2ra-297/20 — cu privire la restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-297/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț sediul Dondușeni (jud. T. Sobolschi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lidia

Boicu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Boicu împotriva

Administrației Gimnaziului „Oleg Pupeza” sat. Corbu r-nul Dondușeni cu privire

la restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Lidia Boicu și menținută hotărârea din 6 august 2019

a Judecătoriei Edineț sediul Donsușeni, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 28 februarie 2019, Lidia Boicu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Administrației Gimnaziului „Oleg Pupeza” sat. Corbu r-nul Dondușeni

cu privire la restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența

forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că, începând cu 9 august 1993, în baza

ordinului nr. 124 din 6 mai 1993 al Ministerului Științei și Învățământului al RM și

ordinului nr. 49 din 9 august 1993 al Inspectoratului Raional Școlar Dondușeni, a

fost angajată în calitate de logoped pe 0,5 salariu la școala medie incompletă din

sat. Corbu r-nul Dondușeni, iar prin ordinul nr. 3 din 18 februarie 2019, a fost

eliberată din funcția de logoped în baza art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, pe

motiv că elevii gimnaziului nu necesită servicii logopedice, fapt constatat în

scrisoarea de înștiințare nr. 20 din 23 aprilie 2018, deși în acea perioadă se afla în

concediul de boală.

A considerat că a fost eliberată din funcție în mod nelegitim, deoarece nu a

fost efectuat examenul logopedic la finele și începutul anului școlar, conform

1

regulamentului de specialitate și răspunsului nr. 71 din 24 august 2018 al

Consiliului raional Dondușeni.

A menționat că a semnat scrisoarea nr. 20 din 23 aprilie 2018 la 3 iulie 2018

în timpul concediului anual, iar ordinul din 3 septembrie 2018 al DECT Dondușeni

de reducere a funcției de logoped a fost emis în timpul concediului ei de boală, fără

să fie efectuată evaluarea specific logopedică de către logopedul SAP.

La fel, a evidențiat reclamanta că nu a fost inclusă în tarificația gimnaziului

în calitate de logoped pe anul școlar 2018-2019.

La 21 decembrie 2018, a primit ordinul nr. 17 emis de Administrația

Gimnaziului „O. Pupeza” și graficul de lucru, prin care, cu încălcări, a fost stabilit

salariul 0,4 logoped cu 14 ore, dar nu 15 ore, din această cauză e nevoită să

activeze 3 zile în loc de 2 zile, să lucreze săptămânal o oră în plus fără remunerare.

În grafic nu este indicată ziua pentru a căuta un alt loc de lucru conform

Codului muncii. Pe perioada de preavizare, nu au fost acordate zilele pentru

căutarea unui loc de muncă, ci din contra a activat cu o zi de lucru mai mult.

În perioada de preavizare, directorul interimar al gimnaziului nu i-a permis

să îndeplinească obligațiunile de serviciu, drept dovadă servind cererea nr. 13 din

23 ianuarie 2019 adresată DECT Dondușeni, la care a răspuns directorul interimar

Lucia Curdulean prin răspunsul nr. 12 din 5 februarie 2019. Grupele logopedice nu

se completează cu copii conform cererii părinților, dar în baza evaluării specific

logopedice, se anunță părintele care semnează acordul în scris pentru desfășurarea

asistenței logopedice.

A obiectat că răspunsul nr. 06 din 10 ianuarie 2019 al IM Edineț, amânat la

30 ianuarie 2019, nu reflectă corect realitatea în privința corectitudinii graficului de

lucru, nu indică începutul procedurii de reducere 23 aprilie 2018, nu concretizează

că scrisoarea nr. 20 din 23 aprilie 2018 a administrației gimnaziului și ordinul din

3 septembrie 2018 al DECT Dondușeni sunt emise în perioada concediului de

boală și că nu e inclus logopedul în tarificația gimnaziului în luna septembrie 2018.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Codului muncii.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 3 din 18 februarie 2019,

restabilirea în funcție, repunerea în termenul de adresare, repararea prejudiciului

material și prejudiciului moral.

Prin încheierea din 14 mai 2019 a Judecătoriei Edineț sediul Donsușeni, a

fost atrasă în proces Direcția Educație, Cultură și Turism Dondușeni în calitate de

intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 6 august 2019 a Judecătoriei Edineț sediul Donsușeni, a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de Lidia Boicu și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au constatat că Lidia Boicu, pe parcursul

anului de învățământ 2017-2018, s-a aflat o perioadă îndelungată în concediul de

boală, fapt confirmat de reclamantă în ședință de judecată, iar lecțiile cu copiii care

beneficiau de serviciile ultimei, nu au fost recuperate sau continuate cu un alt

logoped, respectiv, părinții nu au considerat de cuviință depunerea cererilor întru

beneficierea serviciilor logopedului.

