3r-1/20 — contestarea actului administrativ individual defavorabil

3r-1/20 — contestarea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3r-1/20 (3r-251/19)

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: Vl.Clima, A.Malîi, E.Palanciuc)

D E C I Z I E

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

examinând recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Oleg

Sternioală împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva încheierii din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost suspendată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pe

cauza respectivă, executarea actului administrativ individual defavorabil,

c o n s t a t ă:

La 5 noiembrie 2019, reclamantul Oleg Sternioală, reprezentat de către

avocatul Ion Sîrbu, a depus în ordinea contenciosului administrativ cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

anularea hotărârii nr. 391/27 din 4 noiembrie 2019 a Consiliului Superior al

Magistraturii ,,Cu privire la sesizarea Procuraturii Generale referitor la

eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în

privința judecătorului Curții Supreme de Justiție, Oleg Sternioală”, concomitent

solicitând și suspendarea executării actului administrativ individual defavorabil

enunțat.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

suspendată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pe cauza

respectivă executarea hotărârii nr. 391/27 din 4 noiembrie 2019 a Consiliului

Superior al Magistraturii ,,Cu privire la sesizarea Procuraturii Generale referitor

la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în

privința judecătorului Curții Supreme de Justiție, Oleg Sternioală”, prin care s-a

eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – de percheziție,

de aducere silită, de reținere și de arestare în privința judecătorului Curții

Supreme de Justiție, Oleg Sternioală și prin care Oleg Sternioală a fost

suspendat din funcția de judecător și din funcția de vicepreședinte al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție.

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la 15 noiembrie 2019, Consiliul

Superior al Magistraturii a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului,

anularea încheierii recurate cu pronunțarea unei noi decizii sub formă de

încheiere, prin care cererea privind suspendarea executării actului administrativ

individual devaforabil depusă de Oleg Sternioală să fie respinsă ca fiind

neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată, pe motiv că a fost emisă cu încălcarea

normelor de drept material și procedural.

Consiliul Superior al Magistraturii a menționat că scopul aplicării măsurii

de asigurare este crearea unui climat favorabil executării unei eventuale hotărâri

judecătorești, astfel pentru a fi dispusă suspendarea executării actului

administrativ contestat, persoana vătămată trebuie să dovedească temeinicia

solicitării, precum și faptul că suspendarea are drept scop prevenirea unui

prejudiciu ireparabil.

La rândul său, prevenirea unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea

unui prejudiciu material viitor și previzibil, care ulterior, după adoptarea

hotărârii, nu ar putea fi îndeplinit. Astfel, pentru a înlătura chiar și temporar

regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea

acestuia, instanța nu poate aprecia discreționar, arbitrar, necesitatea unei

asemenea măsuri, ci doar prin raportare la probele administrate în cauză care

trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de

legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ.

De altfel, în opinia Consiliului, prin admiterea suspendării actului

administrativ contestat, Curtea de Apel Chișinău s-a expus asupra fondului

cauzei, inclusiv asupra acțiunilor organului de urmărire penală, ceea ce este

inadmisibil. Or, Consiliul Superior al Magistraturii doar a eliberat acordul

pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Oleg

Sternioală. Iar competența legală de a aplica ori nu a aplica aceste măsuri

procesual-penale revine judecătorului de instrucție, acțiunile căruia pot fi

contestate doar în conformitate cu Codul de procedură penală.

Consiliul Superior al Magistraturii a mai invocat că motivele indicate în

art. 172 alin. (2) din Codul administrativ care ar justifica suspendarea actului

administrativ contestat, nu sunt îndeplinite, întrucât paguba iminentă, precum și

ilegalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana

lezată, prin probe concludente și pertinente. Or, din cererea înaintată nu sunt

identificate niciunul din temeiurile indicate în art. 172 alin. (2) Cod

administrativ.

În consecință, recurentul a relevat că prima instanță nu a elucidat toate

circumstanțele care au importanță pentru examinarea corectă a chestiunii

privind suspendarea executării actului administrativ.

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 12 noiembrie

termenului prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de

judecată.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii, de a anula

încheierea din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea

unei noi încheieri, prin care cererea privind suspendarea executării hotărârii nr.

391/27 din 4 noiembrie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, să fie

respinsă.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre

următoarele decizii: anulează încheierea și adoptă o nouă încheiere.

Din conținutul recursului depus de Consiliul Superior al Magistraturii,

rezultă că recurentul nu este de acord cu încheierea din 12 noiembrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a fost suspendată până la rămânerea

definitivă a hotărârii judecătorești pe cauza respectivă, executarea actului

administrativ individual defavorabil – hotărârea nr. 391/27 din 4 noiembrie

2019 ,,Cu privire la sesizarea Procuraturii Generale referitor la eliberarea

acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința

judecătorului Curții Supreme de Justiție, Oleg Sternioală”.

