2rac-31/20 — cu privire la anularea actelor juridice

2rac-31/20 — cu privire la anularea actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-31/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. E. Clim, S. Iorgov, O. Cojocaru)

DECIZIE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vladaltex-Grup”, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe

Acțiuni „Viniris” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Vladaltex-Grup”,

Liudmilei Cuznețova, Alexei Poslavschii și Liudmilei Poslavschi cu privire la

anularea actelor juridice

împotriva deciziei din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vladaltex-Grup”,

admis apelul declarat de Agenția Servicii Publice, casată parțial hotărârea din

20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă în această parte o nouă

hotărâre

constată:

La 25 februarie 2015, SA „Viniris” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Vladaltex-Grup”, intervenienți accesorii ÎS „Cadastru” și

SRL „Viniris-Lux” cu privire la anularea actelor juridice.

În motivarea acțiunii a invocat că în cadrul examinării procesului de lichidare

a SRL „Viniris-Lux” în urma cererii de validare a creanțelor depuse de către

lichidatorul SA „Viniris”, Judecătoria Comercială de Circumscripție în baza

încheierii nr. 2e-23/2014 din 9 decembrie 2014 a validat creanțele SA „Viniris” fața

de SRL „Viniris-Lux” în mărime de 6 665 068,99 de lei.

Astfel, în calitatea sa de creditor, lichidatorul SA „Viniris” a primit acces la

dosarul de lichidare a SRL „Viniris-Lux” și a aflat informația cu privire la masa

debitoare a SRL „Viniris-Lux”.

1

A comunicat că prin încheierea nr. 2e-951/2011 din 14 decembrie 2011 a

Curții de Apel Economice, în calitate de lichidator la SRL „Viniris-Lux” în proces

de lichidare a fost desemnată Zinaida Druguș.

Conform cerințelor legale lichidatorul a efectuat inventarierea patrimoniului

societății în proces de lichidare și a stabilit că bunurile imobile ce aparțineau

SRL „Viniris-Lux” au fost înregistrate în baza unui act de primire-predare după SRL

„Vladaltex-Grup”.

Drept urmare, lichidatorul Zinaida Druguș a înaintat demers la organul

cadastral cu solicitarea eliberării actului din 24 aprilie 2009, în baza cărui a fost

înregistrat dreptul de proprietate a imobilelor cu nr. cadastral XXXXX - clădirea de

producere cu suprafața de 1167,4 m2, nr. cadastral XXXXX - depozit cu suprafața

de 238,4 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție cu suprafața de 63,0 m2, nr.

cadastral XXXXX - construcție cu suprafața de 332,9 m2, nr. cadastral XXXXX -

clădirea de producere cu suprafața de 797,9 m2.

A remarcat că, studiind dosarul de lichidare al SRL „Viniris-Lux”, a constatat

că la pagina 205 vol. I, este anexat actul de transmitere-primire a imobilelor de la

SRL „Viniris-Lux” la SRL „Vladaltex-Grup”, iar la rubrica „aprobat” urma să fie

semnătura judecătorului Ion Ralea, însă această semnătură nu seamănă cu semnătura

judecătorului menționat.

Astfel, lichidatorul Zinaida Druguș a înaintat demers la organul cadastral cu

cerința eliberării documentului care a servit temei de înregistrare a imobilelor după

noul proprietar.

La 5 aprilie 2013, lichidatorul Zinaida Druguș a primit o copie a actului

menționat, chiar și cu numărul paginii 205 din dosar, care nu era semnat de

judecător.

A considerat că în astfel de circumstanțe ambele acte sunt nule, în conținutul

acestora fiind menționat că transmiterea-predarea a avut loc cu acordul nemijlocit al

instanței de judecată.

Așadar, atât actul din dosarul de lichidare, cât și cel primit de la organul

cadastral sunt false, eronate și lovite de nulitate în temeiul prevederilor art. 220 Cod

civil.

Luând în considerație că Zinaida Durguș a fost desemnată în calitate de

lichidator la SRL „Viniris-Lux” din 14 decembrie 2011, perioada când se reorganiza

Curtea de Apel Economică, acces la materialele dosarului a avut numai la mijlocul

anului 2012.

