3ra-322/19 — contestarea actelor administrative

3ra-322/19 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-322/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: G. Grozav)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, E. Palanciuc, A. Malîi)

DECIZIE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Montevideia”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Montevideia” împotriva Serviciului Fiscal de Stat

cu privire la anularea actului de control fiscal, a deciziei și obligarea emiterii unui alt

act de control fiscal,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Montevideia” și s-

a menținut hotărârea din 05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 17 iunie 2016 SRL „Montevideia” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la

încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea

prejudiciului cauzat și anularea actului de control.

Prin încheierea din 02 august 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-a

dispus separarea într-un proces aparte a pretenției SRL „Montevideia” împotriva

Ministerului Justiției și Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la anularea

actului de control, s-a transmis pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată

de SRL „Montevideia” către Ministerul Justiției și Inspectoratul Fiscal Principal de Stat

cu privire la anularea actului de control, pentru redistribuire aleatorie unui alt complet

de judecată.

În cadrul examinării cauzei, prin încheierea din 15 noiembrie 2016 a Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău, s-a strămutat cauza civilă la cererea de chemare în judecată

1

depusă de SRL „Montevideia” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu

privire la contestarea actului administrativ la Judecătoria Râșcani mun. Chișinău,

potrivit competenței jurisdicționale.

La 25 aprilie 2017 SRL „Montevideia” a depus cerere de concretizare a pretențiilor

acțiunii și a părților din proces, prin care a solicitat anularea actului de control fiscal nr.

1-684379 din 31 octombrie 2014, anularea deciziei nr. 26-12/2-12/1179/4199 din 06

iunie 2016 și obligarea pârâtului Serviciul Fiscal de Stat de a emite un act de control

fiscal cu corectarea erorilor admise și anume constatarea încălcării legislației fiscale de

către ÎCS „Lemi Invest” SA.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 01 octombrie 2014 a înaintat

organelor fiscale demersul nr. 183MV din 30 septembrie 2014, cu privire la încălcarea

legislației fiscale de către ÎCS „Lemi Invest” SA, manifestată prin refuzul de a le elibera

factura fiscală pentru serviciile de arendă achitate în sumă de 15.426,47 lei și aplicarea

sancțiunilor fiscale prevăzute de lege.

Prin răspunsul nr. 26-05/3-12-47 din 07 noiembrie 2014 organul fiscal i-a informat

că va întreprinde măsurile prevăzute de lege împotriva ÎCS „Lemi Invest” SA, însă nu

va putea să le prezinte rezultatele controlului fiscal.

Astfel, nefiind de acord cu acțiunile Serviciului Fiscal de Stat a înaintat în judecată

acțiune împotriva organului fiscal, prin care a solicitat obligarea ultimului să efectueze

un control fiscal la ÎCS „Lemi Invest” SA, privind neeliberarea facturii fiscale pentru

livrarea serviciilor de arendă achitate în sumă de 15.426,17 lei pentru perioada 01 – 03

ianuarie 2014.

Prin decizia din 01 decembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul,

admisă acțiunea, constatat faptul nesoluționării în termen a cererii și obligarea

organului fiscal să le prezinte copia actului de control fiscal efectuat la ÎCS „Lemi

Invest” SA și decizia emisă pe marginea acestui control.

Decizia emisă în apel a fost menținută prin încheierea Curții Supreme de Justiției

din 02 martie 2016.

Totodată, reclamantul a menționat că organul fiscal a executat parțial hotărârea

judecătorească din 17 mai 2016, fiind prezentat răspunsul nr. 26-12/3-12-1094/3702 la

care a anexat și copia actului de control fiscal nr. 1-684379 din 31 octombrie 2014.

A susținut că actul de control fiscal și decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-12/2-

12-1179/4199 din 06 iunie 2016 le consideră neîntemeiate, reieșind din faptul că

controlul fiscal efectuat la ÎCS „Lemi Invest” SA a fost efectuat la sesizarea SRL

„Montevideia” prin cererea nr. 183MV din 30 septembrie 2014.

De asemenea, reclamantul a notat că în actul de control fiscal a cărui nulitate se cere

se indică expres că a fost efectuat prin metoda verificării ÎCS „Lemi Invest” SA prin

contrapunere privind relațiile economico – financiare cu SRL „Montevideia” și în el

este vizată și SRL „Montevideia”, a cărei drepturi au fost violate prin introducerea unor

date eronate, precum că societății ar fi fost remisă factura fiscală FA nr. 2324426 din

01 ianuarie 2014 în sumă de XXXXX lei pentru serviciile de arendă pe întreaga lună

ianuarie 2014, pe când conform actului adițional la contractul de închiriere nr. 254

încheiat la 03 februarie 2014 – însuși contractul a fost revocat, desființat începând cu

2

04 ianuarie 2014 și ÎCS „Lemi Invest” SA a declarat că a primit de la SRL

„Montevideia” toate plățile prevăzute din contract și nu are careva pretenții față de ei.

A concretizat că suma plății pentru chirie pentru perioada 01-03/01-2014 a

constituit XXXXX lei și a fost achitată prin ordinul de plată nr. 2 din 09 ianuarie 2014

și confirmată prin actul de verificare, în timp ce în act se indică despre altă sumă de

XXXXX lei, adică de 10 ori mai mare.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a accentuat că în actul de control fiscal emis,

sunt consemnate date eronate precum că ar fi fost eliberată careva factură fiscală,

această sumă de XXXXX lei nu este reală și este de 10 ori mai mare decât suma de

XXXXX lei, care a fost plătită ÎCS „Lemi Invest” SA, prin ordinul de plată menționat

pentru perioada de locațiune 01 – 03/01/2014.

În acest context, reclamantul a solicitat anularea actului de control fiscal nr. 1-

684379 din 31 octombrie 2014 emis de către Serviciul Fiscal de Stat privind relațiile

economico-financiare cu SRL „Montevideia”, anularea deciziei nr. 26-12/2-12-

1179/4199 din 06 iunie 2016 emisă de Serviciul Fiscal de Stat, obligarea Serviciului

Fiscal de Stat să emită un alt act de control fiscal cu corectarea erorilor admise și anume

constatarea încălcării legislației fiscale de către ÎCS „Lemi Invest” SA privind refuzul

de a prezenta SRL „Montevideia” factura fiscală pentru livrarea serviciilor de arendă,

achitate în sumă de XXXXX lei pentru perioada 01 – 03 ianuarie 2014 și emiterea unei

decizii de aplicare a sancțiunilor fiscale prevăzute de lege în privința ÎCS „Lemi Invest”

SA.

Prin hotărârea din 05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a respins

acțiunea înaintată de SRL „Montevidea” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire

la contestarea actului administrativ, ca fiind nefondată.

Prin încheierea din 19 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

recuzare înaintată de SRL „Montevideia” judecătorului Colegiului Civil și de

Contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău Vladislav Clima și s-a admis

declarația de abținere a judecătorului Vladislav Clima de la examinarea cererii de apel

depusă de SRL „Montevideia”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată de SRL „Montevidea” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „Montevideia” și s-a menținut hotărârea din 05 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 24 ianuarie 2019 SRL „Montevideia” a declarat recurs împotriva încheierii din

19 iulie 2018 și deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat circumstanțele expuse în fața

instanțelor ierarhic inferioare, insistând că instanța de apel a examinat atât cererea de

recuzare a judecătorului Vladislav Clima cât și cauza în fond, fără să citeze apelantul,

SRL „Montevideia”, a interpretat în mod eronat legea, precum și a apreciat arbitrar

probele.

În aceste circumstanțe, recurentul a solicitat casarea încheierii din 19 iulie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, în partea respingerii cererii de recuzare, cu emiterea unei noi

3

decizii de admitere a cererii de recuzare, precum și casarea deciziei din 31 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiu

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Potrivit art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, examinând recursul, Curtea

Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței

de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate

adopta o soluție finală în acest caz.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral

decizia instanței de apel și a restitui cauza instanței de apel din următoarele

considerente.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată SRL „Montevideia” a solicitat

anularea actului de control fiscal nr. 1-684379 din 31 octombrie 2014 emis de către

Serviciul Fiscal de Stat privind relațiile economico-financiare cu SRL „Montevideia”,

anularea deciziei nr. 26-12/2-12-1179/4199 din 06 iunie 2016 emisă de Serviciul Fiscal

de Stat, obligarea Serviciului Fiscal de Stat să emită un alt act de control fiscal cu

corectarea erorilor admise și anume constatarea încălcării legislației fiscale de către ÎCS

„Lemi Invest” SA privind refuzul de a prezenta SRL „Montevideia” factura fiscală

pentru livrarea serviciilor de arendă, achitate în sumă de XXXXX lei pentru perioada

01 – 03 ianuarie 2014 și emiterea unei decizii de aplicare a sancțiunilor fiscale

prevăzute de lege în privința ÎCS „Lemi Invest” SA.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia că

acțiunea depusă de către SRL „Montevideia” este nefondată.

Judecând apelul declarat de SRL „ Montevideia”, instanța de apel a conchis asupra

netemeiniciei acestuia, menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o

întemeiată și legală.

SRL „Montevideia”, declarând recurs, a invocat dezacordul cu hotărârile instanțelor

ierarhic inferioare, insistând că instanța de apel a examinat apelul, fără să citeze

4

apelantul.

Potrivit art. 102 alin. (1) CPC instanța înștiințează prin citație participanții la

proces, martorii, experții, specialiștii și interpreții privitor la locul, data și ora ședinței

de judecată sau la locul, data și ora efectuării unor acte de procedură.

Această obligație pozitivă este valabilă atât pentru prima instanță, cât și pentru

instanța de apel, care examinează legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce

privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

Conform citației nr. 3a-718/18, a fost înștiințat apelantul SRL „Montevideia”

despre examinarea cererii acesteia la 03 octombrie 2018, ora 10:00 (f. d. 235, 238, vol.

I).

În continuare, potrivit informației de pe portalul instanțelor naționale de judecată,

ședința din 03 octombrie 2018 nu a avut loc, fiind imposibilă formarea completului de

judecată. În acest sens, Colegiul denotă că prin prezenta participanții erau informați

doar despre faptul că ședința nu a avut loc.

Totodată, potrivit certificatului din 03 octombrie 2018 (f.d.244, vol. I) ședința din

03 octombrie 2018 nu avut loc, din motiv că a fost admisă declarația de abținere a

judecătorului Vladislav Clima, iar formarea altui complet de judecată a fost imposibilă,

fiind fixată ședința de judecată pentru 31 octombrie 2018, ora 09:30.

La această etapă, Colegiul accentuează că la materialele dosarului lipsește dovada

expedierii și recepționării acestui certificat de către participanții la proces, inclusiv

recurent, iar, alt material care ar confirma faptul cunoașterii de către apelant a

informației despre ședința de judecată, având în vedere că aceasta a fost schimbată la o

dată ulterioară, nu a fost anexată la materialele cauzei civile deduse judecății.

Astfel, rațiunea art. 379 alin. (1) din CPC impunea obligația instanței de apel de a

judeca apelul doar în cazul citării legale a apelantului și a reprezentantului acestuia, iar

atunci când nu există date cu privire la respectarea procedurii înștiințării, procesul se

amână.

La acest capitol, Colegiul observă că ședința judiciară din 31 octombrie 2018 a fost

deschisă la ora 09:39, fiind constatat că participanții la proces nu s-au prezentat, ce se

dovedește prin procesul – verbal al ședinței de judecată (f.d.2, vol. II).

În această conjunctură, se reține că deși din informația de pe portalul instanțelor

naționale de judecată, cât și din materialele dosarului nu reiese că participanții la proces

au fost informați despre ședința de judecată din 31 octombrie 2018, totuși instanța de

apel, în procesul-verbal al ședinței de judecată și în decizia din 31 octombrie 2018, a

constatat faptul citării acestora și neprezentării nemotivate.

