3ra-123/20 — cu privire la contestarea actelor administrative si repararea prejudiciului moral

3ra-123/20 — cu privire la contestarea actelor administrative si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-123/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: D. Dulghieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

DECIZIE

04 martie 2020

mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Tatiana Șiman și Ion Șiman împotriva Serviciului Fiscal de Stat și Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actelor administrative

și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman și menținută hotărârea

din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 23 ianuarie 2017 reclamanții Tatiana Șiman și Ion Șiman au depus cerere

de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat și Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice” (anterior Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău) cu

privire la contestarea actelor administrative și repararea prejudiciului moral (f.d. 3-

4, vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamanții Tatiana Șiman și Ion Șiman au indicat că la

17 decembrie 2016 au recepționat un comunicat, la care a fost anexat avizului nr.

0000054908 din 30 noiembrie 2016 și informați despre faptul că acesta a fost

anulat. Totodată, au recepționat și avizul de plată a impozitului pe avere nr.

0000059194 din 09 decembrie 2016, care a fost contestat prin cererea prealabilă

din 19 decembrie 2016, iar la 02 ianuarie 2017 au recepționat un răspuns formal pe

marginea acestui aviz, fără a fi soluționată cerința de anulare a acestui aviz de

plată.

Reclamanții au susținut că conform contractului de vânzare-cumpărare și

extrasului din Registrul bunurilor imobile, eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău, costul imobilului supus impozitării este de 50000 lei și suprafața de 187

m2, iar din textul avizului costul și suprafața imobilului sunt absolut eronate și duc

1

la deposedarea lor de proprietatea financiară prin abuz, fapt care contravine

prevederilor art. 8 și art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 CEDO.

Reclamanții au notat că în avizul pentru anul 2016 este inclusă suprafața de

442,40 m2 și costul imobilului de 2884484 de lei, însă potrivit datelor cadastrale și

reale suprafața este alta, iar costul imobilul este sub limita de 1,5 milioane lei,

astfel, prin prisma prevederilor art. art. 2871-2877 Cod Fiscal, la caz nu sunt

întrunite cumulativ condițiile de suprafață și cost, iar drept urmare avizul de plată

contestat în speță este lovit de nulitate absolută.

Reclamanții au solicitat anularea avizului de plată a impozitului pe avere

nr. 0000059194 din 09 decembrie 2016 ca fiind ilegal și emis contrar legii și

încasarea de la fiecare pârât în beneficiul lor a prejudiciului moral în mărime a câte

100000 de lei pentru fiecare.

Prin cererea cu privire la concretizarea pretențiilor din 17 februarie 2017,

reclamanții au solicitat constatarea faptului emiterii contrar prevederilor art. art.

2871-2877 Cod fiscal a avizelor de plată nr. 0000059194 din 09 decembrie 2016 și

nr. 0000061989 din 03 ianuarie 2017, anularea acestor avize de plată ca fiind

ilegale și emise contrar prevederilor legii și încasarea prejudiciului moral în

mărime a câte 100000 lei pentru fiecare (f.d. 46-50, vol. I).

Ulterior, prin cererea din 10 ianuarie 2018, reclamanții au solicitat

suplimentar și anularea avizului de plată nr. 0000125135 din 06 decembrie 2017

(f.d. 113, vol. I).

Prin hotărârea din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, acțiunea depusă de Tatiana Șiman și Ion Șiman, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

La 18 ianuarie 2018, Tatiana Șiman și Ion Șiman au declarat apel împotriva

hotărârii din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii (f.d. 17, 22-32, vol. II).

Prin decizia din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman și menținută hotărârea din

18 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 117-125, vol. II).

La 05 noiembrie 2019 Tatiana Șiman și Ion Șiman au declarat recurs

împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (f.d. 129-139, vol. II).

