2ra-14/20 — încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție

2ra-14/20 — încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1948/19

2ra-14/20

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central (jud. Gh. Burdujan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, L. Caraianu, Ș. Starciuc)

DECIZIE

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Iurie Negru și avocatul Ruslan Dobrioglo,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Negru

împotriva lui Nicolae Dulgher cu privire la încasarea prejudiciului material, a

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La 04 ianuarie 2018, Iurie Negru, reprezentat de avocatul stagiar Alexandru

Corlăteanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Dulgher

solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 24291,88 de lei, format din:

suma de 615,79 de lei-pentru procurarea medicamentelor, suma de 249,81 de lei-

cheltuieli de deplasare, taxi Cimișlia-Hîncești, pentru examinarea medicală, suma de

768 de lei-cheltuieli pentru examinarea medicală în vederea stabilirii gravității

leziunilor corporale, suma de 508,28 de lei-cheltuieli de deplasare, taxi Cimișlia-

Chișinău, pentru examinarea medicală, encefalograma creierului, suma de 1150 de

lei pentru examinarea medicală, encefalograma creierului, suma de 11000 de lei cu

titlu de venit ratat având în vedre imposibilitatea de a lucra în perioada 22 septembrie

2017-02 octombrie 2017, încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecare a cauzei, inclusiv pentru taxa de stat, pentru

asistență juridică și alte cheltuieli necesare suportate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că activează în calitatea de

antreprenor, în bază de patentă, piața agricolă or. Cimișlia. La 21 septembrie 2017,

aproximativ ora 06:15, la locul de muncă era așteptat de către Nicolae Dulgher, soțul

vânzătoarei buticului din apropiere, Victoria Dulgher, pentru a clarifica un incident

din ajun cu Natalia Negru. Ca urmare a cerții, din intenții huliganice, pârâtul i-a

aplicat cu un obiect din lemn (bită) mai multe lovituri în regiunea capului și corpului,

cauzându-i leziuni corporale calificate ca fiind neînsemnate conform raportului de

constatare medico-legală nr. 139 din 06 octombrie 2017. Acțiunile lui Nicolae

Dulgher se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, fiindu-i aplicate

multiple lovituri, cauzându-i dureri și suferințe fizice.

1

Totodată, a menționat că în privința lui Nicola Dulgher a fost întocmit un

proces-verbal cu privire la contravenție în baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional

și art. 354 Cod contravențional, fiind recunoscut vinovat de comiterea acestora și

aplicată sancțiune contravențională sub formă de amendă. Procesul-verbal cu privire

la contravenție nu a fost contestat de către pârât, decizia de sancționare devenind

definitivă și irevocabilă.

De asemenea, a afirmat că în rezultatul leziunilor primite, s-a aflat în

incapacitate de a lucra în perioada 22 septembrie 2017-02 octombrie 2017, conform

certificatului medical eliberat în acest sens. Astfel, a ratat venitul din activitatea de

realizare a produselor agricole în incinta pieții din or. Cimișlia, unde obținea zilnic

în mediu un venit în sumă de 1000 de lei, iar pentru 11 zile, pârâtul urmează să-i

achite suma de 11000 de lei.

Întru tratarea leziunilor corporale primite, reclamantul a declarat că pentru

procurarea medicamentelor a suportat cheltuieli în sumă de 615,79 de lei, iar pentru

efectuarea encefalogramei la SRL „Magnamed”, mun.Chișinău, a achitat suma de

1150 de lei, inclusiv cheltuieli de transport pentru serviciul de taxi Cimișlia-

Chișinău-Cimișlia în sumă de 508,28 de lei. La fel, pentru constatarea leziunilor

corporale, au fost efectuate două examinări medico-legale și anume la 28 septembrie

2017, în or. Hîncești, pentru care s-a achitat suma de 448 de lei și la 06 octombrie

2017, pentru care s-a achitat suma de 320 de lei, iar pentru transport, suma de 249,

81 de lei.