2

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au menționat că la 2 august 2018,

Lidia Boicu a fost chemată la adunarea ce a avut loc în incinta gimnaziului, unde

i-au fost propuse alte funcții pe care aceasta le putea îmbrățișa, explicându-i-se că

nu se reduce persoana propriu-zisă, ci funcția de logoped.

Totodată, prima instanță și instanța de apel au conchis că de către

Administrația Gimnaziului „Oleg Pupeza” sat. Corbu r-nul Dondușeni, au fost

respectate condițiile art. 88 alin. (1) Cod muncii, la concedierea reclamantei.

La 26 decembrie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Lidia Boicu a

declarat recurs împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu restabilirea la

locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea

prejudiciului material și prejudiciului moral.

În motivarea recursului a invocat că nu au fost prezentate probe ce ar

confirma legalitatea motivului reducerii funcției de logoped și anume, din cauza

lipsei copiilor ce au nevoie de asistență logopedică.

A remarcat că ordinul nr. 129 din 3 septembrie 2018 a fost emis de DECT

Dondușeni în perioada când ea se afla în timpul concediului de boală și e contrar

ordinului Ministerului Educației Culturii și Cercetării al RM din luna august 2018,

făcut public, prin intermediul presei, televiziunii de a nu fi închise punctele

logopedice deschise de Minister, pentru a fi adus la cunoștință tuturor

beneficiarilor, nefiindu-i acordat un alt loc de lucru în perioada de preavizare, prin

ce au fost încălcate prevederile Codului muncii.

A subliniat că la emiterea deciziei contestate instanța de apel nu a luat în

considerație că funcția deținută de ea a fost redusă în perioada de XXXXX suportat

în timpul perioadei de preavizare, lipsa probelor ce ar confirma corectitudinea

motivul reducerii funcției prin probe ce ar legaliza motivul.

La fel, instanța de apel nu a constatat că legalitatea motivului indicat în

ordinul nr. 129 din 3 septembrie 2018, nu corespunde regulamentului de activitate

al logopedului, ordinului nr. 1 din 2 ianuarie 2018, nu are o bază juridică și nu e

confirmat prin probe ce ar confirma veridicitatea motivului.

A accentuat că nu au fost luate în considerație probele prezentate și

documentele aprobate de Ministerul Educației Culturii și Cercetării al RM și

ordinul din luna august 2018 al Ministerul Educației Culturii și Cercetării al RM de

păstrare a punctelor logopedice deschise de Minister.

În decizia recurată nu a fost concretizat modul de reducere a funcției de

logoped ce deservește punctul logopedic deschis de Minister, or reducerea funcției

de logoped ce deservește punctul logopedic se efectuează concomitent cu

închiderea punctului logopedic, de către DECT Dondușeni a fost redus logopedul,

fără a fi închis punctul logopedic.

A mai notat că instanța de apel nu a luat în considerație nici încălcarea

prevederilor Codului muncii și anume, art. 186 Codul muncii, prin încălcarea

termenului de achitarea indemnizației, art. 86 Codul muncii, fiind incorect atribuită

la 0,4 salarii, lucrând cu o oră în plus fără a fi salarizată și nu s-a expus asupra

faptului de emitere a ordinilor în perioada concediului medical și lipsa funcției în

tarificație la 1 septembrie 2018.

3

La 20 ianuarie 2020, în adresa intimaților Administrația Gimnaziului „Oleg

Pupeza” sat. Corbu r-nul Dondușeni și Direcția Educație, Cultură și Turism

Dondușeni a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Lidia Boicu, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 197), fiind recepționată

de către intimați la data de 22 ianuarie 2020 și 23 ianuarie 2020, ceea ce se atestă

prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 66 vol. II).

La 5 februarie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Administrația

Gimnaziului „Oleg Pupeza” sat. Corbu r-nul Dondușeni a depus referință la

recursul declarat de Lidia Boicu, solicitând respingerea recursului.

La 18 februarie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Direcția Educație

Dondușeni a depus referință la recursul declarat de Lidia Boicu, solicitând

respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 26 decembrie 2019 împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a

Curții de Apel Bălți în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Lidia Boicu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lidia Boicu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

4

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Lidia Boicu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lidia Boicu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5