2ra-254/20 — ridicarea sechestrului

2ra-254/20 — ridicarea sechestrului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-254/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Al. Mardari)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Berzan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, intervenienți accesorii Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice” și Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale cu privire la ridicarea sechestrului aplicat pe autoturism, repararea

prejudiciului material și moral, precum și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Elena Berzan, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale și a fost menținută hotărârea din 14 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 12 iunie 2018 Elena Berzan, reprezentată de avocatul Vasile Pruteanu, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la ridicarea sechestrului

aplicat pe autoturism, repararea prejudiciului material și moral, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 26 iunie 2013, în temeiul facturii invoice

04PT nr. 369441 a procurat autoturismul de model Mercedes xxxxx, vin xxxxx,

anul fabricării 2010, care până la acel moment avea numărul de înregistrare xxxx și

aparținea cet. Rilschi Alexei, domiciliat xxxx. În aceiași zi, și-a înregistrat la ÎS

CRIS Registru dreptul de proprietate asupra bunului, pe parcurs autoturismul a fost

înregistrat cu numărul de înmatriculare xxxxx.

A menționat că, la finele anului 2017 a aflat despre faptul că la 06 aprilie 2017

asupra autoturismului ce-i aparține cu drept de proprietate a fost aplicat sechestru de

organul de urmărire penală în cadrul dosarului de învinuire a lui Ichim Eugeniu,

Crăciun Sorin și a Galinei Crăciun de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190

alin. (5) Cod penal (cauza nr. 2017790006, pornită în anul 2017), acțiune autorizată

de Judecătoria Chișinău, sediul Centru la demersul procurorului în Procuratura

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Roșior V.

A indicat că, de fapt, autoturismul cu număr de înmatriculare xxxxx nu

aparține cu drept de proprietate nici uneia din persoanele, care la moment au statut

de inculpați în cauza penală, aflată pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

iar dînsa este proprietarul de drept și de fapt al autoturismului, nu are careva

tangențe cu cauza penală indicată și cu persoanele menționate.

A susținut că, autoturismul a fost înscris nejustificat în lista bunurilor

sechestrate, iar la 25 octombrie 2017 a înaintat în temeiul art. 209 alin. (2) Cod de

procedura penală în instanța, unde are loc judecarea cauzei de învinuire a lui Ichim

Eugeniu, Crăciun Sorin și a Galinei Crăciun de comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 190 alin. (5) Cod penal, o cerere prin care a solicitat ridicarea sechestrului.

Prin încheierea din 11 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinau, sediul Ciocana

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea Elenei Berzan, din motiv că soluționarea

cererii de scoatere a sechestrului implică atragerea în proces a altor persoane, lucru

ce poate fi realizat doar în ordinea procedurii civile.

Prin decizia din 24 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins ca

fiind inadmisibil recursul Elenei Berzan împotriva încheierii din 11 decembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

A menționat că, nu are nici o calitate procesuală în cadrul cauzei penale și nu

are careva tangențe cu Ichim Eugeniu, Crăciun Sorin și Galina Crăciun, care se

pretinde ca au comis acțiuni infracționale, astfel aplicarea sechestrului asupra

bunului ce-i aparține a fost efectuat în afara cadrului legal.

Astfel, prin aplicarea sechestrului asupra bunului ce-i aparține cu drept de

proprietate i-a fost încălcat grav dreptul de proprietate (art. 46 al Constituției

Republicii Moldova), iar sechestrul aplicat îi creează mai multe incomodități.

A explicat că în conformitate cu art. 209 din Codul de procedura penală,

punerea bunurilor sub sechestru poate fi contestată în modul stabilit de prezentul

cod, însă plîngerea sau recursul înaintat nu suspendă executarea acestei acțiuni. Alte

persoane decît bănuitul, învinuitul, inculpatul care consideră că punerea sub

sechestru a bunurilor lor este efectuată ilegal sau neîntemeiat sînt în drept să ceară

organului de urmărire penală sau instanței să scoată bunurile de sub sechestru. În

cazul în care acestea refuză să satisfacă rugămintea sau nu au comunicat persoanei

respective despre soluționarea cererii timp de 10 zile din momentul primirii ei,

persoana este în drept să solicite scoaterea bunurilor de sub sechestru în ordinea

procedurii civile. Hotărîrea instanței de judecată în privința acțiunii civile privind

scoaterea bunurilor de sub sechestru poate fi atacată de către procuror în instanța

ierarhic superioară cu recurs în termen de 10 zile, însă, după intrarea ei în vigoare,

este obligatorie pentru organele de urmărire penală și pentru instanța de judecată

care judecă cauza penala în cadrul soluționării chestiunii ale cui bunuri trebuie să fie

confiscate sau, după caz, urmărite.