Primind de la organul cadastral documentul confirmativ care a servit temei de

înregistrare a dreptului de proprietate în privința imobilelor menționate după SRL

„Vladaltex-Grup” la 10 aprilie 2013, a considerat că acțiunea este depusă în termenul

legal de prescripție.

A relatat că, deoarece în ultima perioadă au fost emise mai multe decizii de

Curtea Supremă de Justiție, situația de fapt s-a schimbat și în baza acestora

lichidatorul Zinaida Durguș a înaintat un demers la OCT cu solicitarea executării

deciziei din 21 iulie 2013 a Curții Supreme de Justiție, organul cadastral la rândul

său făcând doar mențiunea în Registrul bunurilor imobile că prin decizia Curții

2

Supreme de Justiție a fost casată hotărârea de lichidare în privința SRL „Viniris-

Lux”, invocând că nu a avut temei juridic de a efectua radierea dreptului de

proprietate.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 220, 227, 231 Cod civil, art.

8, 79, 80, 167, 173 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea nulității actului de transmitere-

predare din 24 aprilie 2009, semnat de lichidatorul SRL „Viniris-Lux”, Nicolai

Fortuna, administratorul SRL „Vladaltex-Grup”, Vladimir Poslavschi și persoana

fizică Vladimir Poslavschi, anularea actului de transmitere-predare din

24 aprilie 2009, repunerea părților în poziția inițială, cu obligarea ÎS „Cadastru” să

radieze dreptul de proprietate al SRL „Vladaltex-Grup” în privința următoarelor

bunuri imobile: nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 1167,4

m2, nr. cadastral XXXXX - depozit cu suprafața de 238,4 m2, nr. cadastral XXXXX

- construcție cu suprafața de 63,0 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție cu suprafața

de 332,9 m2, nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 797,9 m2,

cu înregistrarea lor după SRL „Viniris-Lux”.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a

fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Prin decizia din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SRL „Viniris-Lux”, în proces de lichidare și SA „Viniris”, în proces de

lichidare, casată hotărârea din 22 octombrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost anulat actul f/n din 24 aprilie

2009 în privința transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor: nr. cadastral

XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 1167,4 m2, nr. cadastral XXXXX -

depozit cu suprafața de 238,4 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție cu suprafața

de 63,0 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție cu suprafața de 332,9 m2, nr.

cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 797,9 m2 de la

SRL „Viniris-Lux” la SRL „Vladaltex-Grup”, cu repunerea părților în poziția

inițială.

A fost obligată ÎS „Cadastru” să radieze dreptul de proprietate de la

SRL „Vladaltex-Grup” în privința imobilelor cu nr. cadastral XXXXX - clădirea de

producere cu suprafața de 1167,4 m2, nr. cadastral XXXXX - depozit cu suprafața

de 238,4 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție cu suprafața de 63,0 m2, nr.

cadastral XXXXX - construcție cu suprafața de 332,9 m2, nr. cadastral XXXXX -

clădirea de producere cu suprafața de 797,9 m2, cu înregistrarea lor după SRL

„Viniris-Lux”.

Prin decizia din 28 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de SRL „Vladaltex-Grup”, casată decizia din 8 iunie 2016 a Curții

de Apel Chișinău, cu remiterea pricinii civile spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 6 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise

apelurile declarate de SRL „Viniris-Lux” și SA „Viniris”, casată hotărârea din

22 octombrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și remisă cauza la

rejudecare, într-un alt complet de judecată.

3

Prin încheierea din 23 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost înlocuit intervenientul accesoriu ÎS „Cadastru” cu succesorul său în drepturi IP

„Agenția Servicii Publice”.

Prin încheierea din 26 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

au fost atrași în proces în calitate de copârâți Liudmila Cuznețova, Alexei

Poslavschii și Liudmila Poslavschi.

Prin hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

admisă acțiunea.

A fost constatată nulitatea actului de transmitere-predare a patrimoniului din

24 aprilie 2009 semnat de lichidatorul SRL „Viniris-Lux”, Nicolai Furtuna,

administratorul SRL „Vladaltex-Grup”, Vladimir Poslavschi și persoana fizică

Vladimir Poslavschi, cu repunerea părților în situația anterioară.