Cu referire la prejudiciul moral pretins, reclamantul a indicat că acțiunile

pârâtului i-au dezechilibrat starea emoțională, a devenit iritat și foarte sensibil.

Periodic acuză dureri de cap, strări de neliniște, neîncredere în forțele proprii,

nesiguranță, are permanent o stare de disconfort sufletesc, psihicul este încordat la

maxim și nu mai poate lucra în regim normal ca anterior. Respectiv suma de 10000

de lei reprezintă o compensație echitabilă și rezonabilă pentru suferințele fizice și

psihice.

La 06 noiembrie 2017 întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, a expediat

pârâtului o reclamație, recepționată la 16 noiembrie 2017, însă care a rămas fără

răspuns.

Prin hotărârea din 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Negru și s-a încasat

de la Nicolae Dulgher în beneficiul lui Iurie Negru cu titlu de prejudiciu material

cauzat în urma comiterii contravenții suma compusă din: procurarea

medicamentelor-214,02 lei, examinarea medicală-768 de lei, cheltuieli de transport

pentru deplasarea la spital 758, 09 lei, examinarea medicală „encefalograma”-1150

de lei; cu titlu de prejudiciu moral suma de 1000 de lei și cu titlu de cheltuieli

judiciare pentru asistență juridică suma de 1000 de lei și taxa de stat în sumă de 250

de lei, în total suma de 5140,11 lei; în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

declarat de avocatul Ruslan Dobrioglo, în interesele lui Iurie Negru; s-a admis apelul

declarat de avocatul Vladislav Berezovschi, în interesele lui Nicolae Dulgher; s-a

casat integral hotărârea din 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul

Central și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca fiind nefondată.

La 31 iulie 2019, Iurie Negru și avocatul Ruslan Dobrioglo au declarat recurs

împotriva deciziei din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat solicitând examinarea

2

publică a recursului cu participarea obligatorie a părților în temeiul art. 444 Cod de

procedură civilă, admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care pretențiile cu

privire la repararea prejudiciului material și moral să fie admise integral,

compensarea cheltuielilor de judecare a cauzei în sensul art.90 Cod de procedură

civilă.

În motivarea recursului s-a invocat că aplicarea eronată a normelor de drept

material și interpretarea în mod eronat a legii, or, instanța de apel a interpreta eronat

dispozițiile art. 514, art. 1398, art.1422 Cod civil, art. 442 Cod contravențional. La

fel, instanța de apel nu a constatat raporturile între participanții conflictului în sensul

art. 387 alin.(1) Cod contravențional, referitor la victimă, nu a luat în considerare

răspunsul Inspectoratului de Poliție Cimișlia care a informat despre întocmirea

procesului verbal cu privire la contravenție în privința lui Nicolae Dulgher și

recunoașterea acestuia vinovat în comiterea contravențiilor prevăzute de art. 78

alin.(1), art. 354 Cod contravențional. Or, în virtutea art. 118 alin.(1) Cod de

procedură civilă, Nicolae Dulgher nu a prezentat probe precum că nu ar fi fost

vinovat în cele întâmplate și nu ar fi fost sancționat în baza art. 78 alin.(1), art. 354

Cod contravențional. Copia procesului-verbal cu privire la contravenție, prezentată

instanței de apel, a rămăs fără apreciere și respingerea nejustificată acestei probe, în

opinia părții recurente, i-ar îngrădi accesul la justiție.

De asemenea, a indicat că instanța nu a aplicat legea ce trebuia a fi aplicată-

art.2 Cod de procedură civilă și a aplicat o lege ce nu trebuia a fi aplicată art. 442

Cod contravențional. Or, instanța de apel a respins pretențiile motivând că în lipsa

procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare nu poate fi

stabilit dacă au fost anumite acțiuni ilicite, gradul de vinovăție și autorul

prejudiciului, caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate. Respectiv

contrar legii Nicolae Dulgher a fost exonerat de la repararea prejudiciului material

și moral cauzat și nu a luat în considerare prevederile art. 1422 alin.(1), art. 1423

alin.(2),(3) Cod civil, fiind ignorate înscrisurile prezentate.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de apel a pronunțat decizia contestată la data de 05 iunie 2019, iar Iurie