A invocat că, în legătură cu eroarea comisă de organul de urmărire penală și de

instanța de judecată în cadrul aplicării sechestrului pe bunul său, a suportat un șir de

daune morale, prin care i-a fost afectată sănătatea psihică, manifestată prin stres

2

nervos, insomnie, tahicardie, depresie, simptome de spaimă, care se răsfrâng asupra

ei până în prezent.

A mai indicat că, solicită repararea prejudiciului material și moral în temeiul

art. 3 și 11 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

A solicitat Elena Berzan scoaterea de sub sechestru a bunului, autoturismul de

model Mercedes xxxx, vin xxxx, anul fabricării 2010, care îi aparține cu drept de

proprietate, anularea interdicției de înstrăinare, aplicată de Agenția Servicii Publice,

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și ale procuraturii, încasarea din bugetul de stat în beneficiul său cu

titlu de prejudiciu moral suma de 50 000 de lei, precum și încasarea de la pârât a

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 18 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost atras în calitate de intervenient accesoriu Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale.

Prin hotărârea din 14 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Elena Berzan a fost admisă parțial, a fost ridicat sechestrul

aplicat asupra autoturismului de model Mercedes xxxxx, anul fabricării 2010, care

aparține cu drept de proprietate Elenei Berzan, cu anularea interdicției de înstrăinare

aplicată prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 aprilie 2017,

fapt care va servi temei pentru radierea interdicției de înstrăinare notate în registrele

deținute de Agenția Servicii Publice, a fost încasată din contul statului prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul Elenei

Bernaz, suma în mărime de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În

rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de prima instanță, la 11 martie 2019,

Elena Berzan, reprezentată de avocatul Vasile Pruteanu, a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate

cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 11 martie 2019, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe în partea încasării din bugetul de stat în beneficiul Elenei Berzan a

sumei de 1 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și emiterea în această

parte a unei noi hotărâri de respingere a acestei cereri.

La 14 martie 2019, Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale a declarat apel împotriva hotărârii din 14 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând instanței de apel admiterea apelului,

casarea hotărârii contestate cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală

a acțiunii.

Prin decizia din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Elena Berzan, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și a fost

menținută hotărârea din 14 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 209 alin. (1)

și (2) și 210 CPP și a notat că prima instanță la examinarea cauzei corect a aplicat

normele de drept material ce reglementează raportul juridic între părți, întrucât

3

bunul asupra căruia a fost aplicat sechestru, aparține cu drept de proprietate Elenei

Berzan.

La 22 noiembrie 2019, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe în partea admiterii cererii cu privire la încasarea din bugetul de stat

în beneficiul Elenei Berzan a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistenți

juridică.

În motivarea recursului a indicat că, își exprimă dezacordul cu decizia instanței

de apel în partea admiterii cererii privind încasarea din bugetul de stat a sumei de

1000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, deoarece le consideră ca fiind

neîntemeiate și exagerate.

A susținut că instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii

primei instanțe eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea

prejudiciului material și moral.

A menționat că în cazul în care se decide asupra asistenței juridice, urmează să

se ia în calcul în ce măsură reclamantul s-a conformat cerințelor prevăzute de art. 96

CPC. Reclamantul trebuie să dovedească faptul că cheltuielile pentru asistență

juridică au fost reale necesare și rezonabile, ceea ce la caz nu a fost justificat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 17

septembrie 2019 a fost expediată părților la 17 octombrie 2019. Iar, la 30 octombrie

2019 a fost recepționată de Ministerul Justiției (f.d.165, 175).

În circumstanțele date, recursul declarat de Ministerul Justiției la data de 22

noiembrie 2019, este depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Prin notificarea din 13 ianuarie 2020 Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

Conform avizelor de recepție, intimații au recepționat copia recursului la 15

ianuarie 2020 (f.d.119-122).

La 11 februarie 2020 Procuratura Republicii Moldova a depus referință prin

care a solicitat admiterea recursului depus de Ministerul Justiției, casarea deciziei

instanței de apel și emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

Intimata Elena Berzan nu și-a valorificat dreptul de a depune referință.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6

7