3ra-359/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-359/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-359/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Ciumac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Natalia Nazîp,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Natalia Nazîp împotria Institiuției Publice „Agenția Servicii Publice”,

intervenient accesoriu Maria Nazîp, cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Natalia Nazîp împotriva hotărârii din 03 iunie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată :

La 22 februarie 2019 Natalia Nazîp s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, intervenient accesoriu Maria Nazîp, prin

care a solicitat constatarea ca ilegală a radierii din evidență de la domiciliul în

Republica Moldova, or. XXXXX, str. XXXXX, operată de IP „Agenția Servicii

Publice” cu obligarea pârâtei de a dispune înregistrarea Nataliei Nazîp la domiciliul

în Republica Moldova pe adresa or. XXXXX, str. XXXXX.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că din anul 2003, de când s-a căsătorit

cu Tudor Nazîp, domiciliază pe adresa or. XXXXX, str. XXXXX.

Din căsătorie are doi copii minori, XXXXX, născut la XXXXX și XXXXX,

născut la XXXXX. Din data de 28 mai 2009, în temeiul dreptului de folosință

dobândit în timpul căsătoriei cu Tudor Nazîp, a fost înregistrată cu domiciliul în or.

XXXXX, str. XXXXX.

Reclamanta a afirmat că într-o parte din casă în care, în prezent, locuiește doar

împreună cu copii minori, de la nașterea acestora, a făcut reparație capitală încă în

timpul căsătoriei. Totodată din surse comune ale sale și ale fostului soț a reparat și

casa de locuit.

A comunicat că căsătoria cu Tudor Nazîp a fost desfăcută în anul 2015, iar

copiii minori au fost stabiliți prin hotărârea de judecată cu domiciliul în or. XXXXX,

1

str. XXXXX. După divorț, împreună cu doi copii minori, au rămas să domicilieze

pe aceiași adresă, nefiind evacuată printr-o hotărâre de judecată.

A susținut că la sfârșitul anului 2018 a aflat că din data de 01 decembrie 2017,

a fost radiată din evidență pe motivul indicat „la cererea proprietarului”, adică fosta

soacră și bunica copiilor minori, fără a o informa, fără a i se asigura copiilor minori

un alt domiciliu și fără a exista o hotărâre de judecată de evacuare și de radiere de la

domiciliu pe adresa or. XXXXX, str. XXXXX.

În condițiile în care până în prezent posedă și folosește partea din casă de pe

adresa or. XXXXX, str. XXXXXX, unde locuiește împreună cu copiii minori,

nefiind evacuată printr-o hotărârea de judecată, radierea a fost operată contrar pct.

118 subpct. 5) din Hotărârea Guvernului nr.125 din 18.02.2013 pentru aprobarea

Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor

Republicii Moldova. Mai mult de atât, la acel domiciliu locuiesc împreună cu copiii

minori.

La data de 21 decembrie 2018 a depus o cerere la IP „Agenția Servicii

Publice”, în care a sesizat că radierea din evidență de la domiciliul de pe adresa or.

XXXXX, str. XXXXX, a fost operată cu încălcarea dreptului copiilor minori de a

beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mintală, spirituală,

morală și socială la domiciliul reclamantei, care, timp de 15 ani, a fost și este în or.

XXXXX, str. XXXXX, unde se află toate lucrurile reclamantei, școala, unde copiii

sunt la evidența medicului de familie, etc. Radierea din evidență de la domiciliu din

or. XXXXX, str. XXXXX, va afecta grav nivelul de viață a copiilor minori și

interesele acestora de a crește într-un mediu cât mai favorabil.

A menționat că casa de locuit și încăperile din casa de locuit de pe adresa or.

XXXXX, str. XXXXX, au fost reparate capital din sursele comune ale reclamantei

și fostului soț, iar folosirea încăperilor din casa de locuit și înscrierea la domiciliu a

fost posibilă cu acordul proprietarei Maria Nazîp.

Consideră că este necesar până la finisarea și darea în exploatare a casei de

locuit care se construiește pentru familia sa, să locuiască în casa pe de adresa or.

XXXXX, str. XXXXX, însă Maria Nazîp crează obstacole la construcția casei sale

și prin asemenea metode de intimidare încearcă să o determine să renunțe la litigiul

aflat pe rolul instanței de judecată între ea și fostul soț cu privire la partajarea

bunurilor comune.

Faptul radierii din evidență de la domiciliul or. XXXXX, str. XXXXX, care

este și domiciliul copiilor minori conform art. 31 alin. (1) Cod civil și hotărârea

Judecătoriei Ialoveni din 25.05.2015, a afectat grav drepturile și interesele copiilor

minori, care se află în grija și la educația exclusivă a ei, tatăl având domiciliul peste

hotare.