Negru și avocatul Ruslan Dobrioglo au declarat recurs la 31 iulie 2019, prin

intermediul poștei (f.d.157), ceea ce denotă că recursul este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 18 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

3

În contextul normei precitate, Colegiul relevă că invitarea participanților în

proces la examinarea recursului, se impune doar în cazul în care se constată

necesitatea expunerii de către participanți asupra problemelor de legalitate invocate

în cererea de recurs.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că circumstanțe ce ar dicta necesitatea audierii

participanților la proces, nu au fost stabilite.

De altfel, examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa participanților la

proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de apărare și dreptului de acces

la justiție, în condițiile când participanții la proces beneficiază de un ansamblu de

pârghii legale întru realizarea drepturilor lor.

Totodată, Curtea Constituțională în decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 de

inadmisibilitate a sesizării nr.148g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a

articolului 444 din Codul de procedură civilă (judecarea recursului în lipsa părților),

a punctat că Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a reținut că audierea publică

reprezintă un principiu fundamental, prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenție.

Totuși, obligația de a desfășura o ședință nu este absolută. Conform jurisprudenței

Curții, în procedurile în fața primei și singurei instanțe, dreptul la un “proces public”,

în sensul articolului 6 § 1, atrage dreptul la o “audiere”, cu excepția cazului în care

există circumstanțe excepționale care justifică lipsirea de o asemenea audiere (a se

vedea Petrenco v. Moldova, 30 martie 2010, § 39; Håkansson și Sturesson v. Suedia,

21 februarie 1990, § 64; și Fredin v. Suedia nr.2, 23 februarie 1994, § 21-22). Totuși,

modul de aplicare a articolului 6 § 1 în procedurile în fața instanțelor de recurs

depinde de caracteristicile specifice procedurilor în cauză. Din acest punct de vedere,

trebuie să se țină cont de ansamblul procedurilor în ordinea juridică națională și de

rolul instanței de recurs în acest sens (a se vedea Helmers v. Suedia, 9 octombrie

1991, § 31). Dat fiind faptul că o ședință publică s-a desfășurat în prima instanță,

absența unei astfel de ședințe în fața instanțelor de apel sau recurs poate fi justificată

prin caracterul specific al procedurii respective. Astfel, în cazul procedurilor care au

ca obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept,

și nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție, chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitatea să se exprime în

fața sa, în persoană (Helmers, citat supra, § 36).

În contextul celor menționate, Curtea Constituțională a subliniat că, ținând cont

de natura juridică a recursului, în cadrul căruia instanța se pronunță doar asupra

aspectelor de drept, examinarea acestuia în procedura civilă fără participarea

părților, în esență nu poate să afecteze accesul liber la justiție.

În consecință, cererea formulată în recursul declarat de Iurie Negru și avocatul

Ruslan Dobrioglo cu privire la examinarea publică a recursului cu participarea

obligatorie a părților, urmează a fi respinsă.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Iurie Negru și avocatul Ruslan Dobrioglo și va casa

decizia instanței de apel și va menține hotărârea primei instanțe, din următoarele

considerente.

4

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Judecând cauza în fond prima instanță raportând prevederile art. 118 alin.(1),

art. 130 alin.(1), art.240 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, art. 1398 alin.(1), art.

1418 alin.(1), (2), art. 1422 alin. (1), art.1423 Cod civil la circumstanțele de fapt, în

esență, a constatat temeinicia parțială a acțiunii lui Iurie Negru cu privire la repararea

de către Nicolae Dulgher a prejudiciului material și moral cauzat ca urmare a

comiterii contravențiilor prevăzute de art. 78 alin.(1), art. 354 Cod contravențional

prin cauzarea lui Iurie Negru la 21 septembrie 2017 a vătămărilor corporale, inclusiv

compensarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel citând prevederile art. 442 alin.(1), art.443 alin.(1)-(5) Cod

