2ra-399/20 — înlăturarea obstacolelot

Dosarul nr. 2ra-399/20

Prima instanță: (Judecătoria Orhei, sediul Central) Iu. Movilă

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) I. Țurcan, V. Cotorobai, M. Anton

Î N C H E I E R E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Reghiment Liuba,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Reghiment Liuba

împotriva Galinei Ciumeica, intervenienți accesorii Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 22 orașul Orhei, Ciumeica Mihai, Crudu Alexandru și Crudu Elena

cu privire la evacuare și înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Reghiment Liuba și s-a menținut hotărârea din 18

iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 16 februarie 2017, Reghiment Liuba a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Galinei Ciumeica cu privire la evacuare și înlăturarea obstacolelor în

folosirea bunului imobil.

În motivarea acțiunii, Reghiment Liuba a menționat că este proprietara

apartamentului nr. 7 din str. M. Sadoveanu 22, orașul Orhei, iar pârâta Ciumeica

Galina este vecina sa, care locuiește în apartamentul nr. 6.

De asemenea, a specificat că începând cu anul 2005, după ce a fost dat în

exploatare blocul locativ, pârâta a ocupat abuziv debaraua și holul de pe scara

etajului, blocând astfel intrarea și ieșirea din ascensor cu montarea a două uși.

A specificat că prin acțiunile sale, pârâta a blocat accesul celorlalți

coproprietari la debara, hol și ascensor.

Reclamanta Reghiment Liuba a solicitat obligarea Galinei Ciumeica de a

evacua lucrurile sale personale din debaraua și holul, demontarea ușilor care

blochează accesul spre ascensor, situate la etajul II al blocului de locuit nr. 22 din

str. M. Sadoveanu, orașul Orhei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a

fost introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu Cooperativa de

Construcție a Locuințelor nr. 22 orașul Orhei (f.d. 25).

1

Prin hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Reghiment Liuba.

Prin decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Reghiment Liuba, s-a casat integral hotărârea din 18 aprilie 2018

a Judecătoriei Orhei, sediul Central și s-a restituit cauza spre rejudecare în instanța

de fond, în alt complet de judecată (f.d. 59-64).

Prin încheierea protocolară din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul

Central, au fost introduși în proces în calitate de intervenienți accesorii Ciumeica

Mihai, Crudu Alexandru și Crudu Elena (f.d. 88).

Prin hotărârea din 18 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Reghiment Liuba.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că conform procesului-verbal nr. 3 al Adunării Generale a membrilor

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 22 orașul Orhei din 28 februarie

2015, s-a hotărât de a admite cererea Galinei Ciumeica și repartizarea acesteia a

spațiului din vecinătatea apartamentului său pentru a fi folosit în scopuri de

gospodărie și în același timp pentru a proteja propriul apartament de frig, fiind

îngrădit cu a doua ușă.

Astfel, prima instanță a concluzionat că Ciumeica Galina este posesor legitim,

iar în temeiul art. 307 alin (1) din Codul civil, este considerată posesor de bună-

credință persoana care posedă legitim.

Totodată, instanța de fond a stabilit că din înscrisurile prezentate, nu este cert

faptul că ușa instalată de pârâtă blochează accesul reclamantei la apartamentul său

și ascensor.

Prin decizia din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Reghiment Liuba și s-a menținut hotărârea din 18 iunie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central.

La 13 ianuarie 2020, Reghiment Liuba a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurenta Reghiment Liuba, în motivarea recursului a menționat că spațiul

din vecinătatea apartamentului intimatei i-a fost repartizat acesteia în scopuri de

gospodărie și pentru protejarea propriului apartament de frig cu a doua usă, de

către Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 22, orașul Orhei.

Totodată, a invocat că lipsește un contract între Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 22, orașul Orhei și intimata, cu atât mai mult că Cooperativa nu

este proprietarul blocului și deci nu este în drept să dea în folosință și posesie

debaraua doar intimatei.

Or, debaraua în litigiu aparține cu drept de superficie proprietarilor

apartamentelor nr. 5,6,7 și 8 de la etajul II al blocului de locuit nr. 22 din

str. M. Sadoveanu, orașul Orhei.

La 30 ianuarie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatților copia

recursului.

La 04 februarie 2020, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 22, orașul

Orhei a recepționat copia recursului, iar la 05 februarie 2020, recursul a fost

recepționat de Crudu Alexandru (f.d. 175-176).

Plicul expediat în adresa Galinei Ciumeica și Mihail Ciumeica, a fost restituit

2

în adresa instanței de recurs cu mențiunea ”necunosct” (f.d. 178).

La 03 martie 2020, Ciumeica Galina, reprezentată de avocatul Caraman Igor,

a depus referință la recursul declarat de Reghiment Liuba, prin care a solicitat să

fie considerat ca inadmisibil.

La 03 martie 2020, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 22 a depus

referință la recursul declarat de Reghiment Liuba, prin care a solicitat să fie

considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

14 noiembrie 2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 13 ianuarie 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

3

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services vs Franța, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Reghiment Liuba,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Reghiment Liuba.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4