În motivarea recursului, recurenții Tatiana Șiman și Ion Șiman au reiterat

aceleași argumente care au fost indicate în cererea de chemare în judecată și în

cererea de apel, insistând asupra faptului că la materialele dosarului sunt trei

documente care stabilesc date diametral opuse privind suprafața și costul

imobilului.

Recurenții au notat că cauza a fost examinată în instanțele ierarhic inferioare

în lipsa Tatianei Șiman, care nu a fost legal citată legal.

Recurenții au menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au dat apreciere și

nici nu s-au expus asupra argumentelor invocate în susținerea acțiunii înaintate.

Recurenții au punctat că o jumătate din suprafața bunului imobil impozitat

reprezintă spațiu comercial asupra cărora nu se aplică prevederile art. 2871-2878

Cod fiscal.

Recurenții au invocat că bunul imobil din mun. xxxxx, str. xxxxx niciodată nu

a fost evaluat în scopul impozitării cum prevede art. 279 Cod fiscal și

2

Regulamentul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004.

De altfel, bunul imobil menționat a fost cumpărat în anul 2001, iar costul acestuia

este probat prin contractul de vânzare-cumpărare (f.d. 12, vol. I).

Recurenții au precizat că conform extrasului din Registrul bunurilor imobile,

suprafața locuibilă a imobilului din mun. xxxxx, str. xxxxx este de 189 m2, și nu

cum este indicat în avizele de plată - 442, 40 m2, iar conform contractului de

vânzare-cumpărare costul acestuia constituie 50100 de lei. Prin urmare,

circumstanțele în cauză confirmă că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții

stipulate în art. 2873 Cod fiscal.

Recurenții au relatat că titlul 61 din Codul fiscal a fost introdus prin Legea

nr. 138 din 17 iunie 2016, iar avizele contestate în pct. 1 și 2 din acțiune cuprind

întreaga perioadă 2016, ceea ce demonstrează folosirea legii retroactiv, iar

instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus în privința aplicării retroactive a legii.

Recurenții au punctat că încheierea instanței de judecată prin care au fost

obligați pârâții să prezinte probele și înscrisurile care au stat la baza emiterii

avizelor de plată, nu a fost executată și nici aplicate amenzi pentru neexecutarea

indicațiilor instanței de judecată, iar soluția a fost adoptată în baza unor declarații

neprobate.

Recurenții au precizat că instanțele ierarhic inferioare au invocat temeiul

degrevării de probațiune în conformitate cu art. 123 alin. (3) Cod de procedură

civilă, însă obiectul și părțile nu au fost aceleași.

La 14 ianuarie 2020, intimatul Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la

recursul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman, solicitând declararea acestuia ca

inadmisibil (f.d. 132-133, vol. II).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1)

din Codul administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia

instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor care au urmat după punerea în aplicare

a Codului administrativ se va verifica prin prisma Codului administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Luând în considerare că recurenții Tatiana Șiman și Ion Șiman au declarat

recurs împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, la

05 noiembrie 2019, însă la materialele cauzei lipsesc careva probe despre

notificarea recurenților, completul ajunge la concluzia că recurenții Tatiana Șiman

3

și Ion Șiman s-au conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de

depunere a recursului prevăzut de art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.

Prin încheierea din 26 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost

numită examinarea recursului declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman, în complet

de 5 judecători (f.d. 177, vol. II).

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

casa integral decizia instanței de apel și a restitui cauza instanței de apel, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă

consideră necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților

la proces.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurenților Tatiana Șiman și Ion Șiman, au fost expuse cu suficientă claritate.

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinînd

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și

restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale

examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

La caz, instanța de recurs menționează că, materialele cauzei denotă cu

certitudine că, la 30 noiembrie 2016, Serviciul Fiscal de Stat a emis avizul de plată

la impozitul pe avere pentru anul 2016 nr. 0000054908, prin care a stabilit că

Tatiana Șiman urmează să achite impozitului pe avere în mărime de 19857,87 de

lei, pentru bunul imobil - casă de locuit individuală nr. xxxxx, cu numărul

cadastral xxxxxx, amplasată în mun. xxxxx, str. xxxxx, reieșind din baza

impozabilă în mărime de 2484484 lei și suprafața de 442,40 m2 (f.d. 5, vol. I).