contravențional, art. 514, art. 1422 Cod civil, art.118 alin.(1) Cod de procedură

civilă, în esență, a constatat netemeinicia acțiunii lui Iurie Negru, întrucât în lipsa

procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare nu poate fi

stabilită vinovăția lui Nicolae Dulgher în comiterea contravențiilor imputate, dacă

au fost sau nu anumite acțiuni ilicite, gradul de vinovăție și autorul prejudiciului,

caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate. Or, prima instanță a

stabilit contravențiile comise în baza răspunsului Inspectoratului de Poliție Cimișlia,

iar procesul-verbal cu privire la contravenție prezentat de Iurie Negru nu ar

corespunde prevederilor art.443 alin.(1)-(5) Cod contravențional, referindu-se și la

inexactitățile conținutului acestuia.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție apreciază ca fiind corectă soluția primei instanțe cu menținerea acesteia

și va casa deciziei instanței de apel din motivele ce succed.

Conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare în perioada de

referință, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să

repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral

cauzat prin acțiune sau omisiune.

Răspunderea delictuală se naște prin încălcarea unor drepturi absolute ale

persoanei vătămate (dreptul de proprietate, la viață, sănătate etc.). De aceea

răspunderea pentru dauna cauzată persoanei umane poate avea numai caracter

delictual. Pentru apariția răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol

îl îndeplinește temeiul răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale este

componența delictului civil. Componența delictului civil constituie o totalitate de

elemente esențiale formulate de legiuitor ca necesare și suficiente pentru angajarea

răspunderii delictuale. Componența delictului civil include următoarele elemente

(condiții): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și

vinovăția. Acestea sunt condițiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii

delictuale.

Inițial Colegiul punctează că Iurie Negru prin acțiunea înaintată a pretins

repararea prejudiciului material și moral ca urmare a leziunilor corporale cauzate de

către Nicolae Dulgher la 21 septembrie 2017 ora 06:15 în cadrul conflictului dintre

ei, fiindu-i aplicate lovituri cu un obiect de lemn în regiunea capului și corpului.

La acest capitol, Colegiul notează că prima instanță a reținut că răspunsul nr.

6151 din 10 octombrie 2017, eliberat de Inspectoratul de Poliție Cimișlia lui Iurie

Negru, ca urmare a cererii înregistrate la 21 septembrie 2017 sub nr. 2912, atestă că

în privința lui Nicolae Dulgher a fost întocmit proces-verbal cu privire la

5

contravenție în baza art. 78 alin.(1), art. 354 Cod contravențional și i-a fost aplicată

sancțiune contravențională sub formă de amendă (f.d.14 verso).

Aici este de remarcat că prin cererea datată cu 21 septembrie 2017 sub nr. 2912,

Iurie Negru a solicitat Inspectoratului de Poliție Cimișlia întreprinderea măsurilor

conform legislației în vigoare în privința lui Nicolae Dulgher care în piața din or.

Cimișlia, la data de 21 septembrie 2017 aproximativ ora 06:15, la agresat fizic cu o

bită, lovindu-l pe întreg corpul, cauzându-i leziuni corporale (f.d.6).

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 139 din 06 octombrie 2017

s-a stabilit că la Iurie Negru „au fost depistate leziuni corporale sub formă de

echimoze pe cap și torace pe stânga, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a

unor corpuri dur contondente, cele de pe torace au fost cauzate cu corp dur,

contondent de formă alungită posibil în timpul și în circumstanțele indicate în

solicitare și se califică ca vătămare corporală neînsemnată. Diagnosticul „TCCÎ,

contuzie cerebrală de gradul 1, sindrom vestibule-atactic” nu a fost confirmat cu date

obiecte suficiente (la examinări nu sunt reflexe patologice, lipsește puncția lombară,

tomografia computerizată a craniului), de aceea conform pct. 17 al Regulamentului

de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, nu poate fi apreciat

medico-legal” (f.d.11-12).

Respectiv prima instanța a concluzionat că reclamantul Iurie Negru a suferit

leziuni în rezultatul acțiunilor ilegale ale pârâtului Nicolae Dulgher.

