2ra-152/20 — ridicarea sechestrului și obligarea restituirii sumei

Dosarul nr. 2ra-2363/2019

nr. 2ra-152/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: N. Mazur)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Pruteanu, V. Buhnaci, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Țurcanu Dinu, prin

intermediul avocatului Rusanovschi Iulian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Țurcanu Dinu

împotriva Procuraturii Anticorupție, procuror anticorupție Ivanov Mihail cu

privire la ridicarea sechestrului și obligarea restituirii sumei,

împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 30 mai 2018, Țurcanu Dinu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii Anticorupție, procuror anticorupție Ivanov Mihail cu

privire la ridicarea sechestrului și obligarea restituirii sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin încheierea judecătorului

de instrucție nr. 11-2344/18 din 3 mai 2018, în cadrul cauzei penale nr.

2017978098 intentate pe numele altei persoane, a fost admis demersul

procurorului Mihail Ivanov și autorizată aplicarea sechestrului pe mijloacele

financiare în sumă de 6 000 de lei, 755 de lei ro, 7 860 de dolari, 5 510 euro,

ridicate în cadrul percheziției din 28 februarie 2018 în sediul Fundației pentru

Democrație Creștină din str. A. Corobceanu, 15, mun. Chișinău, a cărui

colaborator este.

Reclamantul a indicat că la efectuarea percheziției nu a participat,

încheierea judecătorească nu i s-a înmânat pentru a o putea contesta, dat fiind

faptul că 5 510 euro din suma ridicată îi aparține lui și familiei sale cu titlu de

proprietate privată în devălmășie. Anterior datei de 3 mai 2018, prin cerere, a

solicitat restituirea acestei sume și a formulat plângere pe numele procurorului,

dar nu a primit nici un răspuns, mai mult ca atât procurorul a tăinuit de

judecătorul de instrucție această cerere a lui și încă a 3 persoane, cu-i le

aparțineau sumele bănești. Acuzatorul de stat nu are nici o probă, ce ar confirma

1

că acești bani aparțin persoanei învinuite- Iu. Roșca. Mijloacele bănești au fost

sechestrate și ridicate de la sediul Fundației pentru Democrație Creștină din

safeul de la parter, de care se folosesc colaboratorii Vacuovschi Ghenadie, Racu

Octavian, Pelin Ion, Țurcanu Dinu ș.a. Sediul aparține Fundației iar Iu. Roșca

închiriază doar etajul 2 al acestei clădiri. Potrivit art. 203 al.(2) Cod de procedură

penală, măsurile asiguratorii pentru eventuala confiscare special a bunurilor se

pot lua asupra bunurilor bănuitului, învinuitului, inculpatului, enumerate la art.

106 al.(2) Cod penal, precum și asupra bunurilor altor persoane care le-au

acceptat, știind despre dobândirea ilegală a acestora. Bunul sechestrat nu a fost

dobândit în rezultatul comiterii pretinsei infracțiuni și nu poate fi sechestrat sub

nici o formă. Această sumă reprezintă economiile lui din salariu. El nu are nici o

calitate în cadrul cauzei penale. Prin ridicarea banilor i-au fost aduse atingeri

grave a dreptului de proprietate.

A solicitat ridicarea sechestrului, aplicat asupra mijloacelor bănești în

mărime de 5 510 euro, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

03 mai 2018, ridicați în cadrul percheziției din data de 28 februarie 2018, cu

obligarea organului de urmărire penală să ii restituie.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 10, 203 alin. (2), 204, 209

Cod de procedură penală, art. 24 Codul Familiei, art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, art. 370 și 373 din Codul civil (în vigoare la data relevantă

speței).

Prin hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Țurcanu Dinu către Procuratura

Anticorupție, procuror anticorupție Mihail Ivanov privind ridicarea sechestrului,

obligarea restituirii sumei bănești, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 28 februarie 2019,

Țurcanu Dinu prin intermediul avocatului Rusanovschi Iulian a declarat apel

împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului, casarea

integrală a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii înaintate.

Prin decizia din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Țurcanu Dinu prin intermediul avocatului Rusanovschi Iulian

și s-a menținut hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 203, 205 alin. (1), 209

alin. (2) Cod de procedură penală, a considerat ca fiind întemeiată hotărârea

primei instanțe și emisă conform normelor materiale și procedurale.

Așadar, Colegiul a învederat că prima instanță corect a constatat, că faptul

efectuării percheziției se confirmă prin procesul-verbal de percheziție din 28

februarie 2018, din care rezultă că din același safeu au fost ridicate mijloacele

bănești, un carnet de notițe și un card bancar pe numele lui Iurie Roșca. Ulterior,

prin încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani nr. 11-2344 din 3 mai 2018

aceste sume bănești au fost sechestrate, fiind eliberat și mandat judecătoresc din

aceeași dată.

Analizând actele cauzei, materialul probatoriu, Colegiul a conchis că, prima

instanță corect a ajuns la concluzia respingerii acțiunii, deoarece dreptul de

proprietate asupra acestor mijloace bănești nu a fost confirmat.

2

Mai mult, instanța de apel, a indicat că la caz Țurcanu Dinu nu a depus nici

o probă pertinentă și concludentă, care ar demonstra faptul că, el avea acces la

acel safeu, că suma de 5 510 euro ridicată și sechestrată îi aparțin lui și familiei

sale și că acești bani reprezintă economii din salariu.

Având în vedere cele menționate, Colegiul a concluzionat că consideră că,

hotărârea instanței de fond este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de

către Țurcanu Dinu în cererea de apel poartă un caracter pur formal.

La 28 noiembrie 2019, Țurcanu Dinu, prin intermediul avocatului

Rusanovschi Iulian a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat și

încălcat normele de drept material și procedural ce au dus la soluționarea greșită a

cauzei, au fost apreciate arbitrar probele, iar erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul în susținerea cererii de recurs a invocat argumente de fapt și de

drept similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 01 octombrie

2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei

deciziei motivate prin scrisoarea de însoțire din 11 noiembrie 2019 (f.d. 82), dar

la materialele cauzei lipsește dovada de recepționare a acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 28 noiembrie 2019, este în termen.

La 09 decembrie 2019 în adresa Procuraturii Anticorupție, procuror

anticorupție Ivanov Mihail a fost expediată copia recursului depus de către

Țurcan Dinu, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, recepționată

de intimat la 11 decembrie 2019 (f.d. 182, 101).

La 13 ianuarie 2020, Procuratura Anticorupție a prezentat referință,

solicitând să fie respins recursul depus de Țurcanu Dinu, prin intermediul

avocatului Rusanovschi Iulian, cu menținerea deciziei din 01 octombrie 2019, pe

care o consideră legală și întemeiată, invocând că instanța de apel a verificat

minuțios toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a

litigiului, dând o apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei (f.d. 102-105).

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului declarat de Țurcanu Dinu, prin intermediul

avocatului Rusanovschi Iulian, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

3

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Țurcanu Dinu, prin

intermediul avocatului Rusanovschi Iulian nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă

se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea

flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

4

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Țurcanu Dinu, prin intermediul avocatului

Rusanovschi Iulian, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Țurcanu Dinu, prin intermediul

avocatului Rusanovschi Iulian, împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5