Prin comunicatul f/n, Serviciul Fiscal de Stat, a informat-o pe Tatiana Șiman

despre anularea avizului de plată nr. 0000054908 din 30 noiembrie 2016, în

legătură cu actualizarea bazei de date a Sistemului Informațional Automatizat

„Impozitul pe avere” (f.d. 7, vol. I).

La 09 decembrie 2016 Serviciul Fiscal de Stat a emis avizul de plată la

impozitul pe avere pentru anul 2016 nr. 0000059194, prin care a stabilit că Tatiana

Șiman urmează să achite impozitului pe avere în mărime de 22513,10 de lei,

pentru bunul imobil - casă de locuit individuală nr. xxxxx, cu numărul cadastral

xxxxx, amplasată în mun. xxxxx, str. xxxxx, reieșind din baza impozabilă în

mărime de 2814138 lei și suprafața de 501,10 m2 (f.d. 6, vol. I).

La 19 decembrie 2016 Tatiana Șiman și Ion Șiman au depus la Serviciul

Fiscal de Stat și Oficiul Teritorial Cadastral Chișinău cererile prealabile, prin care

au solicitat suspendarea și anularea avizului de plată nr. 0000059194 din

09 decembrie 2016, din motiv că este ilegal și emis contrar prevederilor legii.

Totodată, au solicitat prezentarea calculului desfășurat în confirmarea suprafeței și

costului imobilului din mun. xxxxx, str. xxxxx (f.d. 8, 9, vol. I).

La 03 ianuarie 2017 Serviciul Fiscal de Stat a emis avizul de plată la

impozitul pe avere pentru anul 2016 nr. 0000061989, prin care a stabilit că Tatiana

Șiman urmează să achite impozitului pe avere în mărime de 19875,87 de lei,

pentru bunul imobil - casă de locuit individuală nr. xxxxx, cu numărul cadastral

4

xxxxx, amplasată în mun. xxxxx, str. xxxxx, reieșind din baza impozabilă în

mărime de 2484484 lei și suprafața de 442,40 m2 (f.d. 6, vol. I).

Prin scrisoarea nr. 01-05/8-11-54 din 05 ianuarie 2017 Inspectoratul Fiscal

de Stat mun. Chișinău a comunicat Tatianei Șiman că, în urma examinării

solicitării înaintate IFS mun. Chișinău a eliberat un aviz de plată nou, cu obligația

fiscală recalculată, prin micșorarea bazei impozabile, astfel suma impozitului pe

avere spre achitare pentru anul 2016 la situația din 01 noiembrie a anului de

gestiune constituie 19875,87 de lei (f.d. 30-32, vol. I).

În rezultat, la 23 ianuarie 2017 Tatiana Șiman și Ion Șiman au depus cerere

de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat și Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice”, solicitînd constatarea faptului emiterii contrar

prevederilor art. art. 2871-2877 Cod fiscal a avizului de plată a impozitului pe avere

pentru anul 2016 nr.0000059194 din 09 decembrie 2016 și încasarea prejudiciului

moral în mărime a cîte 100000 lei pentru fiecare.

La 08 februarie 2017 Tatiana Șiman și Ion Șiman au depus la Serviciul

Fiscal de Stat cerere prealabilă, prin care au solicitat suspendarea și anularea

avizului de plată a impozitului pe avere nr. 0000059194 din 09 decembrie 2016 și

avizului de plată a impozitului pe avere nr. 0000061989 din 03 ianuarie 2017 ca

fiind ilegale și emise contrar prevederilor legii (f.d. 51-53, vol. I).