Maria Nazîp, proprietara casei în care locuiește, este bunica copiilor minori,

căreia, în condițiile în care nu are un alt loc de domiciliu până la finisarea propriei

case de locuit, îi revine obligația de întreținere a nepoților, conform art. 87 alin. (1)

Codul familiei, prin asigurarea cu spațiu de domiciliu (precum a fost înțelegerea).

La data de 28 ianuarie 2019 a primit răspunsul IP „Agenția Servicii Publice”

cu nr. 01/451 din 25.01.2019, la cererea sa, în care nu a fost motivat de drept radierea

din evidență în condițiile descrise în cerere cu privire la folosința casei de locuit și

prejudicierea drepturilor și intereselor copiilor minori prevăzute la art. 27 alin.(1)

2

din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea

Generală a ONU la 29 noiembrie 1989, la care Republica Moldova a aderat prin

Hotărârea Parlamentului nr. 408 din 12 decembrie 1990, circumstanțe despre care, a

presupus, reprezentanții IP „Agenția Servicii Publice” nu au știut anterior.

Prin hotărârea din 03 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către Natalia Nazîp împotriva IP

„Agenției Servicii Publice”, intervenient accesoriu Maria Nazîp privind contestarea

actelor administrative ca fiind neîntemeiată. (f.d. 76, 80-82)

Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de către Natalia Nazîp împotriva hotărârii din 03 iunie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, emisă în cauza de contencios administrativ la

cererea de chemare în judecată depusă de către Natalia Nazîp împotriva IP „Agenția

Servicii Publice”, intervenient accesoriu Maria Nazîp cu privire la contestarea

actelor administrative. (f.d. 174, 175-185)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au reținut că radierea

din evidență din locuința aflată în proprietate privată s-a efectuat în conformitate cu

prevederile pct. 118 subpct. 3) din Regulamentul privind eliberarea actelor de

identificare și evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 125 din 18.02.2013, în temeiul cererii Maria Nazîp. Potrivit

extrasului din registrul bunurilor imobile, proprietar al bunului imobil cu nr.

cadastral XXXXX, XXXXX, XXXXX, constituit din teren, casă de locuit

individuală, construcție accesorie, amplasat în or. XXXXX, str. XXXXX este Maria

Nazîp.

Instanța de apel a reținut că potrivit datelor din registrul de stat al populației la

01 decembrie 2017 Natalia Nazîp a fost radiată din evidență de către Serviciul

eliberare a actelor de identitate Ialoveni în temeiul cererii Mariei Nazîp, care este

proprietara locuinței situate pe adresa or. XXXXX, str. XXXXX și a datelor din

registrul bunurilor imobile.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, cât și a hotărârii instanței de fond

la 18 decembrie 2019 Natalia Nazîp a depus recurs, solicitând admiterea recursul,

casarea deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din

03 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei decizii de

admitere integrală a acțiunii. (f.d. 192-199)

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este ilegală.

Consideră că prin respingerea acțiunii, instanțele au încălcat drepturile copiilor,

care sunt stabiliți în or. XXXXX, str. XXXXX, nu au luat în considerație că până în

prezent ea cu copiii domiciliază pe aceiași adresă.

Instanțele ierarhic inferioare au considerat ca prestabilit faptul că există o

decizie de radiere și că aceasta ar fi legală, dar fără a-i fi prezentată o asemenea

decizia, fiind folosită ca probă pentru a-și motiva soluția, ori, instanțele sunt obligate

să cerceteze obiectiv toate probele, inclusiv explicațiile părților.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost

3

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin.

(1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de

apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a Codului

administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici instanța de

recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Potrivit art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 16 octombrie 2019.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei motivate, care la 20 noiembrie 2019 a fost

recepționată de către Natalia Nazîp. (f.d. 186, 187)

Natalia Nazîp în conformitate cu prevederile art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ a înregistrat la 18 decembrie 2019 la instanța de apel, cererea de recurs.

(f.d. 192-199)

Astfel, instanța de recurs consideră că Natalia Nazîp s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul în termenul prevăzut de lege.

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și prevederilor din Codul de

procedură civilă, instanța la soluționarea recursului se va conduce tot de aceste

prevederi.

Astfel, examinând temeiurile recursului depus de către Natalia Nazîp în raport

cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă

că Natalia Nazîp a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța

de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot

4

fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Natalia Nazîp, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Natalia Nazîp, și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

5

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Natalia Nazîp, inadmisibil.

În conformitate cu art.193, art. 195, art. 230 și art. 258, alin. (3) din Codul

administrativ, art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Natalia Nazîp, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6