A fost obligată Agenția Servicii Publice să radieze din Registrul bunurilor

imobile dreptul de proprietate al SRL „Vladaltex-Grup” asupra bunurilor imobile cu

nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 1167,4 m2, nr.

cadastral XXXXX - depozit cu suprafața de 238,4 m2, nr. cadastral XXXXX -

construcție cu suprafața de 63,0 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție cu suprafața

de 332,9 m2, nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 797,9 m2,

cu înregistrarea acestora după SRL „Viniris-Lux”.

Prin decizia din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de SRL „Vladaltex-Grup”, admis apelul declarat de Agenția Servicii

Publice, casată parțial hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, în partea obligării Agenției Servicii Publice să radieze din Registrul

bunurilor imobile dreptul de proprietate al SRL „Vladaltex-Grup” asupra bunurilor

imobile și emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă cerința SA

„Viniris” privind obligarea Agenției Servicii Publice să radieze din Registrul

bunurilor imobile dreptul de proprietate al SRL „Vladaltex-Grup” asupra bunurilor

imobile cu nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 1167,4 m2,

nr. cadastral XXXXX - depozit cu suprafața de 238,4 m2, nr. cadastral XXXXX -

construcție cu suprafața de 63,0 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție cu suprafața

de 332,9 m2, nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 797,9 m2,

cu înregistrarea acestora după SRL „Viniris-Lux”.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 10 decembrie 2019, SRL „Vladaltex-Grup”, reprezentată de avocatul

Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei din 2 iulie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca

tardivă și lipsită de temei sau a înceta procesul în temeiul art. 265 lit. a) sau b) CPC.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le neîntemeiate și pasibile de a fi casate, deoarece instanțele de

judecată ierarhic inferioare la judecarea cauzei au interpretat și aplicat greșit normele

de drept procedural și material și nu s-au expus motivat la toate circumstanțele de

fapt și de drept expuse în cererea de apel.

4

Admiterea cerințelor din cererea de chemare în judecată este total nemotivată

prin careva norme materiale, ca urmare, nici nu poate fi supusă criticii o motivare a

primei instanțe care lipsește în hotărârea integrală, astfel, prima instanță a emis o

hotărâre nemotivată și contradictorie, care contravine prevederilor art. 239-241

CPC.

A comunicat că la 3 noiembrie 2014, SRL „Viniris-Lux”, în proces de

lichidare s-a adresat la Judecătoria Comercială de Circumscripție cu o cerere

împotriva SRL „Vladaltex-Grup”, solicitând anularea actului de transmitere-predare

din 24 aprilie 2009 semnat de lichidatorul SRL „Viniris-Lux”, Nicolai Fortuna,

administratorul SRL „Vladaltex-Grup”, Vladimir Poslavschi și persoana fizică

Vladimir Poslavschi, radierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile cu

nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 1167,4 m2, nr.

cadastral XXXXX - depozit cu suprafața de 238,4 m2, nr. cadastral XXXXX -

construcție cu suprafața de 63,0 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție cu suprafața

de 332,9 m2, nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 797,9 m2,

cu înregistrarea lor după SRL „Viniris-Lux”, în proces de lichidare, obligarea OCT

Chișinău să înregistreze dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile menționate

după proprietarul legal SRL „Viniris-Lux”, în proces de lichidare.

Așadar, prin încheierea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediu

Ciocana (irevocabilă), procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

menționată a fost încetat în temeiul art. 265 lit. c) CPC.

Pornind de la faptul că în speță se examinează o cerere de chemare dintre

aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, a accentuat

recurentul că în temeiul art. 265 alin. (1) lit. b) CPC, instanța urmează a dispune prin

încheiere încetarea prezentului procesul civil pornit la cererea de chemare în

judecată depusă de lichidatorul SA „Viniris” la 25 februarie 2015.

A relevat că cerințele din cererea de chemare în judecată a SA „Viniris”

privind anularea actului de transmitere-predare din 24 aprilie 2009, repunerea

părților în poziția inițială sunt prescrise, fiind înaintate cu încălcarea termenului de

prescripție extinctivă prevăzut de art. 267 CPC.