Prin scrisoarea Serviciului Fiscal de Stat nr. 01-05/8-108-591 din

16 februarie 2017, Tatiana Șiman a fost informată că prin scrisoarea

nr. 01-05/8-11-54 din 05 ianuarie 2017, recepționată contra semnătură la

14 februarie 2017, i-a fost oferit un răspuns exhaustiv asupra subiectelor enunțate

(f.d. 54, vol. I).

Ulterior, la 17 februarie 2017 Tatiana Șiman și Ion Șiman au depus cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care au solicitat anularea avizelor de plată a

impozitului pe avere pentru anul 2016, emise de Serviciul Fiscal de Stat nr.

0000059194 din 09 decembrie 2016 și nr. 0000061989 din 03 ianuarie 2017,

încasarea prejudiciului moral în mărime a cîte 100000 lei pentru fiecare (f.d. 46-

50, vol. I).

La 06 decembrie 2017 Serviciul Fiscal de Stat a emis avizul de plată la

impozitul pe avere pentru anul 2017 nr. 0000125135, prin care a stabilit că Tatiana

Șiman urmează să achite impozitului pe avere în mărime de 42384,88 de lei,

compusă din restanța la impozitul pe avere pentru anul 2016 în mărime de

19875,87 de lei, penalitatea în mărime de 2633,14 de lei și impozitul pe avere

pentru anul 2017 în mărime de 19875,87 de lei, pentru bunul imobil - casă de

locuit individuală nr. xxxxx, cu numărul cadastral xxxxx, amplasată în mun.

xxxxx, str. xxxxx, reieșind din baza impozabilă în mărime de 2484484 lei și

suprafața de 442,40 m2 (f.d. 144, vol. I).

La 11 decembrie 2017 Tatiana Șiman și Ion Șiman au depus la Serviciul

Fiscal de Stat cerere prealabilă, prin care au solicitat suspendarea și anularea

avizului de plată a impozitului pe avere pentru anul 2017 nr. 0000125135 din

06 decembrie 2017, achitarea prejudiciului moral în suma a cîte 100000 lei pentru

fiecare (f.d. 145, vol.1).

La 10 ianuarie 2018 Tatiana Șiman și Ion Șiman au depus cerere privind

majorarea cuantumului pretențiilor, solicitînd suplimentar și anularea avizului de

plată a impozitului pe avere pentru anul 2017 nr. 0000125135 din 06 decembrie

2017 (f.d. 143, vol. I).

5

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță prin hotărârea din

18 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a respins ca fiind

neîntemeiată acțiunea depusă de Tatiana Șiman și Ion Șiman.

Curtea de Apel Chișinău examinând apelul declarat de Tatiana Șiman și Ion

Șiman, a ajuns la concluzia respingerii acestuia și menținerii hotărârii din

18 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 117-125, vol. II).

În consolidarea soluțiilor adoptate, instanțele ierarhic inferioare au

menționat că din conținutul deciziei din 16 august 2016 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 104-107, vol. I), menținută prin decizia din 01 februarie 2017 a Curții

Supreme de Justiție, rezultă cu certitudine că valoarea estimată în scopul

impozitării a casei de locuit individuală nr. xxxxx, cu nr. cadastral xxxxx, situată

în mun. xxxxx, str. xxxxx, constituie 2484484 de lei, iar suprafața este de 442,4

m2. Datele menționate au fost reținute pentru calcularea impozitului pe avere

pentru anul 2014, astfel că în conformitate cu art. 123 alin. (2) Cod de procedură

civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză

civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanța specializată

sînt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou

și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă

aceleași persoane.

Judecând cauza în ordine de recurs, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia

instanței de apel este neîntemeiată, bazată pe o apreciere arbitrară a probelor,

nefiind elucidate pe deplin toate circumstanțele importante ale cauzei, din motivele

ce succed.

