3ra-55/20 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii unui alt act administrativ.

3ra-55/20 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii unui alt act administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-55/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Grozav )

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Sveatoslav Moldovan

examinând admisibilitatea recursului depus de societatea cu răspundere limitată

„Montevideia”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de societatea cu răspundere limitată „Montevideia” împotriva Serviciului Fiscal

de Stat și funcționarului public din cadrul Serviciului Fiscal de Stat - Olteanu

Alexandru, terța persoană Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe

acțiuni cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii unui alt act

administrativ,

împotriva deciziei din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a admis

apelul depus de societatea cu răspundere limitată „Montevideia”, s-a casat integral

hotărârea din 05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o

decizie nouă de respingere a acțiunii ca neîntemeiată

c o n s t a t ă:

La 17 iunie 2016 societatea cu răspundere limitată „Montevideia” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, compensarea prejudiciului și contestarea actului

administrativ.

Prin încheierea din 02 august 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

pretenția societății cu răspundere limitată „Montevideia” împotriva Inspectoratului

Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ a fost separată

într-un proces aparte.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

cauza intentată la cererea de chemare în judecată a societății cu răspundere limitată

„Montevideia” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ a fost strămutată spre examinare conform

competenței jurisdicționale la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.

1

La 25 aprilie 2017 societatea cu răspundere limitată „Montevideia” a depus cerere

de concretizare a pretențiilor înaintate împotriva Serviciului Fiscal de Stat și

funcționarului public din cadrul Serviciului Fiscal de Stat – Olteanu Alexandru cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii unui alt act

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la 01 octombrie 2014 s-a adresat Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Centru cu demersul nr.

183MV din 30 septembrie 2014 cu privire la încălcarea legislației fiscale de către

Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni, manifestată prin

refuzul de a elibera factura fiscală pentru serviciile de locațiune achitate în sumă de

15426,47 de lei și aplicarea sancțiunilor fiscale prevăzute de lege față de aceasta.

Prin răspunsul nr. 26-05/3-12-47 din 07 noiembrie 2014 a Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat, i s-a comunicat că informația prezentată va fi supusă verificării în

cadrul unui control fiscal la fața locului și se vor întreprinde măsuri de rigoare

prevăzute de legislație, însă nu i se va prezinta rezultatele controlului fiscal.

La 07 noiembrie 2014 s-a adresat în instanța de judecată împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Centru și

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, solicitând obligarea efectuării controlului

fiscal la Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni cu privire

la neeliberarea facturii fiscale pentru livrarea serviciilor de locațiune achitate în sumă

de 15426,17 lei pentru perioada 01 ianuarie – 03 ianuarie 2014.

Prin decizia din 10 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin

încheierea din 02 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis apelul său, s-a

casat hotărârea din 28 mai 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și s-a pronunțat

o hotărâre nouă de admitere a acțiunii.

S-a obligat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat să-i prezinte copia actului de

control fiscal și copia deciziei emise pe marginea acestui control efectuat la

Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni privind rezultatele

verificării cazului de încălcare a legislației fiscale privind neeliberarea facturii fiscale

pentru livrarea serviciilor de arendă achitate în sumă de 15426,47 de lei pentru

perioada 01 ianuarie – 03 ianuarie 2014.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a executat parțial decizia irevocabilă din 10

decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, eliberându-i răspunsul nr. 26-12/3-12-

10954/3702 din 17 mai 2016, la care a fost anexat actul de control nr. 1-684379 din 31

octombrie 2014, recepționate la 20 mai 2016.

La 23 mai 2016 s-a adresat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu cererea

prealabilă nr. 475MV, solicitând anularea actului de control nr. 1-684379 din 31

octombrie 2014.

