2ra-188/20 — incasarea prejudiciului, a dobanzii de intiziere si a cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-188/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central, judecător – Iu. Movilă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat Andrei Pruteanu, prin intermediul

avocatului Ion Palii,

în cauza civilă la cererea înaintată de Andrei Pruteanu către Olesea Ababii-Crețu

cu privire la încasarea prejudiciului, a dobânzii de întârziere, a prejudiciului moral

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Andrei Pruteanu, casată hotărârea din 28 februarie 2019

a Judecătoriei Orhei, sediul Central, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 05 septembrie 2018, avocatul Ion Palii, în numele și interesele lui Andrei

Pruteanu, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Olesea Ababii-Crețu,

prin care a solicitat încasarea prejudiciului cauzat în urma acordului încheiat în luna

aprilie 2018 cu titlu de avans, în sumă de 1000 lei, a dobânzii de întârziere în sumă

de 58,38 lei, a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în luna aprilie 2018, Andrei Pruteanu, în

calitate de beneficiar, și Olesea Ababii-Crețu, în calitate de prestator, au convenit să

încheie un acord, potrivit căruia pârâta și-a asumat obligațiunea de a redacta un

articol publicitar cu tematica ,,Dezvoltarea turismului” și pentru care a încasat cu

titlu de avans suma de 1000 lei, prețul fiind estimat la suma de 5000 lei, iar articolul

numit urma să fie scris/redactat până la 28 aprilie 2018, însă contrar înțelegerii dintre

părți, după încasarea sumei de bani (avansului), pârâta a dispărut într-o direcție

necunoscută, obligațiunile nefiind executate, iar reclamantul a fost prejudiciat cu o

sumă impunătoare de bani.

La 05 iunie 2018, reclamantul a depus o plângere la IP Botanica asupra acțiunilor

pârâtei, solicitând investigarea obiectivă a cazului și atragerea pârâtei Olesea Crețu-

Ababii la răspundere pentru faptele comise.

Prin răspunsul nr. P-555/18 din 12 iunie 2018, reclamantul a fost informat că IP

1

Botanica, în urma investigațiilor petrecute, a constatat în acțiunile pârâtei elemente

constitutive a componenței de contravenție prevăzute de art. 263 alin. (1) din Codul

contravențional, pârâta fiind sancționată contravențional.

Respectiv, reclamantul consideră că, prin acțiunile sale, Olesea Crețu-Ababii i-

a cauzat prejudicii materiale considerabile, care întrunesc în sine elementele

răspunderii civile contractuale. Consideră, că comportamentul pârâtei în cazul dat

înseamnă încălcarea prevederilor legii, or conform art. 9 alin. (1) din Codul civil,

persoanele fizice și juridice participante la raporturile juridice civile, trebuie să își

exercite drepturile și să își execute obligațiile cu bună credință, în acord cu legea, cu

contractul, cu ordinea publică și cu bunele moravuri.

Întru respectarea procedurii prealabile, prin nota extrajudiciară remisă în adresa

pârâtei, reclamantul a intervenit către destinatar cu solicitarea executării benevole

extrajudiciare a obligațiunilor sale, prin decontarea la contul lui Andrei Pruteanu a

sumei avansului, cu avertizarea privind eventualitatea intentării unei proceduri civile

în instanțele de judecată ale Republicii Moldova cu privire la recuperarea silită a

sumei revendicate, însă reacții din partea reclamatei la pretenția formulată nu s-au

manifestat.

Totodată, executarea acordului dintre părți de către pârâtă nu a fost respectată,

ba mai mult, în urma acțiunilor ei, reclamantul a fost pus în situație dificilă, având

nevoie de surse bănești în legătură cu necesitatea de a duce un mod normal, obișnuit

de viață și, respectiv, suportând prejudicii materiale și morale considerabile, astfel,

consideră că este nevoit să solicite aplicarea prevederilor art. art. 585 și 619 din

Codul civil, calculând prejudiciul sub formă de dobândă de întârziere.

Prin hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Andrei Pruteanu, reprezentat de avocatul Ion Palii, fiind casată hotărârea

din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit căreia: s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat

din contul Olesei Ababii-Crețu în beneficiul lui Andrei Pruteanu suma de 300 (trei

sute) lei, cu titlu de avans achitat pentru executarea prestației; s-a încasat din contul

Olesei Ababii-Crețu în beneficiul lui Andrei Pruteanu cheltuielile de judecată

suportate în actuala pricină, cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii în

sumă de 150 (una sute cincizeci) lei, taxă de stat aferentă cererii de apel în sumă de

112,50 (una sută doisprezece) lei 50 bani și plata pentru asistența juridică acordată

de avocat, în sumă de 300 (trei sute) lei. În rest, pretențiile din acțiune s-au respins

ca fiind nefondate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, ambele părți litigante

recunosc existența raportului juridic și achitarea unui avans în acest sens. La fel,

ambele părți litigante recunosc, că beneficiarul serviciilor, nu a recepționat serviciile

și lucrările ce urmau a fi executate de către pârâta/intimată. În acest sens părțile au

prezentat poziții diferite, însă, ghidându-se de prevederile art. 118 din Codul de

procedură civilă, instanța de apel a admis poziția prezentată de apelantul Andrei

Pruteanu, deoarece a prezentat probe ce demonstrează netransmiterea serviciilor și

lucrărilor de către Olesea Ababii-Crețu, iar ultima nu a demonstrat executarea

articolului publicitar, obiect al contractului și nu a demonstrat că a încercat

transmiterea lucrării beneficiarului. Cu referire la suma avansului achitat, instanța

de apel a admis poziția expusă de Olesea Ababii-Crețu, potrivit căreia beneficiarul

2

lucrării, Andrei Pruteanu, i-a achitat în acest sens suma de 300 lei, or, acest fapt a

fost stabilit de către organul de poliție în rezultatul investigațiilor efectuate urmare

a plângerii depuse de ultimul. În privința prejudiciului moral și a dobânzii de

întârziere, Curtea de Apel Chișinău a indicat că existența prejudiciului nu a fost

demonstrată, iar suma pretinsă de către apelant nu a fost una clară, certă, sesizabilă

și strict determinate, pentru a putea solicita calcularea dobânzii.

La 04 decembrie 2019, Andrei Pruteanu, prin intermediul avocatului Ion Palii, a

contestat cu recurs decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 10

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 28 februarie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea

de chemare în judecată să fie admisă integral.

La 27 ianuarie 2020, Olesea Ababii-Crețu a depus, prin intermediul poștei

electronice, referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei

Pruteanu, prin intermediul avocatului Ion Palii, este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 10 octombrie 2019 și expediată participanților la proces la 15 noiembrie 2019 (f.d.

104, 105), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către părți. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 04 decembrie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

3

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Andrei Pruteanu, prin intermediul avocatului Ion

Palii.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Pruteanu, prin intermediul

avocatului Ion Palii.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4