Totodată Colegiul accentuează că la examinarea cauzei în ordine de apel, de

către Iurie Negru a fost prezentat extrasul certificat al procesului-verbal MAI03

980360 întocmit în privința lui Nicolae Dulgher, care conține și decizia agentului

constatator din 10 octombrie 2017 de sancționare a lui Nicolae Dulgher în baza art.

78 alin.(1), art. 354 Cod contravențional cu sancțiune sub formă de amendă (f.d.129).

Este de menționat că datele indicate în acest înscris atestă și achitarea la 12

octombrie 2017 a amenzii aplicate cu titlu de sancțiune contravențională lui Nicolae

Dulgher (f.d.129).

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

În această ordine de idei, Colegiul reliefă că instanța de apel contrar

prevederilor legale, a supus verificării prin prisma art. 442 alin. (1), art. 443 alin.(1)-

(5) Cod contravențional, copia procesului-verbal MAI03 980360, constatând

necorespunderea acestuia prevederilor legale care stabilesc conținutul procesului-

verbal cu privire la contravenție, precum și inexactitățile referitor la data și ora

comiterii contravențiilor.

Subsecvent, Colegiul evocă că în contextul prevederilor art. 442 alin. (1) Cod

contravențional, procesul-verbal cu privire la contravenție este un act prin care se

individualizează fapta ilicită și se identifică făptuitorul. Procesul-verbal se încheie

de agentul constatator pe baza constatărilor personale și a probelor acumulate, în

prezența făptuitorului sau în absența lui. Art. 443 Cod contravențional prevede

conținutul procesului-verbal cu privire la contravenție.

6

Conform art. 448 alin. (1) Cod contravențional, contravenientul, victima sau

reprezentantul acestora, procurorul, dacă este parte în cauza contravențională, în

cazul în care nu sunt de acord cu decizia agentului constatator sau în cazul în care

aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor procesuale stabilite de prezentul cod,

sunt în drept să conteste decizia emisă asupra cauzei contravenționale.

Raportând normele citate la probele prezentate, având în vedere și criticile

recurentului la acest aspect, Colegiul atestă lipsa unor înscrisuri prezentate de

Nicolae Dulgher în sensul art. 118 alin.(1) Cod de procedură civilă, care ar confirma

contestarea procesului-verbal cu privire la contravenție, inclusiv decizia agentului

constatator și care ar infirma poziția reclamantului precum că Nicolae Dulgher a fost

recunoscut vinovat în comiterea contravențiilor prevăzute art. 78 alin.(1), art. 354

Cod contravențional ca urmare a incidentului din 21 septembrie 2017 și care ar

răsturna soluția primei instanțe.

De altfel, instanța de apel a verificat legalitatea procesului-verbal cu privire la

contravenție întocmit în privința lui Nicolae Dulgher prin prisma art. 442 alin. (1),

art. 443 alin.(1)-(5) Cod contravențional în cadrul procesului civil. Or, conform art.

448 alin. (4) Cod contravențional, contestația împotriva deciziei emise asupra cauzei

contravenționale se depune la autoritatea din care face parte agentul constatator,

conform competenței teritoriale, care a examinat cauza. În cel mult 3 zile de la data

depunerii, agentul constatator expediază contestația și dosarul cauzei

contravenționale în instanța de judecată competentă.

În atare circumstanțe, pornind de la dispozițiile legale a prevederilor Codului

contravențional, se deduce că examinarea dezacordului cu decizia agentului

constatator, având în vedere că în virtutea art. 443 alin. (9) Cod contravențional,

partea rezolutivă a procesului-verbal cuprinde decizia agentului constatator de

sancționare, se realizează într-o procedură separată conform și în termenele

prevăzute de Codul Contravențional. Or, instanța de apel nu era în drept de a verifica

legalitatea procesului-verbal cu privire la contravenție în cadrul acestui proces civil,

în situația în care art. 2 alin.(1) Cod de procedură civilă statuează că procedura de

judecare a cauzelor civile în instanțele judecătorești de drept comun este stabilită de

Constituția Republicii Moldova, de hotărârile și deciziile Curții Europene a

Drepturilor Omului, de hotărârile Curții Constituționale, de prezentul cod și de alte

legi organice. Normele de drept procedural civil din alte legi trebuie să corespundă

dispozițiilor fundamentale ale Constituției Republicii Moldova și prezentului cod.

