rest, cerințele din cererea de

chemare în judecată au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova; s-a admis apelul declarat de Constantin Vornicescu,

reprezentat de avocatul Ilie Gîlca; s-a casat hotărârea din 28 mai 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a adoptat o hotărâre nouă prin care s-a încasat în

beneficiul lui Constantin Vornicescu din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, suma de 150000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, suma de 33600 de lei cu titlu de prejudiciu material și cheltuielile

de judecată suportate în acest proces în mărime de 5000 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la caz, sunt aplicabile

dispozițiile din Legea nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or, la caz sunt întrunite cumulativ atât

circumstanțele prevăzute de art. 6 - dreptul la repararea prejudiciului, cât și art.3 -

cazurile de reparare a prejudiciului material și moral.

Totodată, a conchis că suma de 70000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru

Constantin Vornicescu nu reprezintă o sumă rezonabilă de evaluare pertinentă a

daunelor compensatoare, suma de adjudecare a compensațiilor pentru prejudiciul

moral cauzat nefiind echitabilă în raport cu suferințele cauzate de acesta prin

urmărirea penală fără temei, detenția ilegală și în condiții inumane, rezonanța

dosarului penal, circumstanțe de fapt și de drept, care au determinat încasarea de la

bugetul statului în beneficiul reclamantului suma de 150000 lei cu titlu de prejudiciu

moral suportat, deoarece reclamantul s-a aflat în arest timp de 199 zile, mai mult,

cauza a fost examinată timp de 3 ani și 4 luni.

Cu referire la prejudiciu material, instanța a menționat că acesta urmează a fi

admis integral în mărime de 33600 de lei, întrucât la examinarea cauzei penale,

reclamantul a fost reprezentat în instanță de avocatul ales Gîlcă Ilie. Adunând sumele

de bani, achitate pentru acordarea asistenței juridice în cadrul procesului penal, s-a

constatat că a suportat un prejudiciu material în sumă 33600 de lei, care urmează a

fi restituit cu încasarea acestei sume din contul statului prin intermediul Ministerului

Justiției a RM.

De asemenea, instanța de apel a considerat necesar de a încasa cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 5000 de lei, confirmate prin bonul de plată seria DAA

nr. 01315072 din 23 ianuarie 2019 în temeiul contractului de asistență juridică nr.

10 din 23 ianuarie 2019, care este o sumă reală și rezonabilă.

La 30 decembrie 2019, Constantin Vornicescu, reprezentat de avocatul Ilie

Gîlca, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 15 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel

în partea recuperării prejudiciului moral prin majorarea sumei de la 150000 de lei

până la 2000000 de lei; în rest a menține fără modificări decizia instanței de apel.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată a legii, precum și

aprecierea arbitrară a probelor, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Instanța de apel contrar normei ce o obligă să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu a răspuns la argument

referitor la prejudiciul moral pretins de 2000000 de lei. Instanța nu a luat în

7

considerare argumentele și probele prezentate, excluzând ipoteze concrete din cele

redate.

La 30 decembrie 2019, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța eronat a interpretat normele de

drept material la aprecierea prejudiciului material și moral. Or, pentru angajarea

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erorile organelor de drept sunt

necesare întrunirea unor condiții speciale, cum ar fi existența faptei ilicite, or, nu

orice acțiune a organului de urmărire penală atrage răspunderea statului.

La 14 ianuarie 2020, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d. 25), Procuratura

Generală a Republicii Moldova a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 15

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului s-a motivat precum că la adoptarea hotărârilor,

instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerare că acțiunile de urmărire penală

au fost efectuate în limitele prevederii legislației procesuale și materiale, iar în cadrul

urmăririi penale și la judecare cauzei, de către Constantin Vornicescu nu au fost

înaintate anumite reclamații aferente acțiunilor ilegale exprimate presiune

psihologică sau fizică.

Totodată, a menționat că s-a realizat examinarea unilaterală a probelor, fiind

încălcate prevederile legale, precum și principiul contradictorialității și egalității

părților în drepturile procedurale, principiul nemijlocirii, astfel încât instanța urma

să cerceteze direct și nemijlocit probele existente și să emită hotărârea numai în

temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în ședință de

judecată, ceea ce nu s-a efectuat. În special a considerat neîntemeiată determinarea

cuantumului prejudiciului moral de 150000 de lei, sumă ce excede cuantumul

rezonabil în cauze similare și contravine normelor d drept aplicabile.

La 12 februarie 2020, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.34), Procuratura

Generală a Republicii Moldova a depus referință la recursurile declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Constantin Vornicescu, solicitând

respingerea recursului declarat de Constantin Vornicescu ca fiind neîntemeiat și

admiterea recursului Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu casarea actelor

contestate și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 15 octombrie 2019.

Constantin Vornicescu, reprezentat de avocatul Ilie Gîlca, precum și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova au declarat recurs la 30 decembrie 2019, iar

Procuratura Generală a Republicii Moldova, a depus cerere de recurs la 14 ianuarie

2020, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d. 25).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei participanților la proces la

19 noiembrie 2019, conform scrisorii de însoțire (Vol.I, f.d.251). Conform ștampilei

aplicată pe plicul poștal anexat în copie, în adresa avocatului Ilie Gîlca a fost

expediată la 26 noiembrie 2019 (Vol.II, f.d.12). Ministerul Justiției al Republicii

8

Moldova a recepționat copia deciziei la 02 decembrie 2019, conform mențiunii și

ștampilei (Vol.II, f.d.20). Referitor Procuratura Generală a Republicii Moldova,

lipsesc date despre recepționarea copiei deciziei. Astfel, recursurile sunt declarate în

termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Constantin Vornicescu,

reprezentat de avocatul Ilie Gîlca, de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

de Procuratura Generală a Republicii Moldova, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Constantin Vornicescu,

reprezentat de avocatul Ilie Gîlca, de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

de Procuratura Generală a Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

9

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursurile declarate nu rezultă argumente privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Constantin Vornicescu, reprezentat

de avocatul Ilie Gîlca, de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Procuratura

Generală a Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Constantin Vornicescu,

reprezentat de avocatul Ilie Gîlca, de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

de Procuratura Generală a Republicii Moldova împotriva deciziei din 15 octombrie

2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Galina Stratulat

10