Prin decizia din 06 iunie 2016 nr. 26-12/2-12-1179/4199 a Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat, recepționată la 08 iunie 2016, cererea prealabilă a fost respinsă ca

neîntemeiată din motiv că conform art. 267 alin. (1) din Codul fiscal, decizia organului

fiscal sau acțiunea funcționarului fiscal poate fi contestată numai de persoana vizată în

decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acțiunea ori de reprezentantul ei, în

modul stabilit de prezentul cod.

Consideră societatea cu răspundere limitată „Montevideia” că atât actul de control

fiscal nr. 1-684379 din 31 octombrie 2014, cât și decizia din 06 iunie 2016 nr. 26-12/2-

12-1179/4199 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat au fost emise ilegal și

2

neîntemeiat, deoarece controlul fiscal a fost efectuat la Întreprinderea cu Capital Străin

„Lemi Invest” societate pe acțiuni în baza sesizării sale din 30 septembrie 2014.

În actul de control nr. 1-684379 din 31 octombrie 2014 s-a indicat că controlul

fiscal s-a efectuat la Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni

prin metoda verificării prin contrapunere privind relațiile economico-financiare cu

societatea cu răspundere limitată „Montevideia” pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 31

octombrie 2014.

În actul de control s-a menționat că au fost încălcate drepturile sale prin

introducerea unor date eronate, precum și că i-a fost remisă factura fiscală FA nr.

2324426 din 01 ianuarie 2014 în sumă de 159406,83 de lei pentru serviciile de arendă

pe întreaga lună ianuarie 2014, pe când conform Actului adițional la contractul de

locațiune nr. 254 din 03 februarie 2014 contractul a fost reziliat începând cu 04

ianuarie 2014 și Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni a

primit de la societatea cu răspundere limitată „Montevideia” toate plățile prevăzute de

contract și nu are obiecții față de ea.

Suma plății pentru locațiune pentru perioada 01 ianuarie - 03 ianuarie 2014 a

constituit 15426,47 de lei, achitată prin ordinul de plată nr. 2 din 09 ianuarie 2014 și

confirmată prin actul de verificare, însă în actul de control s-a indicat o altă sumă de

159406,83 de lei, adică de 10 ori mai mare.

În hotărârile judecătorești irevocabile sus-nominalizate s-a stabilit că organul

fiscal a încălcat drepturile sale prin neîntreprinderea măsurilor prevăzute de legea

fiscală față de Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni și

neaplicarea sancțiunilor fiscale pentru încălcările comise manifestate prin neeliberarea

facturii fiscale pentru suma achitată de 15426,47 de lei ce a constituit plata pentru

locațiunea spațiului pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 03 ianuarie 2014.

Din sensul art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 (în vigoare la momentul adresării în judecată), obiect al acțiuni în contenciosul

administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin

care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț,

emise de autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora, subdiviziunile și

funcționarii publici al acestor autorități.

Consideră societatea cu răspundere limitată „Montevideia” că este în drept să

contestate prin prisma Legii contenciosului administrativ actul de control fiscal nr. 1-

684379 din 31 octombrie 2014 emis de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Direcția

Generală Administrarea Marilor Contribuabili.

Pe lângă acestea, conform art. 22615 din Codul fiscal, pe parcursul efectuării

controlului fiscal, persoana fizică are dreptul să colaboreze cu Serviciul Fiscal de Stat

prin prezentarea suplimentară a oricăror documente, informații, explicații și/sau altor

probe relevante pentru stabilirea situației fiscale, însă organul fiscal nu a informat-o

despre controlul fiscal inițiat la Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest”

societate pe acțiuni și despre dreptul său de a prezenta probe suplimentare.

Mai mult ca atît, nu i-au fost prezentate actele emise în privința agentului

economic vizat supra, fapt stabilit de instanțele de judecată.

Având în vedere că actul de control fiscal nr. 1-684379 din 31 octombrie 2014

emis de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Direcția Generală Administrarea Marilor

Contribuabili conține date eronate ce nu corespund realității, precum și a fost încălcată

procedura de efectuare a controlului fiscal, acesta urmează a fi anulat.

3

A cerut societatea cu răspundere limitată „Montevideia” admiterea acțiunii,

anularea actului de control fiscal nr. 1-684379 din 31 octombrie 2014 emis de

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Direcția Generală Administrarea Marilor

Contribuabili (în prezent Serviciul Fiscal de Stat) și deciziei din 06 iunie 2016 nr. 26-

12/2-12-1179/4199 a Serviciului Fiscal de Stat ca neîntemeiate; obligarea Serviciului

Fiscal de Stat să emită un alt act de control fiscal cu corectarea erorilor admise și

anume, constatarea încălcării a legislației fiscale de Întreprinderea cu Capital Străin

„Lemi Invest” societate pe acțiuni privind refuzul de a-i prezenta factura fiscală pentru

livrarea serviciilor de locațiune achitate în sumă de 15426,47 de lei pentru perioada 01

ianuarie – 03 ianuarie 2014 și emiterea unei decizii de aplicare a sancțiunilor fiscale

prevăzute de lege față de Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe

acțiuni; obligarea Serviciului Fiscal de Stat și a funcționarului public din cadrul

Serviciului Fiscal de Stat - Olteanu Alexandru să prezinte instanței de judecată actele

administrative contestate și a documentației care a stat la baza emiterii acestora.

Prin hotărârea din 05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea societății cu răspundere limitată „Montevideia” a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prima instanță a motivat soluția că actul de control fiscal nr. 1-684379 din 31

octombrie 2014 emis de Serviciul Fiscal de Stat constituie un act preparatoriu,

legalitatea căruia nu poate fi verificată de sine stătător pe calea contenciosului

administrativ, ci doar odată cu actul administrativ producător de efecte juridice emis în

baza actului sau operațiunii administrative.

Din actul de control rezultă că în urma controlului fiscal efectuat la Întreprinderea

cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni nu au fost depistate careva

încălcări a legislației fiscale de către acest agent economic, respectiv și nici decizie de

sancționare în privința ultimei nu a fost emisă.

Referitor la pretenția societății cu răspundere limitată „Montevideia” privind

anularea deciziei din 06 iunie 2016 nr. 26-12/2-12-1179/4199 a Serviciului Fiscal de

Stat, prima instanță a considerat-o neîntemeiata, or, aceasta nu este o deciziei, ci este

răspunsul Serviciului Fiscal de Stat la cererea prealabilă din 23 mai 2016.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

depus de societatea cu răspundere limitată „Montevideia” și s-a menținut hotărârea din

05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 10 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a casat integral

decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza pentru

examinare la Curtea de Apel Chișinău.

Prin încheierea protocolară din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

atrasă în proces în calitate de terță persoană Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi

Invest” societate pe acțiuni.

Prin decizia din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul depus

de societatea cu răspundere limitată „Montevideia”, s-a casat integral hotărârea din 05

martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie nouă de

respingere a acțiunii depusă de societatea cu răspundere limitată „Montevideia” ca

neîntemeiată.

Instanța de apel a motivat soluția că Serviciul Fiscal de Stat prin actul de control

nr. 1-684379 din 31 octombrie 2014, întocmit în rezultatul controlului la Întreprinderea

4

cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni, nu a stabilit încălcări a legislației

fiscale și decizie pe marginea actului de control menționat nu a fost emisă.

Actul de control fiscal nr. 1-684379 din 31 octombrie 2014 emis de Serviciul

Fiscal de Stat nu constituie în sine un act administrativ producător de efecte juridice,

acesta fiind un act preparatoriu, legalitatea căruia nu poate fi verificată de sine stătător

pe calea contenciosului administrativ, ci doar odată cu actul administrativ la baza

căruia a stat actul sau operațiunea administrativă.

Mai mult ca atît, actul de control contestat nu conține dispoziții care ar leza

drepturile Întreprinderii cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni sau a

societății cu răspundere limitată „Montevideia”.