Aici Colegiul reține și alegația recurentului invocată în acest sens.

Chiar și în condițiile în care procesul-verbal cu privire la contravenție, de rând

cu alte înscrisuri, a servit ca temei de înaintare a acțiunii în repararea prejudiciului

material și moral, instanța de judecată nu este în drept a se pronunța asupra

legalității/ilegalității procesului-verbal cu privire la contravenție, în condițiile în care

legiuitorul a determinat expres modalitatea de contestare a acestuia.

În această succesiune logică, Colegiul atestă lipsa la materialele cauzei a unor

acte de dispoziție judecătorești prin care s-ar fi anulat actele agentului constatator de

sancționarea a lui Nicolae Dulgher în baza art. 78 alin.(1), art. 354 Cod

contravențional. Mai mult, Colegiul reiterează că înscrisul prezentat confirmă și

achitarea amenzii de către Nicolae Dulgher aplicată cu titlu de sancțiune

contravențională în baza acestor contravenții (f.d.129).

Totodată, instanța de recurs nu neagă dreptul lui Nicolae Dulgher de contestare

a actelor agentului constatator prin prisma prevederilor Codului Contravențional

7

chiar și ulterior achitării amenzii, însă la caz, în temeiul art. 118 alin.(1) Cod de

procedură civilă, nu au fost prezentate anumite confirmări în acest sens și care ar

arăta că pârâtul Nicolae Dulgher și-a valorificat drepturile sale garantate de legislația

națională, cât și internațională.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel eronat a indicat că în lipsa unui

proces-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare, nu este posibil

de stabilit vinovăția lui Nicolae Dulgher, or, circumstanțele reliefate supra denotă

contrariul. Adițional, extrasul certificat al procesului-verbal cu privire la

contravenție, care include și decizia agentului constatator atestă sancționarea

contravențională a lui Nicolae Dulgher la data de 10 octombrie 2017 în baza art. 78

alin.(1), art. 354 Cod contravențional, precum și achitarea amenzii de către Nicolae

Dulgher la data de 12 octombrie 2017.

În consecință, Colegiul reține ca fiind corectă concluzia primei instanțe în

partea încasării de la pârât în beneficiul reclamantului a prejudiciului material

constituit din sumele suportate pentru procurarea medicamentelor-214,02 lei, pentru

examinarea medicală-768 de lei, pentru cheltuieli de transport, deplasare la spital

758, 09 lei, pentru examinarea medicală „encefalograma”-1150 de lei, or, ca urmare

a acțiunilor lui Nicolae Dulgher reclamantul a suportat anumite cheltuieli care sunt

calificate ca fiind prejudiciu material și care sunt confirmate prin probe pertinente.

Astfel, suma de 758, 09 lei cu titlu de cheltuieli pentru serviciile de transport este

confirmată prin bonurile fiscale datate cu 25 septembrie 2017 și 29 septembrie 2017

(f.d.17). Suma de 1150 de lei achitată pentru serviciile medicale acordate de SRL

„Magnamed”, la fel, este justificată prin bonul fiscal datat cu 25 septembrie 2017

(f.d.17), fiind motivată și procurarea medicamentelor doar în sumă de 214,02 lei

(f.d.17-17 verso) și nu în sumă de 615,79 de lei, pretinsă de reclamant, precum și

efectuarea raportului de constatare nr. 590 din 28 septembrie 2017 contra sumei de

448 de lei (f.d.8) și a raportului de constatare nr. 139 din 06 octombrie 2017 contra

sumei de 320 de lei (f.d.11).