La fel, s-a constatat că pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Chișinău

a reținut că cererea privind suspendarea executării hotărârii nr. 391/27 din 4

noiembrie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii urmează a fi admisă,

deoarece la caz există unele suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea

actului administrativ individual defavorabil și există pericolul iminent de

producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului

administrativ individual defavorabil.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, analizând situația de fapt din prezenta speță în raport

cu circumstanțele care au importanță pentru elucidarea corectă a chestiunii

privind suspendarea executării actului administrativ individual defavorabil, în

sensul soluționării corecte a prezentei cereri, menționeză că soluția dată de către

prima instanță este greșită.

În corespundere cu art. 214 alin. (1)-(4) din Codul administrativ,

suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi

solicitată de către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de

contencios administrativ. Instanța de judecată poate dispune suspendarea

executării actului administrativ individual din motivele prevăzute la art. 172

alin. (2). Pentru probarea faptelor, participanții, în locul prezentării probelor

obișnuite, pot depune o declarație pe propria răspundere. Instanța de judecată

decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ individual

printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces.

Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în

privința temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art. 177 alin. (2) din

Codul de procedură civilă nu se aplică.

În interpretarea corectă a normei enunțate, instanța de recurs reține că, prin

reglementările art. 214 din Codul administrativ, legislatorul a stabilit ca garanție

a asigurării legalității – suspendarea executării actului administrativ individual

contestat.

Astfel, suspendarea reprezintă operația de întrerupere temporară a efectelor

juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor administrative reprezintă

o garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție, în

situații limită. Ea are în vedere fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte

juridice (ceea ce înseamnă că actul era în vigoare) fie amânarea temporară a

producerii de efecte juridice.

Conform art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, motivele suspendării

sunt: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea

actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de

producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului

administrativ individual defavorabil.

Din sensul normei enunțate, rezultă că legislatorul a stabilit că actul

administrativ poate fi suspendat doar în două condiții care nu urmează a fi

îndeplinite cumulativ, și anume: în cazul confirmării incontestabile a existenței

unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ

individual defavorabil și/sau existența pericolului iminent de producere a unor

prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ

individual defavorabil.

În acest sens, instanța de recurs reține că, la dispunerea suspendării actului

administrativ urmează a fi constatate existența acelor temeiuri necesare a fi

întrunite, invocate prin lege.

La rândul său, atât cazul bine justificat în vederea confirmării

incontestabile a existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea actului administrativ individual defavorabil, cât și paguba a cărei

iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului

administrativ, trebuie să fie indicate și probate în concret, nu doar afirmate prin

preluarea textelor de lege, așadar cert fiind instituită obligația probării faptului

că existența acestor condiții nu se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana

lezată care a solicitat suspendarea executării actului administrativ.

Cu referire la primul temei prevăzut de legislator și invocat de către Curtea

de Apel Chișinău în vederea suspendării executării actului administrativ –

existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

defavorabil, Colegiul reține că prin noțiunea de suspiciuni rezonabile privind

legalitatea actului administrativ individual, se înțeleg acele circumstanțe de fapt,

care ar convinge judecătorul că, actul administrativ individual ar fi ilegal,

deoarece ilegalitatea propriu zisă a actului administrativ individual defavorabil,

este un element de fond și se verifică doar în cadrul dezbaterilor judiciare. Acest

raționament, se desprinde din faptul că, ilegalitatea actului administrativ

individual, este una din condițiile cumulative de admitere a acțiunii în

contestare.

În privința acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ

individual defavorabil, rezultă că ilegalitatea actului administrativ individual,

vizează două dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea

procedurală (formală) și legalitatea materială.

Totodată, pentru a înlătura chiar și temporar regula executării imediate a

actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia

discreționar, arbitrar, necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la

probele administrate în cauză care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de

răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului

administrativ.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a reitera la caz

prevederile art. 1 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.

947 din 19 iulie 1996, conform cărora Consiliul Superior al Magistraturii este

un organ independent, format în vederea organizării și funcționării sistemului

judecătoresc, și este garantul independenței autorității judecătorești. Consiliul

Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.

