3ra-290/20 — cu privire la recunoasterea ca fiind ilegal refuzul de receptionare a notificarii privind initierea activitatii de comert
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la recunoasterea ca fiind ilegal refuzul de receptionare a notificarii privind initierea activitatii de comert
- Temei legal
- examinarea admisibilitatii recursului
3ra-290/20 — cu privire la recunoasterea ca fiind ilegal refuzul de receptionare a notificarii privind initierea activitatii de comert (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 3ra-290/20
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești – L. Iarmaliuc
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu
ÎNCHEIERE
26 februarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Nina Vascan
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu
Răspundere Limitată „Starmax-Plus”,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă
de către Societatea cu Răspundere Limitată „Starmax-Plus” împotriva Primăriei
municipiului Orhei cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal refuzul de recepționare
a notificării privind inițierea activității de comerț,
împotriva deciziei din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Starmax-
Plus” împotriva hotărârii din 17 iunie 2019 s Judecătoriei Orhei, sediul Telenești,
constată:
La 14 noiembrie 2018 SRL „Starmax-Plus” a înaintat cerere de chemare în
judecată, în procedura contenciosului administrativ, ulterior concretizată, împotriva
Primăriei municipiului Orhei, prin care a solicitat recunoașterea ca fiind ilegal
refuzul de recepționare a notificării privind inițierea activității de comer.
În motivarea acțiunii SRL „Starmax-Plus” a indicat că la data de 15 octombrie
2018 a prezentat Primăriei municipiului Orhei notificarea privind inițierea activității
de comerț.
La data de 19 octombrie 2018 a primit refuzul de recepționare a notificării din
motivul că s-a constatat că adresa unității comerciale din municipiul Orhei, strada
V. Lupu, nr. 34, indicată în notificare nu coincide cu contractul de societate civilă,
încheiat între SA „Servis” și SRL „Starmax-Plus” din data de 16 iulie 2018.
Totodată, agentul economic SA „Servis” este privat de dreptul de a transmite spațiul
locativ în locațiune, prin sentință judecătorească.
A menționat că motivele refuzului sunt ilegale, contravin legii și încalcă
drepturile la activitatea liberă de întreprinzător.
A indicat că Primăria mun. Orhei eronat a apreciat contractul de societate civilă,
1
care conform art. 1339 -1354 din Codul civil nu se referă la relațiile de locațiune.
SRL „Starmax-Plus” nu este privată de careva drepturi, respectiv în conformitate cu
principiile activității comune, are dreptul să utilizeze încăperea amplasată în
municipiul Orhei, strada Vasile Lupu, nr. 34 cu consimțământul proprietarului SA
„Servis”.
Consideră că activitatea reclamantului nu putea fi limitată, deoarece nu intră în
lista genurilor de activitate din Anexa nr. 3 și 4 a Legii nr. 231 din 23 septembrie
2019 cu privire la comerțul interior, din care motiv a solicitat să fie recunoscute
ilegale și nule motivele refuzului de recepționare a notificării privind inițierea
activității de comerț.
Prin hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Starmax-Plus”
împotriva Primăriei municipiului Orhei cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal
refuzul de recepționare a notificării privind inițierea activității de comerț. (f.d. 95,
99-107)
Prin decizia din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
decalrat de către SRL „Starmax-Plus” împotriva hotărârii din 17 iunie 2019 a
Judecătoriei Orhei, sediul Telenești. (f.d. 137, 138-143)
În susținerea soluțiilor sale instanțele au reținut că prin prisma art. 16 alin. (3)
din Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior cererea de chemare
în judecată înaintată de către SRL „Starmax-Plus” este neîntemeiată, ori datele din
notificarea depusă de către SRL „Starmax-Plus”, și anume, cele privind adresa
unității comerciale nu coincid cu datele ce se conțin în contractul de societate civilă.
Totodată, instanțele au mai constatat că SA „Servis”, care în baza contractului
de societate civilă a acordat spațiu SRL „Starmax-Plus” pentru desfășurarea
activității de comerț de fapt, prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul central din 06
septembrie 2017 a fost condamnată în baza art. 42, art. 244 alin. (2) lit. b) Cod Penal
cu privarea de dreptul de exercitare a activității de întreprinzător pe o perioadă de 3
ani în domeniul dării în arendă a spațiilor comerciale. Prin urmare, refuzul privind
inițierea activității de comerț din 17 octombrie 2018 emis de către Primăria
municipiului Orhei este întemeiat, ori datele indicate în notificare contravin
cerințelor și interdicțiilor prevăzute de art. 14 alin. (3) și (4) din Legea comerțului
interior.
Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 03 ianuarie 2020 SRL „Starmax-
Plus” a expediat în adresa instanței de apel recurs motivat, care la data de 08 ianuarie
2020 a fost înregistrat în instanța de apel. ( f.d. 147-149)
Prin recursul înaintat SRL „Starmax-Plus” a solicitat admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi
decizii de admitere a cererii de chemare în judecată, invocând că instanța de apel a
aplicat incorect normele de drept material și procedural, nu a motivat soluția
adoptată, fiind încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, garantat de art. 6
alin. (1) din Convenția Europeană.
Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor
expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost
2
adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin.
(1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.
În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform
prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în
contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la
intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica
corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a
încheierilor judecătorești.
Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de
apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.
Legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a Codului
administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici instanța de
recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform art. 245,
alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de
30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen
mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul
împreună cu dosarul judiciar.
Potrivit art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se
prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.
Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 27 noiembrie 2019.
Din materialele dosarului rezultă că la 13 decembrie 2019 instanța de apel a
expediat în adresa participanților la proces copia deciziei motivate, care la 18
decembrie 2019 a fost recepționată de către SRL „Starmax-Plus”. (f.d. 145)
SRL „Starmax-Plus” în conformitate cu prevederile art. 245 alin. (1) din Codul
administrativ a expediat la 03 ianuarie 2020 în adresa instanței de apel, cererea de
recurs, care a fost recepționată la 09 ianuarie 2020. (f.d. 147-149)
Astfel, instanța de recurs consideră că SRL „Starmax-Plus” s-a conformat
prevederilor legale și a depus recursul motivat în termenul prevăzut de lege.
Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului
administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și prevederilor din Codul de
procedură civilă, instanța, la soluționarea recursului, se va conduce tot de aceste
prevederi.
Astfel, examinând temeiurile recursului depus de către SRL „Starmax-Plus” în
raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că
recursul este inadmisibil.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă
că SRL „Starmax-Plus” a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care
instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei.
3
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau
a normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie
să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul
declarat de către SRL „Starmax-Plus”, asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de
apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot
constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa
cum formal invocă SRL „Starmax-Plus”, și, respectiv, nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
4
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
către SRL „Starmax-Plus”, inadmisibil.
În conformitate cu art.193, art. 195, art. 230 și art. 258, alin. (3) din Codul
administrativ, art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul Societății cu Răspundere Limitată „Starmax-Plus”, se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Nina Vascan
Victor Burduh
5