Articolul art. 2871 din Codul fiscal, prevede că impozitul pe avere reprezintă

un impozit aplicat asupra averii contribuabilului sub formă de bunuri imobiliare cu

destinație locativă, inclusiv căsuțele de vacanță (cu excepția terenurilor), în cazul

în care acestea satisfac condițiile specificate în prezentul titlu.

Conform art. 2872 alin. (1) din Codul fiscal, subiecți ai impunerii sînt

persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare cu destinație locativă, inclusiv

căsuțele de vacanță (cu excepția terenurilor), pe teritoriul Republicii Moldova. În

cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în

proprietate (în folosință) comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al

impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi

revine. În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află

în proprietate comună în devălmășie, subiect al impunerii este considerat, în baza

acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz, toți proprietarii

(coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În conformitate cu art. 2873 din Codul fiscal, obiect al impunerii îl

constituie bunurile imobiliare cu destinație locativă, inclusiv căsuțele de vacanță

(cu excepția terenurilor), precum și cotele-părți, a căror totalitate întrunește

cumulativ următoarele condiții:

a) valoarea estimată totală constituie 1,5 milioane și mai mult;

b) suprafața totală constituie 120 m2 și mai mult.

Nu constituie obiect al impunerii bunurile imobiliare, inclusiv cotele-părți,

aflate în posesia persoanei, a căror valoare totală nu depășește 1,5 milioane de lei

și suprafața nu depășește 120 m2.

6

Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a

acestor bunuri, apreciată de către organele cadastrale teritoriale.

Așadar, reieșind din prevederile legale citate supra, instanța de recurs

menționează că obiect al impunerii sunt bunurile imobile cu destinație locativă,

inclusiv căsuțele de vacanță (cu excepția terenurilor), precum și cotele-părți, a

căror valoarea estimată total constituie 1,5 milioane și mai mult, și suprafața total

constituie 120 m2 și mai mult.

În prezenta cauză, se menționează că obiectul impunerii este casa de locuit

individuală cu nr. cadastral xxxxx, amplasată în mun. xxxxx, str. xxxxx, care

aparține cu drept de proprietate Tatianei Șiman și lui Ion Șiman (f.d. 146, vol. I).

Prin urmare, pentru a fi stabilit dacă Serviciul Fiscal de Stat corect a

determinat cota impunerii de 0,8 % din baza impozabilă pentru imobilul în litigiu,

instanțele ierarhic inferioare urmau să verifice dacă obiectul impunerii întrunește

cumulativ condițiile expuse în art. 2873 din Codul fiscal, și anume valoarea

estimată totală a acestuia constituie 1,5 milioane și mai mult, iar suprafața totală

constituie 120 m2 și mai mult.

La caz, instanța de recurs reține că conform extrasului din Registrul

bunurilor imobile, prezentat de reclamanții/recurenți Tatiana Șiman și Ion Șiman,

obiectul impunerii – casa de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx, amplasată în

mun. xxxxx, str. xxxxx are o suprafață de 189 m2 (f.d. 146, vol. I).

Însă, în avizele de plată a impozitului pe avere, eliberate de Serviciul Fiscal

de Stat se indică că suprafața casei de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx,

amplasată în mun. xxxxx, str. xxxxx este de 442,4 m2 și valoarea estimativă a

acesteia în scopul impozitării pentru anul 2016 - 2017 este de 2848848 de lei.

De altfel, Serviciul Fiscal de Stat a susținut că circumstanțele menționate în

avizele de plată a impozitului pe avere, sunt confirmate și prin răspunsurile ÎS

„Cadastru” din 15 septembrie 2014 și 22 decembrie 2017, din care rezultă că

suprafața casei de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx, amplasată în mun.

xxxxx, str. xxxxx este de 442,4 m2 și valoarea estimativă a acesteia în scopul

impozitării este de 2484484 de lei (f.d. 109-110, 210, vol. I).

Totodată, conform răspunsul ÎS „Cadastru” din 20 decembrie 2016, rezultă

cert că valoarea estimată a bunului imobil în litigiu din anul 2011 și pînă în prezent

nu a fost schimbată (f.d. 10, vol. I).

