2r-38/20 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2r-38/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – Z. Talpalaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici

DECIZIE

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Lilia Olifieț (Negruța), prin intermediul

avocatului Vasile Geru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Fiodor Rotanenco

către Lilia Olifieț cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea avocatului Vasile Geru în interesele Liliei Olifieț (Negruța) cu

privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit apelul declarat de acesta ca

fiind depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în

termen,

con st ată:

La 30 iulie 2018, reclamantul Fiodor Rotanenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Liliei Olifieț (Negruța) cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 09 august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la Lilia Olifieț în beneficiul lui Fiodor

Rotanenco suma de XXX euro cu titlu de împrumut, în valută națională conform

cursului stabilit de BNM la data executării hotărârii; suma de XXX lei cu titlu de

cheltuieli legate de judecarea cauzei; suma de XXX lei cu titlu de asistență juridică

și suma de XXX lei cu titlu de taxă de stat, iar în total suma de XXX lei (XXX lei).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 20 septembrie 2019, avocatul

Vasile Geru, în interesele apelantei Lilia (Olifieț) Negruța, a declarat apel împotriva

hotărârii din 09 august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei spre

rejudecare.

În ședința instanței de apel, avocatul Vasile Geru, în interesele apelantei Lilia

(Olifieț) Negruța, a solicitat repunerea în termenul de declarare a cererii de apel, pe

motiv că au fost în imposibilitate de a fi prezenți în ședința primei instanțe.

1

Prin încheierea din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea avocatului Vasile Geru în interesele Liliei Olifieț (Negruța) cu privire la

repunerea apelului în termen și s-a restituit apelul declarat de acesta ca fiind depus

în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La 02 decembrie 2019, Lilia Olifieț (Negruța), prin intermediul avocatului

Vasile Geru, a declarat recurs împotriva încheierii din 14 noiembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea încheierii contestate.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea Curții de Apel

Chișinău, care urmează a fi casată, invocând faptul că hotărârea primei instanțe a

fost recepționată prin poștă la 23 august 2019, fiind contestată cu apel la 20

septembrie 2019, iar instanța de apel i-a încălcat recurentei dreptul al un proces

echitabil, deoarece a respins solicitarea, înaintată în numele acesteia, cu privire la

repunerea în termen a apelului.

La 24 ianuarie 2020, Fiodor Rotanenco, prin intermediul avocatului Gheorghe

Sclifos, a depus referință la cererea de recurs, solicitând restituirea acesteia, din

motivul omiterii termenului de contestare a încheierii.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile

legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de Lilia Olifieț (Negruța), prin intermediul

avocatului Vasile Geru, urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 14 noiembrie 2019, fiind expediată

recurentei pentru cunoștință la 18 decembrie 2019 (f.d. 122). Dat fiind faptul că la

materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să demonstreze momentul recepționării

încheierii de către recurent, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 02 decembrie

2019, adică înainte de expedierea încheierii instanței de apel pentru cunoștință,

Colegiul consideră că cererea de recurs a fost depusă în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, s-a respins cererea avocatului Vasile Geru în interesele Liliei Olifieț

(Negruța) cu privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit apelul declarat de

acesta ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

2

Avocatul recurentei susține că hotărârea primei instanțe a fost recepționată prin

poștă la 23 august 2019, fiind contestată cu apel la 20 septembrie 2019 și fiind

solicitată instanței de apel repunerea în termen.

Colegiul nu poate reține acest argument al avocatului recurentei, or, în

conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

Suplimentar, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Astfel, argumentul, potrivit căruia recurenta a calculat termenul de declarare a

apelului din momentul în care a luat cunoștință de dispozitivul hotărârii primei

instanțe, este unul lipsit de suport juridic, or, potrivit prevederilor art. 362 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de

la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie

o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din motive

întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel, în baza

cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Reieșind din înscrisurile anexate la materialele cauzei, recurenta Lilia Olifieț

(Negruța) și avocatul acesteia, Vasile Geru, au cunoscut despre existența hotărârii

primei instanțe, deoarece avocatul a fost prezent la examinarea în fond a litigiului,

fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 81-85), în care s-a

stabilit că deliberarea și pronunțarea hotărârii urma să aibă loc la 09 august 2019,

ora 17.00, acest fapt fiind demonstrat și prin recipisa semnată de către avocatul

Vasile Geru (f.d. 80). Astfel, recurenta solicitând instanței de apel repunerea în

termen, nu a probat omiterea termenului de contestare a hotărârii.

Este de menționat că, legislația procedurală de rând cu stabilirea anumitor

drepturi procedurale participanților la proces, instituie și obligația părților de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror

abuzuri de drepturi, la caz, crearea unei concluzii false de prelungire a termenului

de depunere a apelului. Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au

putere de convingere, poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

3

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat

de Lilia Olifieț (Negruța), prin intermediul avocatului Vasile Geru, împotriva

încheierii din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, este neîntemeiat, iar

actul de discreție al instanței de apel urmează a fi menținut de către instanța de

recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Lilia Olifieț (Negruța), prin intermediul

avocatului Vasile Geru.

Se menține încheierea din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Fiodor Rotanenco către

Lilia Olifieț cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4