Modul de organizare și de funcționare al Consiliului Superior al

Magistraturii este reglementat de Constituție, de legile privind organizarea

judecătorească, cu privire la statutul judecătorului, de Legea cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii și de alte acte normative.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) și (4) din Legea cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, Consiliul Superior al

Magistraturii este constituit din 12 membri. Șase membri din rândul

judecătorilor, inclusiv 2 membri supleanți, sunt aleși în Consiliul Superior al

Magistraturii prin vot secret de către Adunarea Generală a Judecătorilor, aceștia

reprezentând toate nivelurile instanțelor judecătorești. Se consideră aleși

membri și membri supleanți ai Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii

care au acumulat mai mult de jumătate din voturile celor prezenți la adunare,

conform ordinii descrescătoare a voturilor obținute.

În conformitate cu normele legale citate supra, la 20 octombrie 2017

Adunarea Generală Extraordinară a Judecătorilor și-a ales membrii permanenți

și supleanți în Consiliul Superior al Magistraturii, pentru un mandat de patru

ani. Astfel, în urma votului exprimat de magistrații prezenți la ședință, în funcția

de membru permanent al Consiliului Superior al Magistraturii au fost aleși:

Luiza Gafton, Victor Micu, Petru Moraru, Nina Cernat, Anatol Galben și Dorel

Musteață.

Totodată, la 15 decembrie 2017, Parlamentul Republicii Moldova, prin

Hotărârea nr. 285, a desemnat în calitate de membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii pentru un mandat de 4 ani următorii profesori de drept titulari: Ion

Postu, Mariana Timotin și Serghei Țurcan.

Colegiul consideră de a reitera la caz și prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) și

b) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie

1996, potrivit cărora președintele Consiliului Superior al Magistraturii,

convoacă și prezidează ședințele Consiliului, coordonează activitatea

Consiliului și repartizează materialele spre examinare, desemnează un raportor

pentru prezentarea materialelor examinate. Convocarea în ședință a Consiliului

Superior al Magistraturii, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 947 din 19 iulie

1996 se face la inițiativa Președintelui acestuia.

În aceiași ordine de idei, art. 15 alin. (1) și (2) din legea pre-citată prevede

că Consiliul Superior al Magistraturii, ca organ colegial, își exercită atribuțiile

în plen. Ședința Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea

participă cel puțin două treimi din membrii lui.

Raportând normele de drept procedural legal enunțate la circumstanțele

litigiului dedus judecății, instanța de recurs reține că, prima instanță incorect a

concluzionat asupra existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea hotărârii nr. 391/27 din 4 noiembrie 2019, din considerentul că la

ședința din 27 septembrie 2019 a Adunării Generale Extraordinare a

Judecătorilor, au fost revocați membrii Consiliului Superior al Magistraturii:

Luiza Gafton, Victor Micu, Petru Moraru, Nina Cernat, Anatol Galben și Dorel

Musteață, iar alți membri în Consiliul, de către Adunarea Generală, n-au fost

aleși, din considerentele ce urmează.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că Constituția stabilește mandatul membrilor Consiliului,

iar prevederile articolului 12 din Legea privind Consiliul Superior al

Magistraturii prevăd circumstanțele excepționale și exhaustive în care Adunarea

Generală a Judecătorilor poate revoca membrii Consiliului Superior al

Magistraturii.

La materialele cauzei însă lipsește vre-o hotărâre a Adunării Generale

Extraordinare a Judecătorilor privind revocarea membrilor Consiliului

Superior al Magistraturii, ceea ce denotă că actuala componență a Consiliului

este legitimă și în conformitate cu Constituția.

Referitor la argumentele Curții de Apel Chișinău precum că hotărârea

adoptată la ședința din 27 septembrie 2019 a Adunării Generale Extraordinare a

Judecătorilor în urma căreia s-a decis revocarea membrilor Consiliului Superior

al Magistraturii este prin prisma art. 22 Cod administrativ fapt general notoriu,

prezumat, acestea nu pot fi reținute, deoarece contrar normei enunțate, faptul

respectiv este și a fost cunoscut doar numai unui grup de judecători care au

participat la Adunarea respectivă.

Respectiv, ,,hotărârea” adoptată la ședința din 27 septembrie 2019 nu este

un fapt notoriu prezumat în virtutea prevederilor legale și, urma a fi probat,

condiție însă ce nu se atestă la caz.

Dimpotrivă, este fapt notoriu că actualul Consiliul Superior al Magistraturii

este recunoscut ca organ de autoadministrare judecătorească atât de către

autoritățile naționale, cât și de cele internaționale.

Plus la aceasta, rolul acestuia este accentuat și în opinia Comisiei de la

Veneția care în avizul său s-a pronunțat în favoarea imunității membrilor

Consiliului, care garantează independența lor și le permite să-și desfășoare

activitatea fără a fi nevoiți să se apere împotriva acuzațiilor nefondate.