Instanța de recurs evidențiază că în materialele cauzei lipsește actul care să

confirme cu certitudine suprafața și costul bunului imobil în litigiu.

Conform art. 279 alin. (1-5) din Codul Fiscal, evaluarea bunurilor imobiliare

se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în baza unei metodologii

unice pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul și în termenele stabilite de

legislație.

Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează pe calea evaluării în masă – în

cazul obiectelor-tip ce constituie bunuri imobiliare și pe calea evaluării individuale

– în cazul obiectelor specifice (netipice).

Metoda evaluării individuale a bunurilor imobiliare poate fi aplicată și în

baza deciziei instanței judecătorești.

La evaluarea bunurilor imobiliare, în dependență de destinația acestora, se

aplică următoarele metode de determinare a valorii de piață:

a) metoda analizei comparative a vînzărilor;

b) metoda veniturilor;

c) metoda cheltuielilor.

7

Reevaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale

teritoriale o dată la 3 ani în modul stabilit de Guvern.

Cu referire la condiția că valoarea estimativă a bunul imobil supus

impozitării depășește 1,5 milioane de lei, instanța de recurs reține că prin răspunsul

nr. 11/11c/01-11/487 din 22 decembrie 2017, IP „Agenției Servicii Publice”,

Departamentul Cadasru al Serviciului Cadastral teritorial Chișinău a menționat că

în temeiul pct. 9 din Regulamentul cu privire la evaluarea bunurilor imobile în

scopul impozitării, aprobat prin hotărîrrea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie

2004 și Legea privind monitoringul bunurilor imobile nr. 267 din 29 noiembrie

2012, au fost efectuate modificări în programul automatizat elaborat pentru

estimarea valorii în scopul impozitării. Respectiv, valoarea bunurilor imobile a fost

recalculată, iar datele privind modificarea valorii au fost transmise automat

organelor foscale. Totodată, din răspunsul menționat rezultă că, valaoarea

estimativă a casei de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx, amplasată în mun.

xxxxx, str. xxxxx este de 2827616 de lei (f.d. 210, vol. I).

În conformitate cu art. 216 alin. (1) lit. b) și c) Cod administrativ, pentru

pregătirea dezbaterilor judiciare, judecătorul sau, în cazul instanței colegiale,

judecătorul raportor efectuează următoarele acțiuni: b) clarifică circumstanțele ce

trebuie probate și indică probele suplimentare care trebuie prezentate de către

participanți în termenul stabilit expres de instanța de judecată.

Conform art. 238 alin. (2) din Codul administrativ, stipulează că instanța de

apel este în drept să solicite din oficiu probe noi, în măsura în care le consideră

necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Pe baza celor expuse și ținînd cont de normele citate supra, completul

specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, deși

recurenții Tatiana Șiman și Ion Șiman au insistat asupra prezentării de către

Serviciul Fiscal de Stat a raportul privind evaluarea bunului imobil în litigiu,

precum și asupra faptului că casa de locuit individuală are o suprafață de

189 m2, aceste argumente au rămas fără o apreciere juridică din partea instanței de

apel, cu toate că acestea urmau a fi verificate și analizate minuțios, or clarificarea

circumstanțelor menționate au o importanță primordială în justa soluționare a

cauzei.

De altfel, instanța de recurs învederează că emiterea de către Serviciul Fiscal

de Stat a avizului de plată a impozitului pe avere poate fi dispus doar dacă

voalorea imobilului supus impozitării depășește suma de 1,5 milioane de lei și

suprafața de 120 m2.

