3ra-1454/19 — obligarea emiterii hotaririi de explicare

3ra-1454/19 — obligarea emiterii hotaririi de explicare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1454/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Mardari)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Malîi, V. Clima, E, Palanciuc)

ÎNCHEIERE

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Sveatoslav Moldovan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” împotriva Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică cu privire la obligarea emiterii hotărârii de explicare,

împotriva deciziei din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică,

c o n s t a t ă:

La 11 octombrie 2018 SA „Moldovagaz” reprezentată de avocatul Petru Balan a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică ( în continuare ANRE) cu privire la obligarea emiterii

hotărârii de explicare.

În motivarea cererii de chemare în judecată a relatat că Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică a emis Hotărârea privind tarifele și prețurile reglementate

la gazele naturale nr. 88/2018 din 16 martie 2018, care a fost publicată în Monitorul

Oficial nr.94/406 din 17 martie 2018.

Din cauza că în textul pct. 1 al Hotărârii ANRE nr.88/2018 din 16 martie 2018

este stipulat că „Se aprobă tarifele și prețurile reglementate la gazele naturale pentru

anul 2018, conform anexei”, consumatorii au început să solicite SA „Moldovagaz”

recalcularea prețului consumului de gaze începând cu 01 ianuarie 2018 și ajustarea

sumelor achitate anterior la noile prețuri stabilite de autoritatea de reglementare.

SA „Moldovagaz” a informat ANRE despre situația creată, iar solicitările

consumatorilor au fost calificate ca fiind nefondate.

Prin scrisoarea nr. 04/1142 din 27 septembrie 2018, ANRE a informat

SA „Moldovagaz” despre faptul că în textul Hotărârii ANRE nr.88/2018 din

16 martie 2018 se identifică expres perioada pentru care aceasta urmează să producă

efecte și anume pentru întreg anul 2018.

La fel, i-a comunicat că art. 7 din Legea cu privire la gazele naturale nr. 108 din

27 mai 2016 se referă la momentul intrării în vigoare a hotărârilor privind prețurile și

tarifele reglementate, nu și la aplicabilitatea acestora.

1

Prin scrisoarea nr. 04-1910 din 12 septembrie 2018 SA „Moldovagaz” a cerut

ANRE să emită o hotărâre oficială de interpretare a Hotărârii ANRE nr. 88/2018 din

16 martie 2018 în partea ce ține de data din care urmează să intre în vigoare noile

tarife, însă răspuns nu a primit.

Consideră ilegal refuzul ANRE de a emite o hotărâre de interpretare a Hotărârii

ANRE nr. 88/2018 din 16 martie 2018.

Mai mult, prin Hotărârea nr. 88/2018 din 16 martie 2018, ANRE a admis o

confuzie privind intrarea în vigoare a acestui act normativ.

Odată ce în textul Hotărârii nu este indicată data intrării în vigoare, în această

parte intervin efectele imperative ale Legii privind actele normative nr. 100 din

22 decembrie 2017 care, în art. 56 alin. (1) prevede expres că, actele normative intră

în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, care nu poate fi anterioară

datei publicării.

Conform art. 73 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017,

actul normativ produce efecte doar cît este în vigoare și de regulă nu poate fi

retroactiv sau ultraactiv. Au efect retroactiv doar actele normative prin care se

stabilesc sancțiuni mai blânde.

Din conținutul textelor legale consideră că rezultă două concluzii imperative: a)

Hotărârea privind tarifele și prețurile reglementate la gazele naturale nr. 88/2018 din

16 martie 2018 produce efecte după o lună din data publicării – 17 aprilie 2018;

b) Hotărârea privind tarifele și prețurile reglementate la gazele naturale nr. 88/2018

din 16 martie 2018 nu este retroactivă.

Poziția ANRE din scrisoarea nr. 04/1142 din 27 septembrie 2018 precum că

„art.7 din Legea cu privire la gazele naturale nr. 108 din 27 mai 2016 se referă la

momentul intrării în vigoare a hotărârilor privind prețurile și tarifele reglementate, nu

și la aplicabilitatea acestora” nu este pertinentă.

Or, aplicabilitatea noilor tarife la gazele naturale este strict legată de momentul

intrării in vigoare a actului normativ, prin care aceste tarife se stabilesc, iar înainte de

intrarea în vigoare actul normativ nu produce efecte juridice.

Mai mult, poziția ANRE precum că perioada pentru care Hotărârea nr.88/2018

din 16 martie 2018 produce efecte ar fi întreg anul 2018 este greșită și

nefundamentată.

Or, în textul Hotărârii este doar sintagma „pentru anul 2018”. În text nu este

expres indicat „întreg” anul 2018.