Prin urmare, având în vedere că examinarea cererii de suspendare nu

presupune prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai posibilitatea de

a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, în prezenta speță în limitele

necesare examinării cererii de suspendare, nu s-au constatat obiectiv suspiciuni

serioase și rezonabile privind ilegalitatea hotărârii 391/27 din 4 noiembrie 2019

a Consiliului Superior al Magistraturii.

Cât privește cel de-al doilea temei prevăzut de legislator și invocat de către

prima instanță în vederea suspendării actului administrativ – existența

pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în

continuare a actului administrativ individual defavorabil, Colegiul reține că

scopul aplicării acestui temei este crearea unui climat favorabil executării unei

eventuale hotărâri judecătorești, astfel pentru a fi dispusă suspendarea executării

actului administrativ contestat, persoana vătămată, trebuie să dovedească

temeinicia solicitării, precum și faptul că suspendarea are drept scop prevenirea

unui prejudiciu ireparabil.

La rândul său, prejudiciu ireparabil presupune existența în cuprinsul actului

vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce

reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării

actului. Or, prevenirea unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui

prejudiciu material viitor și previzibil, care ulterior, după adoptarea hotărârii, nu

ar putea fi îndeplinit.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că Curtea de Apel Chișinău greșit

a concluzionat că în prezentul litigiu există inclusiv și motivul alternativ de

suspendare prevăzut la art. 172 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ –

existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin

executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

Aceasta deoarece existența pericolului iminent de producere a unor

prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ

individual defavorabil nu a fost argumentată și nici probată în regim suficient de

obiectiv și convingător. Or, la depunerea cererii privind suspendarea actului

administrativ, reclamantul nu a argumentat prin ce acțiuni anume, nedispunerea

suspendării actului contestat ar duce la cauzarea unor daune sau prejudicii

ireparabile dânsului.

Colegiul reține că cuantumul obligațiilor impuse prin efectul actului

contestat de reclamant nu poate constitui temei de garanție a asigurării legalității

prin suspendarea efectului execuțional al acestuia, decât în condițiile în care,

reclamantul justifică pertinent și concludent survenirea pagubelor iminente, ca

urmare a punerii în executare a acestuia, prin analize concrete, probe exhaustive

din conținutul cărora să rezulte o atare concluzie, dar și legătura de cauzalitate

directă a efectului execuțional al actului administrativ contestat raportat la

pretinsele prejudicii survenite, caracterizate prin imposibilitatea în reparare, ori

repararea acestora cu dificultate.

În consecință, Colegiul menționează că reclamantul nu a invocat motive

plauzibile în vederea dispunerii suspendării actului administrativ, iar motivele

indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ, care ar justifica suspendarea

executării actului administrativ contestat nu sunt îndeplinite, întrucât paguba

iminentă, precum și ilegalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci trebuie

dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și pertinente. Or, din

cererea înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului niciunul din

temeiurile de suspendare indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ.

În același timp, orice acțiune întreprinsă trebuie să fie proporțională cu

scopul său, iar ingerințele în drepturile pârâtului și persoanelor interesate trebuie

să fie echilibrate într-o măsură rezonabilă de protecție anticipată a drepturilor

reclamantului.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că cererea de

recurs este întemeiată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a anula încheierea din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

cu pronunțarea unei noi încheieri, prin care cererea privind suspendarea

executării actului administrativ individual defavorabil să fie respinsă.

Cât privesc argumentele primei instanțe cu privire la faptul că temeinicia

suspendării executării actului administrativ individual defavorabil a rezultat și

din faptul că persoana a cărei problemă a fost examinată, contrar prevederilor

art. 32 în coroborare cu art. 94 alin. (1) din Codul administrativ și art. 15 alin.

(3) din Legea nr. 947 din 19.07.1996 nu a fost legal citată de către Consiliu, și

motivarea actului administrativ individual defavorabil contestat la caz nu a

condiționat legalitatea acestuia, adică actul administrativ nu a fost motivat

complet prin prisma art. 31 în coroborare cu art. 118 din Codul administrativ,

acestea se referă la fondul cauzei și nu pot constitui obiect de examinare a

cauzei în ordine de recurs împotriva încheierii de suspendare.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

decide :

Se admite recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii.

Se anulează încheierea din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Oleg Sternioală

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privirea la contestarea actului

administrativ individual defavorabil, cu adoptarea unei noi încheieri, prin care

cererea lui Oleg Sternioală cu privire la suspendarea executării hotărârii nr.

391/27 din 4 noiembrie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii ,,Cu privire

la sesizarea Procuraturii Generale referitor la eliberarea acordului pentru

efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința judecătorului Curții

Supreme de Justiție, Oleg Sternioală”, se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan