2ra-1003/20 — anularea sechestrului

Dosarul nr. 2ra-1003/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Turbilon-Teh”, reprezentată de avocatul Tatiana Danilescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Turbilon-Teh” împotriva Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la anularea sechestrului,

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Turbilon-Teh”

și s-a menținut hotărârea din 3 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 3 mai 2018 Societatea cu Răspundere Limitată „Turbilon-Teh” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale cu privire la anularea sechestrului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că deține în proprietate tractorul pe

pneuri de model xxxxx, cu numărul de înmatriculare xxxxx, număr șasiu xxxxx,

asupra căruia, prin ordonanța organului de urmărire penală din 22 octombrie 2016,

emisă în cauza penală începută la 15 august 2016 conform elementelor infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, a fost aplicat sechestru.

În opinia reclamantei sechestrul aplicat este ilegal și abuziv, deoarece societatea nu

are nici o calitate procesuală în cadrul dosarului penal; aplicarea sechestrului

contravine normelor de drept civil ce reglementează organizarea și funcționarea

societății comerciale și relația dintre fondator și persoana juridică; au fost ignorate

prevederile art. 2 alin. (1) din Legea privind societățile cu răspundere limitată, art. 55

alin. (1), 68 alin. (2), 106, 284 alin. (1), 315 alin. (3), 316 alin. (1), (2) Cod civil și art.

46 din Constituția Republicii Moldova.

Societatea cu Răspundere Limitată „Turbilon-Teh” a solicitat anularea sechestrului

aplicat prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Chișinău Centru din 24

1

octombrie 2012, cu numărul de înmatriculare CI046, numărul șasiu ZSF130715, ce îi

aparține cu drept de proprietate.

Prin hotărârea din 3 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Turbilon-Teh”.

Prin decizia din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Turbilon-Teh” și s-a menținut

hotărârea din 3 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au ținut cont de normele ce

reglementează dreptul reclamantei de a-și revendica dreptul de posesie și dispoziție

lezat și de faptul că legalitatea acțiunilor organului de urmărire penală a fost verificată

și constatate ca fiind legale prin hotărâri judecătorești irevocabile, care în temeiul art.

123 Cod de procedură civilă, au puterea lucrului judecat.

Mai mult, instanțele de judecată au notat că chestiunea privind ridicarea

sechestrului asupra bunurilor va fi soluționată de către instanța la adoptarea sentinței,

exact așa cum o cer prevederile art. 385 alin. (12) Cod de procedură penală.

La data de 6 mai 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Turbilon-Teh”,

reprezentată de avocatul Tatiana Danilescu a declarat recurs împotriva deciziei din 12

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs au invocat că, nu este de acord cu decizia contestată,

deoarece instanța de apel la adoptarea acesteia nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat

legea.

A opinat că în speță art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă este aplicat și

interpretat eronat, or, acesta se referă la, faptele stabilite printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanța de drept

comun sau în instanță specializată, iar ridicarea sechestrului aplicat pe bunul

recurentului nu a fost obiectul nici unei cauze civile examinate anterior, cererile

anterioare au fost înaintate în procedură penală la judecătorul de instrucție.

Respectiv, în asemenea circumstanțe a considerat că nu sunt întrunite condițiile de

invocare a puterii lucrului judecat. De aceea, instanța urma să analizeze circumstanțele

cauzei prin prisma normelor care se referă la dreptul de proprietate, societățile cu

răspundere limitată și raportul dintre societate și fondator, și să constate inexistența

unui temei juridic de aplicare a sechestrului pe bunurile unei terțe persoane.

În drept, și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional

la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 46 din Constituție, art. 55, 68, 106,

315, 316 Cod civil, art. 209-210 Cod de procedură penală, art. 429 – 431, 432 alin. (2)

lit. a), b), c), 444, 445 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la data de 2 decembrie 2019 (f.d.178), însă careva date ce

ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la actele cauzei lipsesc.

Prin urmare, recursul depus la data de 6 mai 2020, este în termen.

2

Examinând temeiurile recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Turbilon-Teh”, reprezentată de avocatul Tatiana Danilescu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Turbilon-Teh”, reprezentată de avocatul Tatiana Danilescu nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

3

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Turbilon-Teh”, reprezentată de avocatul

Tatiana Danilescu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Turbilon-Teh”, reprezentată de avocatul Tatiana Danilescu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

4