La caz, instanța de recurs menționează că în actele și lucrările cauzei lipsește

raportul de evaluare a bunului imobil suspus impozitării pe ultima perioadă de 3

ani, precum și careva probe pertinente, utile și concludente care să confirme cu

certitudine suprafața exactă a bunului imobil din litigiu, or chiar și dacă suprafața

bunului imobil în litigiu după cum rezultă din probele prezentate depășește

suprafața de 120 m2, inițial urmează a fi apreciat care este suprafața exactă a

acestuia, deoarece la evaluarea lui urmează a se ține cont de caracteristicile

bunului imobil la data evaluării, adică suprafața acestuia are un rol primordial la

stabilirea valorii estimative a acestuia.

De asemenea, instanța de recurs stabilește că, instanța de apel a omis să

solicite datele din sistemul informațional pentru a lichida contradicțiile ce se conțin

în actele cauzei și a elucida din care motive în Registrul bunurilor imobile

8

suprafața casei de locuit individuală supusă impozitării este de 189 m2 și nu este

modificiată în 442,40 m2, precum și stabilească în temeiul căruia act a fost

modificată suprafața acestui bun imobil, or aceste circumstanțe sunt indispensabile

pentru justa soluționare a litigiului.

La fel, instanța de recurs constată că în decizia instanței de apel nu este

reflectat nici un răspuns specific și explicit la argumentele apelanților Tatiana

Șiman și Ion Șiman precum că o parte din suprafața bunului imobil supus

impozitării are modul de folosință – comercial, iar din bunul imobil cu nr.

cadastral xxxxx supus impozitării, a fost separat bunul imobil cu nr. cadastral

xxxxx (f.d. 11, vol. I).

În atare circumstanțe, instnața de recurs decelează că neelucidarea

circumstanțelor menționate de către instanța de apel, atestă direct că prezenta speță

a fost examinată superficial, or, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, noțiunea de

proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar

hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse

aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre

părți.

Subsecvent, instanța de recurs menționează că instanța de apel a omis să se

expună și asupra argumentului apelanților Tatiana Șiman și Ion Șiman din cererea

de apel, precum că apelanta Tatiana Șiman nu a fost citată legal la examinarea

cauzei în prima instanță.

Pe cale de consecință, instanța de recurs menționează că concluzia instanței

de apel este bazată exclusiv pe decizia din 16 august 2016 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 104-107, vol. I), menținută prin decizia din 01 februarie 2017 a

Curții Supreme de Justiție, însă fără a se ține cont de prevederile art. 123 Cod de

procedură civilă și art. 279 Cod fiscal.

Concomitent, instanța de recurs menționează că art. 123 alin. (2) din Codul

de procedură civilă, prevede că faptele constatate printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă nu pot fi contestate într-un alt litigiu și, prin urmare, constituie o

prezumție absolută - cu condiția participării acelorași persoane. Totuși, articolul

123 alin. (4) din Codul de procedură civilă, specifică că prezumarea faptelor poate

fi contestată, conform regulilor generale de probațiune, de persoana interesată dacă

legea nu dispune altfel. Din această perspectivă, principiul securității juridice

presupune că atunci când instanța de judecată își întemeiat poziția pe aprecierea

unei instanței judecătorești într-un litigiu anterior, cu privire la o problemă care

apare și în cazul supus examinării, poate în mod legitim să decidă litigiul în același

sens ca și decizia anterioară, cu excepția situației în care există un motiv valabil de

derogare (a se vedea Siegle vs România, 16 aprilie 2013, parag. 38 - 39, 16 aprilie

2013 și Rozalia Avram vs România, 16 septembrie 2014, parag. 42 - 43).

Sub acest aspect, instanța de recurs menționează că litigiul examinat prin

decizia din 01 februarie 2017 a Curții Supreme de Justiție, nu este dintre aceleași

părți, asupra aceluiași obiect și având aceleași temeiuri, or prin decizia menționată

a fost soluționată problema legalității avizului de plată a impozitului pe avere

pentru anul 2014, pe când în prezenta speță acțiunea a fost depusă de Tatiana

Șiman și Ion Șiman împotriva Serviciului Fiscal de Stat și Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice” cu privire la anularea avizelor de plată a impozitului pe

avere pentru anul 2016, emise de Serviciul Fiscal de Stat nr. 0000059194 din 09

decembrie 2016 și nr. 0000061989 din 03 ianuarie 2017, avizului de plată a

9

impozitului pe avere pentru anul 2017 nr. 0000125135 din 06 decembrie 2017 și

încasarea prejudiciului moral în mărime a cîte 100000 lei pentru fiecare.