Din această perspectivă, Colegiul lărgit constată că, în ordine de apel, cauza de

contencios administrativ s-a judecat în absența reprezentantului apelantului SRL

„Montevideia”, căruia nu i-a fost comunicată data și ora ședinței de judecată din 31

octombrie 2018. În esență, în dosar lipsesc probele care confirmă transmiterea prin

mijloace legale și primirea citației de către acesta.

Suplimentar, instanța de recurs apreciază că articolul 26 alin. (2) din CPC prevede

că principiul contradictorialității presupune organizarea procesului astfel încât părțile

și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi

5

poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu cauza dată judecății și de a-și

expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

În același context, Curtea Europeană a statuat că principiul contradictorialității și

principiul egalității armelor, care sunt strâns legate, constituie componente

fundamentale ale conceptului de „audiere echitabilă” în sensul articolului 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceste principii, care acoperă toate

aspectele dreptului procesual din statele contractante, se aplică și în sfera specifică de

notificare a actelor judiciare ale părților, deși articolul 6 parag. 1 nu poate fi interpretat

ca prescripând o formă specifică de notificare a documentelor (a se vedea Avotiņš v.

Letonia [GC], nr. 17502/07, parag. 119, CEDO 2016). Totodată, un prim pas a

respectării acestor garanții și dreptului de acces la tribunal a fost considerat ca fiind

citarea corectă a participanților și comunicarea hotărârilor pentru a le putea contesta (a

se vedea cauza Capital Bank Ad v. Bulgaria, 24 noiembrie 2005). Astfel, Curtea a arătat

că instanțele trebuie să dea dovadă de diligență suficientă și să ia toate măsurile ce se

pot aștepta, în mod rezonabil, de la ele pentru a-i cita pe justițiabili (a se vedea cauza

Miholpa v. Letonia, 31 mai 2007).

Complementar, instanța de recurs subliniază că articolul 373 din CPC prevedea

competența instanței de apel, în cadrul judecării unei cereri de apel, de soluționare a

circumstanțelor de drept și de fapt referitoare la fondul cauzei. Așadar, aceasta a fost

împuternicită să examineze dovezile din dosar și explicațiile suplimentare date direct

de părți. Prin urmare reprezentantul apelantului urma să fie audiat de către instanță.

Astfel, Colegiul lărgit opinează că cererea de apel conținea atât chestiuni de fapt,

cât și juridice, iar Curtea de Apel a trebuit să facă o evaluare completă a împrejurării de

mai sus. Mai mult, noțiunea de proces echitabil garantează dreptul participantului la

proces să comenteze toate elementele din cauza sa, în scopul de a influența decizia

instanței.

În consecință, instanța de recurs conchide că instanța de apel a judecat cauza de

contencios administrativ în absența reprezentantului apelantului SRL „Montevideia”,

căruia nu i-a comunicat ora ședinței de judecată din 31 octombrie 2018, ceea ce

constituie o încălcare a normelor de procedură, cauza fiind judecată în absența unui

participant la proces care nu a fost notificat despre locul, data și ora ședinței de judecată.

Per ansamblu, această împrejurare a condus la încălcarea dreptului la un proces

echitabil a SRL „Montevideia”, garantat la art. 20 alin. (1) din Constituția Republicii

Moldova și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Colegiul

lărgit învederează că faptele descrise mai sus confirmă că erorile judiciare depistate

supra sunt esențiale și nu pot fi corectate de către instanța de recurs. La fel, având în

vedere că normele de drept procedural au un caracter absolut, fiind reglementate de

norme imperative, iar încălcarea acestora atrage după sine casarea deciziei, instanța de

recurs nu va analiza motivele invocate în cererea de recurs cu privire la fondul cauzei.

Pe baza celor prezentate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și casează decizia

6

instanței de apel, cu restituirea cauzei pentru examinare la Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se casează integral decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Montevideia” împotriva Serviciului Fiscal de Stat

cu privire la anularea actului de control fiscal, a deciziei și obligarea emiterii unui alt

act de control fiscal, cu restituirea cauzei pentru examinare la Curtea de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

7