Potrivit cererii de recurs depusă de SA „Viniris” la 21 ianuarie 2010 împotriva

hotărârii din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Economice, se indică despre actul de

transmitere-predare din 24 aprilie 2009, deci termenului de prescripție extinctivă

curge cel puțin de la data de 21 ianuarie 2010.

SA „Viniris”, în proces de insolvabilitate s-a adresat instanței numai la data

de 25 februarie 2015, astfel cererea de chemare în judecată este depusă peste trei ani

de la momentul când a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Prima instanță la soluționarea litigiului a aplicat Legea insolvabilității nr. 632

din 14 noiembrie 2001, care nu este în vigoare.

A remarcat recurentul că actul de transmitere-predare din 24 aprilie 2009

poate fi contestat numai în instanța care examinează procedura de lichidarea a

SRL „Viniris-Lux” și nu poate constitui obiect separat al litigiu examinat de prima

instanță în procedură contencioasă.

5

A mai notat că, deoarece actul contestat a fost aprobat de instanța de judecată

care examina procedura de lichidare, actul de dispoziție a instanței putea fi contestat

în instanța ierarhic superioară în termenul legal.

Prin urmare, litigiu din speță a fost examinat de către o instanță necompetentă

jurisdicțional.

A mai evidențiat că prima instanță a confundat procedura de lichidare

prevăzută de Codul civil cu procedură prevăzută de Legea insolvabilității nr. 632 din

14 noiembrie 2001.

Astfel, prima instanță eronat a reținut ca condiție obligatorie de valabilitate

prevederile art. 139 alin. (3) din Legea insolvabilității, care indică că distribuirea

masei debitoare este efectuată de administrator. Înaintea fiecărei distribuiri,

administratorul trebuie să ceară acordul comitetului creditorilor, iar la emiterea

actului de transmitere-predare a patrimoniului din 24 aprilie 2009, lipsește acordul

comitetului creditorilor SRL „Viniris-Lux”, circumstanță care reiterează nulitatea

absolută a acestuia.

Prima instanță a reținut eronat în susținerea cerințelor din acțiune prevederile

art. 96 și 124 din Legea insolvabilității nr. 632 din 14 noiembrie 2001, or, normele

expuse sunt străine prezentului litigiu.

A precizat că motivele expuse au fost invocate în instanța de apel, însă contrar

art. 373 alin. (5) CPC, decizia nu cuprinde expunerea la motivele invocate în apel.

La 15 ianuarie 2020, SA „Viniris” a depus referință la recursul declarat de

SRL „Vladaltex-Grup”, solicitând declararea recursului inadmisibil, iar în cazul în

care recursul va fi considerat admisibil, respingerea acestuia și menținerea deciziei

instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 23 septembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 245 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 10 decembrie 2019 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

6

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, SA „Viniris”, în proces de lichidare,

înaintând acțiunea împotriva SRL „Vladaltex-Grup”, a solicitat declararea nulității

actului de transmitere-predare a patrimoniului SRL „Viniris-Lux”, în proces de

lichidare, din 24 aprilie 2009, semnat de către lichidatorul Nicolae Fortuna, persoana

fizică Vladimir Poslavschi și ÎM „Vladaltex-Grup” SRL în persoana

administratorului Vladimir Poslavschi, prin care SRL „Viniris Lux” a transmis ÎM

„Vladaltex-Grup” SRL bunurile sale imobile, și anume cu nr. cadastral XXXXX –

clădire de producere cu suprafața de 1167,4 m.p.; nr. cadastral XXXXX – depozit

cu suprafața de 238,4 m.p.; nr. cadastral XXXXX – construcție cu suprafața de 63,0

m.p.; nr. cadastral XXXXX – construcție cu suprafața de 332,9 m.p.; nr. cadastral

XXXXX – clădire de producere cu suprafața de 797,9 m.p., amplasate în mun.