A fost considerată neîntemeiată și pretenția societății cu răspundere limitată

„Montevideia” cu privire la anularea deciziei nr. 26-12/2-12-1179/4199 din 06 iunie

2016 a Serviciului Fiscal de Stat, or, aceasta nu este o decizie, ci este răspunsul

Serviciului Fiscal de Stat la cererea prealabilă.

La 28 august 2019 societatea cu răspundere limitată „Montevideia” a depus recurs

împotriva deciziei din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu

remiterea cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului societatea cu răspundere limitată „Montevideia” a invocat

ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel

Chișinău a examinat superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material.

Instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că actul de control fiscal nu poate

constitui obiect de examinare în contenciosul administrativ, deoarece nu este act

administrativ, ci un act premergător, care poate sta la baza emiterii unui act

administrativ, precum și că decizia nr. 26-12/2-12-1179/4199 din 06 iunie 2016 a

Serviciului Fiscal de Stat nu este o decizie.

Or, a contestat decizia nr. 26-12/2-12-1179/4199 din 06 iunie 2016 și actul de

control fiscal nr. 1-684379 din 31 octombrie 2014 a Serviciului Fiscal de Stat

concomitent, iar instanța de judecată urma să se pronunțe și asupra legalității acestor

acte sau operațiuni.

Legea contenciosului administrativ (în vigoare la momentul contestării și

adresării în judecată) nu face deosebire între deciziei și răspuns la cererea prealabilă.

Prin acțiunea sa a contestat nu doar actele emise de Serviciul Fiscal de Stat, dar și

acțiunile angajatului Serviciului Fiscal de Stat – Alexandru Olteanu conform art. 274

din Codul fiscal și Legii contenciosului administrativ.

De asemenea, judecătorul Anatolie Minciuna era incompatibil să judece prezenta

cauză în ordine de apel, acesta anterior a participat în ordine de apel la examinarea

cauzei la acțiunea sa împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului Fiscal Principal

de Stat cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și compensarea prejudiciului, prin ce au fost încălcate normele

de drept procedural (f.d. 108-110, vol. I).

La 04 noiembrie 2019 în adresa Serviciului Fiscal de Stat, funcționarului public

din cadrul Serviciului Fiscal de Stat - Olteanu Alexandru și Întreprinderii cu Capital

Străin „Lemi Invest” societate pe acțiuni a fost expediată copia recursului depus de

societatea cu răspundere limitată „Montevideia”, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referințelor, însă părțile nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv.

5

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare

la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se

abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Din materialele dosarului rezultă că societatea cu răspundere limitată

„Montevideia” a recepționat decizia din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău la 31

iulie 2019 (f.d. 106, vol. II)

Cererea de recurs a fost depusă la 28 august 2019, adică în termenul prevăzut de

lege.

Examinând temeiurile recursului depus de societatea cu răspundere limitată

„Montevideia” în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ din cadrul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

6

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de societatea cu răspundere limitată „Montevideia” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Nu poate fi reținut argumentul societății cu răspundere limitată „Montevideia” că

judecătorul Anatolie Minciuna era incompatibil să judece prezenta cauză în ordine de

apel, acesta anterior a participat în ordine de apel la examinarea cauzei la acțiunea sa

împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și compensarea prejudiciului, prin ce au fost încălcate normele de drept

procedural.

Or, cauza civilă nominalizată supra nu are tangență cu prezenta cauză de

contencios administrativ, părțile în proces și obiectele de examinare în litigiile

respective fiind diferite.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul societății

cu răspundere limitată „Montevideia” cu soluția pronunțata de instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențiala sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

7

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, însă

din recursul depus nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de societatea cu răspundere limitată „Montevideia”.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ, art.

270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de societatea cu răspundere limitată „Montevideia”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Sveatoslav Moldovan

8