3ra-1182/22 — obligarea notarii in Registrul bunurilor imobile a actelor juridice

Dosarul nr. 3ra- 1182/22

2-21055906-01-3ra-10112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Societatea pe Acțiuni „ Servis”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea pe Acțiuni „Servis” împotriva Agenției Servicii Publice și a

Serviciului Cadastral Teritorial Orhei privind recunoașterea ilegalității refuzului de

examinare a cererii prealabile, anularea actului administrativ individual și

obligarea efectuării înregistrării notării în Registrul bunurilor imobile a

contractelor de societate civilă,

împotriva deciziei din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 15 aprilie 2021, Societatea pe Acțiuni „Servis” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Agenției Servicii Publice, Departamentul Cadastru și a

Serviciului Cadastral Teritorial Orhei privind recunoașterea ilegalității refuzului de

examinare a cererii prealabile, anularea actului administrativ individual și

obligarea efectuării înregistrării notării în Registrul bunurilor imobile a

contractelor de societate civilă.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că, la 31

decembrie 2019, a încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată „Starmax-Plus”

un contract de societate civilă, iar la 24 ianuarie 2020, a încheiat cu Societatea cu

Răspundere Limitată „Vilensamax” un alt contract de societate civilă.

A menționat, că la 19 februarie 2020, a depus la Serviciul Cadastral Teritorial

Orhei cerere privind înregistrarea notării contractelor de societate civilă, însă, prin

decizia din 21 februarie 2020, s-a refuzat notarea în Registrul bunurilor imobile a

contractelor de societate civilă, pe motivul indicat la art. 421 alin. (3), art. 435 din

Codul Civil și punctul 71 din Instrucțiunea cu privire la înregistrarea bunurilor

imobile și a drepturilor asupra lor.

1

Reclamanta a susținut că decizia Serviciului Cadastral Teritorial Orhei este

ilegală și neîntemeiată, urmând a fi anulată de instanța de judecată, motive din

care, a depus cerere de chemare în judecată în instanță, însă, prin încheierea din 14

septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea a fost declarată

inadmisibilă, pe motivul nerespectării procedurii prealabile, menținută prin decizia

din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 22 februarie 2021, Societatea pe Acțiuni „Servis” a depus cerere prealabilă

la Agenția Servicii Publice. Iar, prin decizia din 17 martie 2021 a Agenției Servicii

Publice, cererea prealabilă a fost lăsată fără examinare din motivul tardivității.

Reclamanta a susținut că refuzul de examinare a cererii prealabile este

neîntemeiat, deoarece în decizia registratorului este indicat că aceasta urmează a fi

contestată în instanța de contencios administrativ.

Având în vedere faptul că registratorul în decizia emisă a indicat în mod

eronat procedura de contestare a acesteia, decizia registratorului poate fi contestată

în instanță în termen de 1 an de la data notificării.

În opinia reclamantei, registratorul neîntemeiat a refuzat să noteze contractele

de societate civilă în Registrul bunurilor imobile, or, contractele de societate civilă

se referă la modul de utilizare a proprietății comune și, prin urmare, legea obligă

registratorul să efectueze înregistrarea notării cu privire la acest contract în

registru.

Societatea pe Acțiuni „Servis” a solicitat recunoașterea ilegalității refuzului de

examinare a cererii prealabile, anularea deciziei din 19 februarie 2020 a

registratorului Serviciului Cadastral Teritorial Orhei și obligarea efectuării

înregistrării notării în Registrul bunurilor imobile a contractelor de societate civilă.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La 14 decembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)

din Codul administrativ, Societatea pe Acțiuni „Servis” a depus apel nemotivat, iar

la 12 iulie 2022, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ, a depus motivarea acestuia împotriva hotărârii din 17 noiembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii privind admiterea cererii de

chemare în judecată (f. d. 131-132).

Prin decizia din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de Societatea pe Acțiuni „Servis” și s-a menținut hotărârea

din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a notat

că înregistrarea și notarea se fac numai în cazurile expres prevăzute de lege,

legiuitorul stabilind expres, prin prisma art. 435 din Codul civil, drepturile, actele

sau faptele care se supun notării în registrul bunurilor imobile.

Respectiv, Curtea de Apel Chișinău a constatat că Societatea pe Acțiuni

„Servis” a solicitat notarea în registrul bunurilor imobile a contractelor de societate

civilă, adică, a solicitat înregistrarea unui contract, care nu afectează/grevează

dreptul de proprietate al solicitantului înregistrat asupra bunurilor sale.

2

Instanța de apel a respins argumentul apelantei/ reclamantei precum că notarea

contractelor de societate civilă în registrul de publicitate derivă din prevederile art.

435 alin. (2) pct. 1 din Codul Civil, or, conform art. 435 alin. (2) pct. 1) din Codul

Civil, în afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării: 1) contractul

privind modul de folosire a proprietății comune ori a proprietății periodice,

contractul de amânare a împărțirii proprietății comune. Prin cererea depusă la

Serviciul Cadastral Teritorial Orhei, Societatea pe Acțiuni „Servis” a pretins

înregistrarea contractelor de societate civilă încheiate cu Societatea cu Răspundere

Limitată „Vilensamax” și Societatea cu Răspundere Limitată „Starmax-Plus”, însă,

prin extrasele din Registrul bunurilor imobile se constată cert că părțile

contractante nu dețin în proprietate comună imobilele, acestea aparținând în

proprietate exclusivă apelantei/reclamantei.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că prima instanță just a constatat că

prevederile art. 435 alin. (2) pct. 1) din Codul civil, la care a făcut trimitere

Societatea pe Acțiuni „Servis”, nu sunt aplicabile speței deduse judecății,

contractele de societate civilă nu se circumscriu dispoziței disputate și primele sunt

exceptate din perspectiva legii, de la notarea în Registrul bunurilor imobile.

Instanța de apel a respins argumentul apelantei care a susținut că prin decizia

contestată, i-a fost lezat dreptul de proprietate, deoarece în baza contractelor de

societate civilă, ea nu a dobândit careva drepturi patrimoniale asupra imobilelor pe

care le deține în proprietate. Mai mult ca atât, se reține că, urmare refuzului notării

contractelor de societate civilă, părțile contractului de societate civilă pot să-și

execute obligațiile asumate prin contract, dreptul de proprietate asupra bunurilor

imobile nefiind afectat.

La 21 octombrie 2022, Societatea pe Acțiuni „Servis” a depus cerere de recurs

nemotivat, care ulterior, la 17 noiembrie 2022, a fost completat cu motivare

împotriva deciziei din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea actelor judecătorești ale instanțelor ierarhic inferioare, cu emiterea unei

noi decizii prin care să fie admis integral cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că nu este de acord cu decizia

contestată, deoarece instanța ierarhic inferioară la adoptarea acesteia nu a constatat

și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei,

a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 septembrie 2022,

însă date privind notificarea dispozitivului deciziei lipsesc. Decizia motivată a fost

3

notificată Societății pe Acțiuni „Servis” la data de 20 octombrie 2022, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică (vol. I, f.d. 223).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Societatea pe Acțiuni „Servis” s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 23 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimaților a

fost expediată copia recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Servis”, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă intimații nu și-au

valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință la recursul Societății

pe Acțiuni „Servis”.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

4

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Servis”.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Servis” se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Nina Vascan

Nicolae Craiu

5