Chișinău, com. Trușeni, str. 27 August, 53, ce îi aparțineau cu drept de proprietate

privată, cu aducerea părților în poziție inițială, precum și obligarea ÎS „Cadastru” să

radieze dreptul de proprietate a ÎM „Vladaltex-Grup” SRL asupra bunurilor imobile

nominalizate, cu înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestora după SRL

„Viniris Lux”.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță, prin hotărârea din 20 iulie

2018 a admis acțiunea, constatând nulitatea actului de transmitere-predare a

patrimoniului din RL „Viniris-Lux”, în proces de lichidare, din 24 aprilie 2009,

semnat de către lichidatorul Nicolae Fortuna, persoana fizică Vladimir Poslavschi și

ÎM „Vladaltex-Grup” SRL în persoana administratorului Vladimir Poslavschi, cu

repunerea părților în situația anterioară.

A fost obligată Agenția Servicii Publice să radieze din Registrul bunurilor

imobile dreptul de proprietate al SRL „Vladaltex-Grup” asupra bunurilor imobile cu

nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 1167,4 m2, nr.

cadastral XXXXX - depozit cu suprafața de 238,4 m2, nr. cadastral XXXXX -

construcție cu suprafața de 63,0 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție cu suprafața

de 332,9 m2, nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de 797,9 m2,

cu înregistrarea acestora după SRL „Viniris-Lux”.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul

declarat de SRL „Vladaltex-Grup” și a admis apelul declarat de Agenția Servicii

Publice, cu casarea parțială a hotărârii din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani, în partea obligării Agenției Servicii Publice să radieze din Registrul

bunurilor imobile dreptul de proprietate al SRL „Vladaltex-Grup” asupra bunurilor

imobile și emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care a fost respinsă

cerința SA „Viniris” privind obligarea Agenției Servicii Publice să radieze din

Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate al SRL „Vladaltex-Grup” asupra

bunurilor imobile cu nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața de

7

1167,4 m2, nr. cadastral XXXXX - depozit cu suprafața de 238,4 m2, nr. cadastral

XXXXX - construcție cu suprafața de 63,0 m2, nr. cadastral XXXXX - construcție

cu suprafața de 332,9 m2, nr. cadastral XXXXX - clădirea de producere cu suprafața

de 797,9 m2, cu înregistrarea acestora după SRL „Viniris-Lux”.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că soluția a fost dată de

către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei și fără

determinarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că, contrar acestor

prevederi legale, instanța de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor

cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu

regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Astfel, se constată că instanța de apel judecând apelurile declarate de către

SRL „Vladaltex-Grup” și Agenția Servicii Publice, într-un mod contradictoriu, a

reținut pe de o parte că Actul de transmitere-predare a patrimoniului SRL „Viniris-

Lux” în proces de lichidare din 24 aprilie 2009 poate fi contestat separat în instanța

de drept comun și nu în instanța care examinează procedura de lichidare a

SRL „Viniris-Lux”, iar pe de altă parte cu referire la prevederile art. 96 alin. (1) Cod

civil, în vigoare la acel moment, care reglementează repartizarea activelor

persoanelor juridice cu scop lucrativ, a constatat că lichidatorul SRL „Viniris-Lux”

nu a respectat condițiile stabilite de lege pentru efectuarea procedurii de lichidare a

SRL „Viniris-Lux”, menționând că, deși în Actul de transmitere-predare a

patrimoniului SRL „Viniris-Lux” în proces de lichidare din 24 aprilie 2009 a fost

menționată existența datoriei față de SA „Viniris”, cât și față de alți creditori,

SRL „Viniris-Lux” nu a stins creanțele existente din contul masei debitoare.

Mai mult, concluzionând astfel, instanța de apel nu a dat o apreciere clară și

exhaustivă argumentelor SRL „Vladaltex-Grup” din cererea de apel, precum că

Actul de transmitere-predare a patrimoniului SRL „Viniris-Lux” în proces de

lichidare din 24 aprilie 2009 a fost aprobat de instanța de judecată care examina

procedura de lichidare și respectiv, urma a fi contestat în cadrul procesului de

lichidare a SRL „Viniris-Lux” (f. d. 78 vol. II).

