2ra-2/21 — repararea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material
- Temei legal
- hotarire ilegala, solicitarea avizului consultativ
2ra-2/21 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosar nr. 2ra-2/21
2ra-1037/20
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. C. Troianovschi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, A. Mironov, L. Caraianu)
Î N C H E I E R E
03 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Victor Burduh
Nicolae Craiu
examinând cererea depusă de către Djulai Elena, Zambilovici Lidia și
Zambilovici Iosif privind solicitarea Plenului Curții Supreme de Justiție de emitere a
avizului consultativ cu privire la aplicarea și interpretarea unor norme de drept
procedural,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Djulai Elena,
Zambilovici Lidia și Zambilovici Iosif împotriva Ministerului Justiției, judecătoriei
Chișinău sediul Buiucani, a Curții de Apel Chișinău, Curții Supreme de Justiție cu
privire la repararea prejudiciului material
c o n s t a t ă:
La 29 mai 2017, Djulai Elena, Zambilovici Lidia și Zambilovici Iosif au
depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani, Curții de Apel Chișinău și Curții Supreme de Justiție cu
privire la repararea prejudiciului material.
În motivarea acțiunii, au indicat că, prin hotărîrea Judecătoriei sectorului
Buiucani, mun. Chișiău din 04 octombrie 2012 au fost încasate de la Zambilovici Lidia
în beneficiul lui Dmitrii Agheev cheltuieli de judecată în sumă de 124000 ca taxă de
stat și 5000 lei drept cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice. Ulterior, reclamanții
s-au adresat cu un șir de plîngeri/cereri de chemare în judecată împotriva judecătorului
judecătoriei Buiucani Mihail Diaconu, împotriva actelor emise de procuratura
Anticorupție ș.a.
Ținînd cont că nici judecătoria sectorului Buiucani, nici Curtea de Apel Chișinău
nu au examinat cererea de chemare în judecată a lui Djulai Elena, Zambilovici Lidia
și Zambilovici Iosif din 18 noiembrie 2015 către judecătorul judecătoriei Buiucani
Mihail Diaconu cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 102 157 lei,
cauzat prin încasarea taxei de stat mai mari decît este prevăzut în legea cu privire la
taxa de stat, consideră că ei sînt în drept să înainteze în cadrul procesului civil o cerere
de chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului material.
Au solicitat reclamanții încasarea de la Ministerul Justiției a prejudiciului material
în mărime de 102 157 lei, încasarea în mod solidar de la Judecătoria Chișinău, sediul
1
Buiucani, Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție a prejudiciului
material în mărime de 102 157 lei, constatarea încălcării art. 1 Protocol 1 al Convenției
Europene a Drepturilor Omului, încasarea de la Ministerul Justiției a prejudiciului
material în mărime de 353 772 lei, încasarea în mod solidar de la Judecătoria Chișinău,
sediul Buiucani și Curtea de Apel Chișinău a prejudiciului material în mărime de 353
772 lei.
Prin hotărârea din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Centru acțiunea
înaintată de Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici împotriva
Ministerului Justiției, Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Curții de Apel Chișinău
și Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Comrat, s-a respins
apelul declarat de Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici și s-a
menținut hotărârea din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că hotărîrea judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 04 octombrie 2012 și încheierea judecătoriei Buiucani
mun. Chișinău din 19 iunie 2014, în baza cărora reclamanții solicită repararea
prejudiciului material, au fost menținute prin deciziile instanțelor ierarhic inferioare,
care sînt definitive și au devenit irevocabile. Astfel, legalitatea actelor judecătorești la
care se referă apelanții au fost verificate prin prisma art. 16 și art. 123 Cod de procedură
civilă.
Instanța de apel și-a motivat în drept decizia, inter alia, pe prevederile art. 19 alin.
(3) din legea privind statutul judecătorului, conform căruia judecătorul nu poate fi tras
la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăpturirea justiției și pentru hotărîrea
pronunțată dacă nu va fi stabilită, prin sentință definitivă, vinovăția sa.
La 09 iunie 2020, Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici au declarat
recurs, prin care au solicitat casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei la
rejudecare în Curtea de Apel Comrat, în alt complet de judecată.