Cu toate acestea, instanța de recurs observă că instanța de apel și-a

fundamentat decizia din 01 octombrie 2019, pe existența puterii res judicata a unei

decizii privind o primă acțiune, însă fără să analizeze faptul dacă acțiunea

examinată prin decizia din 01 februarie 2017 a Curții Supreme de Justiție, este

dintre aceleași părți, asupra aceluiași obiect și având aceleași temeiuri (vezi, de

exemplu, Lungoci v. România, nr. 62710/00, §§ 36-41, 26 ianuarie 2006). La caz,

se atestă că răspunsurile la aceste întrebări reprezintă noi circumstanțe de fapt, care

pot fi apreciate doar prin audierea părților din litigiu de către instanța investită cu

examinarea prezentei cauze.

Așadar, în absența unei replici specifice și exprese, este imposibil de a

constata dacă instanța de apel pur și simplu a neglijat să analizeze circumstanțele

expuse supra, sau dacă ea intenționa să le respingă și, dacă aceasta era intenția sa,

care erau motivele sale să decidă în asemenea măsură (a se vedea Ruiz Torija, citat

mai sus, parag. 30; Hiro vs Spania, 9 decembrie 1994, parag. 28, și Lebedinschi vs

Republicii Moldova, 16 iunie 2015, parag. 35). Cu privire la acest aspect, instanța

de judecată notează că, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a

constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 parag. 1 din Convenție, în

special în cauzele care ridicau probleme cu privire la motivarea hotărârilor

judecătorești (a se vedea Fomin vs Moldova, 11 octombrie 2011, parag. 31 și 34;

Mitrofan vs Moldova, 15 ianuarie 2013, parag. 54; Lebedinschi vs Moldova, 16

iunie 2015, parag. 31, 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 30).

Totodată, Colegiul notează că instanței de judecată îi revine o deosebită

atenție de a determina raportul material-litigios dintre părți întru constatarea

corectă a specificului obiectului acțiunii și temeiului acesteia. Or, reieșind din

acestea, instanța de judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe cauza

dedusă judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice

prin care se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă

soluționarea justă a litigiului.

Conjunctura descrisă supra profilează faptul că, instanța de apel nu a

exercitat un control judiciar, în fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv

al apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță, limitându-se doar la aprecierea

repetată a constatărilor primei instanțe și drept consecință a interpretat și aplicat în

mod eronat normele de drept material.

Prin urmare, completul de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție relevă că lichidarea lacunelor depistate în cadrul procedurii de

examinare în recurs nu este posibilă, deoarece instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor circumstanțelor cauzei. Astfel, la reexaminarea cauzei instanța de apel

urmează să emită o hotărâre legală și întemeiată, cu respectarea normelor de drept

material și procedural pertinente speței.

De asemenea, Colegiul judiciar consemnează că din interpretarea

art. 6 CEDO, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și

acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărârile

contestate asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de

către părți întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza García Ruiz

c. Spaniei din 21.01.1999).

10

Din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

cauzelor de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de admite

recursul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman, de a casa integral decizia din 01

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei în instanța de apel,

deoarece în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, instanța de

recurs nu poate adopta o soluție finală în cauza dată.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d), alin. (2) din Codul administrativ,

Completul specializat pentru examinarea cauzelor de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman.

Se casează integral decizia din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Tatiana Șiman și Ion Șiman împotriva Serviciului Fiscal de Stat și Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actelor administrative

și repararea prejudiciului moral, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

11