Or, elucidarea aspectelor menționate, este cu atât mai importantă cu cât,

reieșind din prevederile art. 96 alin. (4) Cod civil, în vigoare la acel moment,

8

proiectul de împărțire a activelor, calculele și raportul privind lichidarea se prezintă

spre aprobare organului sau instanței de judecată care a desemnat lichidatorul.

Mai cu seamă, rămâne neînțeleasă reținerea instanței de apel, ca temei de

respingere a argumentului SRL „Vladaltex-Grup” că litigiul din speță a fost

examinat de către o instanță necompetentă jurisdicțional, că actul contestat nu a fost

aprobat de către instanța de judecată, ori pe lângă faptul că din chiar din actul de

predare-primire rezultă cert că acesta a fost întocmit cu acordul nemijlocit a instanței

de judecată, la materialele dosarului există copia acestui act, autentificată de însuși

lichidatorul SA „Viniris”, și din care cert se evidențiază că acesta a fost aprobat prin

semnătură de către judecător, care, de altfel, a pronunțat și hotărârea din 24 aprilie

2009 a Curții de Apel Economice, prin care a fost aprobat raportul final și bilanțul

de lichidare al SRL „Viniris-Lux” și lichidată SRL „Viniris-Lux” (f. d. 4 vol. I, 42-

44 vol. III).

De altfel, în situația în care la materialele dosarului există două copii de acte

autentificate în același mod, dar care conțin careva neconcordanțe, instanța de

judecată, întru constatarea situației de fapt reale, inevitabil urma să examineze

originalul actului de transmitere-predare a patrimoniului SRL „Viniris-Lux”, în

proces de lichidare din 24 aprilie 2009, care, de altminteri, și constituie obiectul

acțiunii în prezenta speță.

Or, împrejurările descrise urmau a fi cercetate minuțios de către instanța de

apel, în vederea stabilirii certe și definitive a circumstanțelor relevante pentru

soluționarea justă a cauzei.

Sub un alt aspect, instanța de recurs va menționa și faptul că soluția instanței

de apel este inexplicabilă și dat fiind faptul că în conținutul deciziei contestate,

instanța de apel într-un mod neînțeles cu referire la prevederile art. 5 alin. (1) Cod

civil, în vigoare la acel moment, care reglementează analogia legii și analogia

dreptului, a reținut că normele din Legea insolvabilității nr. 632 din

14 noiembrie 2001 aplicate de către prima instanță, stabilesc prevederi cu privire la

desfășurarea unei proceduri clare cu privire la dizolvarea unei persoane juridice care

nu este reglementată de Codul civil.

În acest sens a fost însă lăsată incertă împrejurarea că conform actului de

transmitere-predare a patrimoniului SRL „Viniris-Lux” în proces de lichidare din 24

aprilie 2009 contestat, cât și din actele de dispoziție judecătorești adoptate în cauza

cu privire la dizolvarea SRL „Viniris-Lux” și anularea înregistrării de stat, anexate

la materialele dosarului, rezultă incontestabil că procedura de lichidare a

SRL „Viniris-Lux” a fost inițiată în conformitate cu prevederile art. 87-99 Cod civil,

în vigoare la acel moment, care reglementează expres procedura de dizolvare a

persoanei juridice în temeiul normelor Codului civil.

Ca consecință, este indubitabil că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns,

având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță.

În respectivul sens, se accentuează că prin neexpunerea de către instanță

asupra tuturor argumentelor și probelor invocate, se constată nerespectarea la caz a

standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al Convenției Europene pentru

9

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prezumă dreptul

la o hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind obligată a se expune asupra

tuturor obiecțiilor invocate de către subiecți.

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, este de observat că decizia instanței

de apel nu se circumscrie exigenților art. 239 -241 CPC, în condițiile în care nu sunt

analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și

probelor din dosar, inclusiv asupra existenței abaterilor de la legalitate.

De aceea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în

concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru

părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic

cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea

cu trimitere spre rejudecare.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a

casa integral decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța

de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vladaltex-

Grup”, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu.

Se casează integral decizia din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Viniris” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Vladaltex-Grup”, Liudmilei Cuznețova, Alexei

Poslavschii și Liudmilei Poslavschi cu privire la anularea actelor juridice, cu

remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

10