În susținerea cererii de recurs, au invocat neechitatea procesului judiciar în fața
instanței de apel, deoarece instanța de apel a examinat cauza în absența participantului
la proces statul Republica Moldova, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței
de judecată, fixată pentru data de 20 februarie 2020, fapt ce servește temei de casare
a deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 20 februarie 2020, în
baza art. 432 alin. (1), alin. (3)lit. b) din Codul de procedură civilă al Republicii
Moldova. În drept, invocă prevederile art. 432 al. (1) și (3) lit. b) Cod procedură civilă,
precum și art. 379 al. (1) din aceeași lege.
Prin urmare, consideră recurenții, examinarea cauzei în ordine de apel a avut loc
în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel nu întrunește
condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, avînd în vedere că această a fost
adoptată în lipsa intimatului statul Republica Moldova, fără citarea legalăa acestuia,
care ar fi putut să recunoască acțiunea.
Au solicitat recurenții admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei
Curții de Apel Comrat din 20 februarie 2020, cu trimiterea cauzei la rejudecare în
instanța de apel, în alt complet de judecată.
La 20 iulie 2020, Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici au depus
cerere privind solicitarea Plenului Curții Supreme de Justiție de emitere a unui aviz
consultativ cu privire la aplicarea și interpretarea art. 43 alin. (4) Cod procedură civilă
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Djulai Elena,
Zambilovici Lidia și Zambilovici Iosif împotriva Ministerului Justiției, judecătoriei
2
Chișinău sediul Buiucani, a Curții de Apel Chișinău, Curții Supreme de Justiție cu
privire la repararea prejudiciului material și strămutarea cauzei la Curtea
Constituțională spre judecare în ordine de recurs.
În conformitate cu art.122 alin. (1) Codul de procedură civilă, dacă în procesul
judecării cauzei într-o instanță de judecată se atestă dificultăți la aplicarea corectă a
normelor de drept material sau procedural, instanța de judecată solicită Plenului Curții
Supreme de Justiție, din oficiu sau la cererea participanților la proces, să emită un aviz
consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii. Avizul consultativ se
publică pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.
(11) Solicitarea avizului consultativ trebuie să se refere la dificultăți de aplicare
corectă a normei de drept susceptibile de interpretări diferite. Solicitarea avizului
consultativ nu va conține formularea unei simple întrebări cu privire la aplicarea unui
text de lege.
(12) Obiectul solicitării îl constituie o veritabilă problemă de drept dacă întrunește
următoarele condiții:
a) solicitarea este formulată în legătură cu existența unei cauze aflate în curs de
examinare în instanța de judecată;
b) lămurirea problemei de drept este determinantă pentru soluționarea în fond a
cauzei în care a fost ridicată;
c) problema este nouă, interpretarea dată problemei de drept nu a fost soluționată
printr-un aviz consultativ anterior.
Din prevederile normei de drept citate, rezultă că avizul consultativ se emite doar
în cazul dificultăților de aplicare corectă a normelor de drept material sau procedural
de către instanța de judecată într-o anumită speță.
La caz, recurenții au solicitat de a sesiza Plenul Curții Supreme de Justiție privind
emiterea unui aviz consultativ cu privire la aplicarea și interpretarea art. 43 alin. (4)
Cod procedură civilă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către
Djulai Elena, Zambilovici Lidia și Zambilovici Iosif împotriva Ministerului Justiției,
judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a Curții de Apel Chișinău, Curții Supreme de
Justiție cu privire la repararea prejudiciului material și strămutarea cauzei la Curtea
Constituțională spre judecare în ordine de recurs.
În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța strămută
cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi
știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.
Normele de drept procedurale citate în prezenta încheiere sunt clare și nu prezintă
dificultăți la aplicarea corectă a acestora.
Cît privește solicitarea recurenților de strămutare a cauzei spre judecare în ordine
de recurs la Curtea Constituțională, instanța atestă imposibilitatea satisfacerii acesteia,
deoarece Curtea este un organ de jurisdicție constituțională, fiind independentă față de
puterea legislativă, executivă și judecătorească. Funcția primară a Curții
Constituționale constă în controlul constituționalității actelor normative și anularea
normelor juridice care contravin Constituției, precum și interpretarea Constituției. În
calitate de unică autoritate de jurisdicție constituțională, Curtea își exercită atribuțiile
potrivit prevederilor art. 135 din Constituție, art. 4 al Legii cu privire la Curtea
Constituțională și art. 4 al Codului jurisdicției constituționale, rezumîndu-se exclusiv
la următoarele:
- Exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor, regulamentelor și
hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a
3
hotărârilor și dispozițiilor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la
care Republica Moldova este parte;
- interpretează Constituția;
- se pronunță asupra inițiativelor de revizuire a Constituției;
- confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
- confirmă rezultatele alegerii Parlamentului și a Președintelui Republicii
Moldova, validează mandatele deputaților și al Președintelui Republicii
Moldova;
- constată circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea
Președintelui Republicii Moldova, interimatul funcției de Președinte,
imposibilitatea Președintelui Republicii Moldova de a-și exercita atribuțiile
mai mult de 60 de zile;
- rezolvă excepțiile de neconstituționalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea
Supremă de Justiție;
- hotărăște asupra chestiunilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid.