Colegiul apreciază ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe în partea

respingerii și capătului de cerere cu privire la încasarea venitului ratat în sumă de

11000 de lei pentru perioada 22 septembrie 2017-02 octombrie 2017, motivată de

reclamant ca fiind perioada în care a fost în imposibilitate de a lucra. Or, prima

instanță corect a punctat că nu poate fi reținut certificatul întocmit de către însuși

reclamant care ar justifica venitul său de 1000 de lei per zi.

Argumentul recurentului precum că își desfășoară activitatea pe bază de

patentă și veniturile sale nu sunt raportate și înregistrate la Serviciul Fiscal este

irelevant, or, activitatea acestuia este reglementată de Legea cu privire la patenta de

întreprinzător nr. 93-XIV din 15 iulie 1998. În sensul art. 12 al prezentei legi,

impunerea fiscală a titularului patentei se efectuează sub formă de taxă pentru

patentă, care include impozitul pe venit, taxele pentru resursele naturale, taxa pentru

unitățile comerciale și/sau de prestări servicii, taxa pentru amenajarea teritoriului.

Alte impozite, taxe și încasări se plătesc de titularul patentei pe principii generale.

Respectiv în virtutea legislației ce reglementează activitatea în baza patentei,

deținătorul de patentă la fel poate confirma veniturile obținute.

Colegiul reiterează că impunerea fiscală a titularului patentei se efectuează sub

formă de taxă pentru patentă, care include și impozitul pe venit. Respectiv aserțiunea

recurentului privind faptul neraportării veniturilor la Serviciul Fiscal, precum și

neînregistrarea acestora de către Serviciul Fiscal, nu exclude obligația reclamantului

8

de a-și justifica temeinicia pretenției înaintate.

De asemenea, Colegiul consideră motivată și concluzia primei instanțe în

partea încasării doar a sumei de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, or, această

este o sumă echitabilă și rezonabilă ce acoperă suferințele reclamantului.

Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare până la 01 martie

2019, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice

sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum

și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Art. 1423 Cod civil, în redacția în vigoare până la 01 martie 2019 statua că

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Subsecvent, Colegiul relevă că prima instanță corect a evidențiat că urmările

survenite în rezultatul incidentului din 21 septembrie 2017 au cauzat suferințe

reclamantului, în condițiile în care reclamantul a fost spitalizat, a avut deplasări spre

instituțiile medicale din or. Hîncești și mun. Chișinău, a fost incapacitate de a munci

timp de 11 zile, stările de neliniște simțite.

Succesiv, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă

și integrală despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, iar

cuantumul despăgubirilor trebuie în așa fel stabilit, încât să aibă efect compensatoriu

și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificative pentru victime.

Criticile recurentului referitor la valoarea prejudiciului moral nu pot fi reținute

în sensul majorării cuantumului sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral, or, prima

instanță a determinat cuantumul prejudiciului moral în raport cu probele și

circumstanțele cauzei.

Cu referire la cheltuielile de judecată pretinse de reclamant în cererea de

chemare în judecată, având în vedere prevederile art. 94, art. 96 Cod de procedură

civilă, instanța de recurs va reține ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe. Or,

în cazul cheltuielilor de asistență juridică, în conformitate cu art. 96 Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în

măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

De altfel, pornind de la practica CtEDO, cheltuielile pentru asistență juridică

trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada

cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CtEDO, se evidențiază necesitatea

prezentării de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor a următoarelor

documente: - dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată

prin virament sau bonurile de plată); - copia de pe facturile de strictă evidență, emisă

9

pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație; -listă detaliată

a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului aferent acestora.

Respectiv prima instanță justificat a încasat doar suma de 1000 de lei cu titlu

de cheltuieli pentru asistență juridică, în situația în care reclamantul a pretins suma

de 3500 de lei, or, această sumă este confirmată doar prin copia certificată a bonului

de plată seria YL nr.402450 din 02 iulie 2018 pe numele Cabinetului Avocatului

„Ruslan Dobrioglo” (f.d.61), însă nu a fost prezentată și o listă detaliată a

actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului aferent acestora care ar putea

justifica suma pretinsă de 3500 de lei ca fiind reală, necesară și rezonabilă.

Totuși, este de remarcat că la încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică în

sumă de 1000 de lei de la Nicolae Dulgher în beneficiul lui Iurie Negru, prima

instanță a luat în considerare complexitatea cauzei, ședințele de judecată la care a

participat avocatul și aportul acestuia la examinarea cauzei.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

Având în vedere admiterea parțială a pretențiilor a reclamantului, prima

instanță în conformitate cu art. 94 Cod de procedură civilă, a dispus încasarea de la

Nicolae Dulgher în beneficiul lui Iurie Negru a sumei de 250 de lei, cu titlu de taxă

de stat.

Alte argumente invocate de recurent nu pot fi reținute, deoarece alegațiile

esențiale soluționării corecte ale litigiului au fost apreciate în raport cu normele de

drept aplicabile litigiului dedus judecății corelate cu circumstanțele cauzei și

suportul probatoriu prezentat în acest sens.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat și va

casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea primei instanțe.

În ceea ce vizează cerința recurentului formulată în cererea de recurs cu privire

la încasarea cheltuielilor de judecare a cauzei în temeiul art. 90 Cod de procedură

civilă, formulată în cererea de recurs, Colegiul o va respinge, deoarece recurentul pe

lângă faptul că nu a indicat o sumă expresă a cheltuielilor de judecată suportate, nu

a confirmat suportarea anumitor cheltuieli de judecată, inclusiv în instanța de recurs

și nici nu a indicat din ce s-ar constitui cheltuielile pretinse. Or, art. 90 Cod de

procedură civilă, norma la care se referă recurentul, stabilește exhaustiv care sunt

cheltuielile care fac parte din cheltuielile de judecare a cauzei, iar instanța este

obligată de a rezulta strict din cerința recurentului, care la caz nu este certă și clară.

Cu referire la taxa de stat în sumă de 187,50 de lei achitată la examinarea cauzei

în ordine de apel de către Iurie Negru conform ordinului de încasare a numerarului

nr. 085U-2100 din 29 ianuarie 2019 (f.d.95), Colegiul relevă că Iurie Negru în

calitate de apelant nu a fost obligat la plata taxei de stat prin încheierea instanței de

apel din 17 ianuarie 2019 (f.d.81-82). Deși, la prezentarea apelului motivat, avocatul

Ruslan Dobrioglo, acționând în interesele lui Iurie Negru, a menționat în finalul

textului apelului despre acordarea termenului prin încheierea din 17 ianuarie 2019 a

Curții de Apel Comrat pentru prezentarea apelului motivat și a dovezii de achitare a

taxei de stat în sumă de 187,50 de lei, indicând ca anexă „dovada de achitare a taxei

10

de stat 187,50 lei” (f.d.93-94), însă în textul încheierii din 17 ianuarie 2019 a Curții

de Apel Comrat lipsește o dispoziție cu privire la obligarea lui Iurie Negru în calitate

de apelant la plata taxei de stat.

Or, conform acestei încheieri a fost obligat doar apelantul Nicolae Dulgher de

a prezenta dovada de plată taxei de stat în sumă de 187,50 de lei, ceea ce se deduce

expres din textul și dispoziția încheierii instanței de apel din 17 ianuarie 2019

(f.d.81-82).

Astfel, instanța de recurs va respinge cerința formulată în recursul declarat de

Iurie Negru și avocatul Ruslan Dobrioglo cu privire la compensarea cheltuielilor de

judecată.

Totodată, Colegiul punctează că Iurie Negru nu este lipsit de dreptul de a

beneficia de restituirea taxei de stat, conformându-se prevederilor legale în acest

sens.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f), alin.(3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Iurie Negru și avocatul Ruslan Dobrioglo.

Se casează decizia din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat și se menține

hotărârea din 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Negru împotriva lui Nicolae

Dulgher cu privire la încasarea prejudiciului material, a prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

Se respinge cerința formulată în recursul declarat de Iurie Negru și avocatul

Ruslan Dobrioglo cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

11