În contextul celor expuse mai sus, instanța atestă netemeinicia cererii formulate
de către recurenții Djulai Elena, Zambilovici Lidia și Zambilovici Iosif privind
solicitarea Plenului Curții Supreme de Justiție de emitere a avizului consultativ cu
privire la aplicarea și interpretarea unor norme de drept procedural și strămutarea
cauzei la Curtea Constituțională spre judecare în ordine de recurs în cauza civilă la
cererea de chemare în judecată înaintată de către Djulai Elena, Zambilovici Lidia și
Zambilovici Iosif împotriva Ministerului Justiției, judecătoriei Chișinău sediul
Buiucani, a Curții de Apel Chișinău, Curții Supreme de Justiție cu privire la repararea
prejudiciului material, motiv pentru care consideră necesar de a respinge cererea
formulată.
În conformitate cu art.122 alin.(3), art. 43 alin. (2) lit. f) Codul de procedură
civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e:
Se respinge cererea depusă de către Djulai Elena, Zambilovici Lidia și
Zambilovici Iosif privind solicitarea Plenului Curții Supreme de Justiție de emitere a
avizului consultativ cu privire la aplicarea și interpretarea unor norme de drept
procedural și strămutarea cauzei la Curtea Constituțională spre judecare în ordine de
recurs în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Djulai Elena,
Zambilovici Lidia și Zambilovici Iosif împotriva Ministerului Justiției, judecătoriei
Chișinău sediul Buiucani, a Curții de Apel Chișinău, Curții Supreme de Justiție cu
privire la repararea prejudiciului material.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele completului,
Judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Victor Burduh
Nicolae Craiu
4
Dosar nr. 2ra-2/21
2ra-1037/20
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. C. Troianovschi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, A. Mironov, L. Caraianu)
Î N C H E I E R E
03 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Victor Burduh
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Djulai Elena, Zambilovici
Lidia și Zambilovici Iosif
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Djulai Elena,
Zambilovici Lidia și Zambilovici Iosif împotriva Ministerului Justiției, Judecătoriei
Chișinău sediul Buiucani, a Curții de Apel Chișinău, Curții Supreme de Justiție cu
privire la repararea prejudiciului material
împotriva deciziei din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Comrat,
c o n s t a t ă:
La 29 mai 2017, Djulai Elena, Zambilovici Lidia și Zambilovici Iosif au
depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani, Curții de Apel Chișinău și Curții Supreme de Justiție cu
privire la repararea prejudiciului material.
În motivarea acțiunii, au indicat că, prin hotărîrea Judecătoriei sectorului
Buiucani, mun. Chișinău din 04 octombrie 2012, au fost încasate de la Zambilovici
Lidia în beneficiul lui Dmitrii Agheev cheltuieli de judecată în sumă de 124000 ca taxă
de stat și 5000 lei drept cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice. Ulterior,
reclamanții s-au adresat cu un șir de plîngeri/cereri de chemare în judecată împotriva
judecătorului judecătoriei Buiucani Mihail Diaconu, împotriva actelor emise de
procuratura Anticorupție ș.a.
Ținînd cont că nici judecătoria sectorului Buiucani, nici Curtea de Apel Chișinău
nu au examinat cererea de chemare în judecată a lui Djulai Elena, Zambilovici Lidia
și Zambilovici Iosif din 18 noiembrie 2015 către judecătorul judecătoriei Buiucani
Mihail Diaconu cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 102 157 lei,
cauzat prin încasarea taxei de stat mai mari decît este prevăzut în legea cu privire la
taxa de stat, consideră că ei sînt în drept să înainteze în cadrul procesului civil o cerere
de chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului material.
5
Au solicitat reclamanții încasarea de la Ministerul Justiției a prejudiciului material
în mărime de 102 157 lei, încasarea în mod solidar de la Judecătoria Chișinău, sediul
Buiucani, Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție a prejudiciului
material în mărime de 102 157 lei, constatarea încălcării art. 1 Protocol 1 al Convenției
Europene a Drepturilor Omului, încasarea de la Ministerul Justiției a prejudiciului
material în mărime de 353 772 lei și încasarea în mod solidar de la Judecătoria
Chișinău, sediul Buiucani și Curtea de Apel Chișinău a prejudiciului material în
mărime de 353 772 lei.
Prin hotărârea din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Centru, acțiunea
înaintată de Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici împotriva
Ministerului Justiției, Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Curții de Apel Chișinău
și Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin încheierea din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, cauza a fost
strămutată Curții de Apel Comrat pentru judecare în ordine de apel, la apelul
declarat de Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici împotriva hotărârii
din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.
Prin decizia din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Comrat, s-a respins
apelul declarat de Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici și s-a
menținut hotărârea din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că hotărîrea judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 04 octombrie 2012 și încheierea judecătoriei Buiucani
mun. Chișinău din 19 iunie 2014, în baza cărora reclamanții solicită repararea
prejudiciului material, au fost menținute prin deciziile instanțelor ierarhic inferioare,
care sînt definitive și au devenit irevocabile. Astfel, legalitatea actelor judecătorești la
care se referă apelanții au fost verificate prin prisma art. 16 și art. 123 Cod de procedură
civilă.
Instanța de apel și-a motivat în drept decizia, inter alia, pe prevederile art. 19 alin.
(3) din Legea privind statutul judecătorului, conform căruia judecătorul nu poate fi tras
la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăpturirea justiției și pentru hotărîrea
pronunțată dacă nu va fi stabilită, prin sentință definitivă, vinovăția sa.
La 09 iunie 2020, Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici au declarat
recurs, prin care au solicitat casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei la
rejudecare în Curtea de Apel Comrat, în alt complet de judecată.
În susținerea cererii de recurs, au invocat neechitatea procesului judiciar în fața
instanței de apel, deoarece instanța de apel a examinat cauza în absența participantului
la proces Republica Moldova, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de
judecată, fixată pentru data de 20 februarie 2020, fapt ce servește temei de casare
a deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 20 februarie 2020, în
baza art. 432 alin. (1), alin. (3) lit. b) din Codul de procedură civilă al Republicii
Moldova. În drept, invocă prevederile art. 432 al. (1) și (3) lit. b) Cod procedură civilă,
precum și art. 379 al. (1) din aceeași lege.
Prin urmare, consideră recurenții, examinarea cauzei în ordine de apel a avut loc
în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel nu întrunește
condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, avînd în vedere că această a fost
adoptată în lipsa intimatului statul Republica Moldova, fără citarea legală a acestuia,
care ar fi putut să recunoască acțiunea.
6
Au solicitat recurenții admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei
Curții de Apel Comrat din 20 februarie 2020, cu trimiterea cauzei la rejudecare în
instanța de apel, în alt complet de judecată.
Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării
referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
La 17 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia
cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție, examinînd temeiurile invocate în cererea de recurs, declarată de
către Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici, în raport cu materialele
cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra
admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 20 februarie 2020, care a
fost expediată în adresa participanților la proces la data de 30 aprilie 2020 (f.d.190,
vol. IV), însă, din declarațiile recurenților, aceștia au primit decizia integrală a instanței
de apel pe 29 mai 2020.
Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 09 iunie 2020
de către recurenți în interiorul termenului legal.
Examinînd temeiurile recursului declarat de către Elena Djulai, Iosif Zambilovici
și Lidia Zambilovici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
7
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.
La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de recurenți în cererea de
recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de
procedură civilă, sînt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437
alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurenților este impusă
obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a
acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau
procedural și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
La caz, criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori
acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în
condițiile în care aceștia invocă necitarea statului Republica Moldova în ședința
instanței de apel, însă, în speță, statul Republica Moldova este reprezentat de către
Ministerul Justiției, care a fost citat legal (f.d. 151 vol. IV).
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de apel,
precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, avînd în vedere faptul că
rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a
deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de
art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul lor cu
soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea
omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în
cererea de recurs declarată de către Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia
Zambilovici.
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot
fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că recursul declarat de
către Elena Djulai, Iosif Zambilovici și Lidia Zambilovici, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,
drept urmare, este inadmisibil.
8
În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Elena Djulai, Iosif Zambilovici
și Lidia Zambilovici.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Victor Burduh
Nicolae Craiu
9