Prin urmare, în rezultatul unei interpretări stricto sensu (literală) a acestei norme

din Hotărîrea nr.88/2018 din 16 martie 2018, devine clar că aplicarea ei se va face

doar în partea rămasă a anului 2018.

Or, sensul normelor juridice urmează să coincidă în întregime cu textul actului

normativ juridic în care acestea sunt formulate.

Astfel, se spune că litera normei juridice corespunde cu spiritul ei. Aplicarea

majorității normelor juridice are loc în conformitate cu textul lor, deoarece litera și

spiritul lor coincid.

Consideră că dacă s-ar aplica metoda de interpretare sistematică a Hotărârii

ANRE nr.88/2018 din 16 martie 2018 am ajunge la aceeași concluzie că acest act

normativ nu poate fi retroactiv.

Așadar, tehnica de interpretare sistematică implică o restricție esențială -

interpretarea unei norme trebuie să se facă astfel, încât să nu restrângă sau mai ales să

nu excludă aplicarea altor norme. Fiecare normă trebuie interpretată și aplicată în

2

considerarea tuturor celorlalte norme juridice, mai ales a celor cu forță juridică

superioară.

Dacă s-ar interpreta Hotărârea nr. 88/2018 din 16 martie 2018 așa după cum o

dictează ANRE, ar rezulta că se neglijează (încălcă) prevederile legislative

imperative - prevederile art. 56 alin. (1) și art. 73 alin. (3) și alin. (4) din Legea

privind actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017.

Cererea SA „Moldovagaz” formulată în scrisoarea nr. 04-1910 din 12 septembrie

2018 privind emiterea unei hotărâri de interpretare a Hotărârii privind tarifele și

prețurile reglementate la gazele naturale nr. 88/2018 din 16 martie 2018 este pe deplin

justificată în drept, însă ilegal nu a fost soluționată.

SA „Moldovagaz” reprezentată de avocatul Petru Balan a solicitat obligarea

ANRE de a emite o hotărâre de explicare a Hotărârii privind tarifele și prețurile

reglementate la gazele naturale nr. 88/2018 din 16 martie 2018 în partea aplicării ei

pentru perioada 01 ianuarie 2018 – 17 aprilie 2018.

În cadrul ședinței de judecată din 20 februarie 2019 SA „Moldovagaz”

reprezentată de avocatul Petru Balan a depus cerere de completare a temeiurilor de

drept din acțiune, prin care a solicitat admiterea integrală a cererii de chemare în

judecată (f.d.61-62).

Prin hotărârea din 27 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis cererea de chemare în judecată și s-a obligat ANRE de a emite o hotărâre de

explicare a Hotărârii privind tarifele și prețurile reglementate la gazele naturale

nr.88/2018 din 16 martie 2018 în partea aplicării ei pentru perioada 01 ianuarie 2018 –

17 aprilie 2018.

Prin încheierea din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

corectat eroarea materială din dispozitivul hotărârii din 27 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru în care s-a indicat greșit „17 aprilie 2018”, citindu-se corect

„17 martie 2018” (f.d.86).

La 04 aprilie 2019, ANRE a depus cerere de apel împotriva hotărârii din

27 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru solicitând casarea hotărârii

primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii privind respingerea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de ANRE.

Pentru a decide astfel instanța de apel a concluzionat că ANRE nu a prezentat la

depunerea cererii de apel probe, pe care nu a avut posibilitate să le prezinte primei

instanțe și care ar fi de natură să schimbe concluziile expuse în hotărârea contestată.

Prima instanță a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele probelor,

hotărârea emisă fiind legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și

intereselor legale a participanților la proces.

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică este o autoritate publică

care acționează în regim de putere publică, iar Hotărârea nr. 88/2018 din

16 martie 2018 este un act oficial emis de o autoritate publică, care se publică în

Monitorul Oficial în condițiile art. 1 alin. (5) din Legea privind modul de publicare și

intrare în vigoare a actelor oficiale nr. 173-XIII din 06 iulie 1994 care prevede că în

caz de necesitate, în Monitorul Oficial se publică și alte acte oficiale și intră în vigoare

la data publicării în Monitorul Oficial sau la data indicată în text.

În condițiile în care, furnizorul de gaze naturale care are obligațiunea de a aplica

Hotărârea nr. 88/2018 din 16 martie 2018 pune în discuție momentul intrării în

vigoare a acestui act oficial, cererea acestuia de interpretare oficială era întemeiată și

urma să fie soluționată, prin emiterea unui act oficial de interpretare, care urma să fie

3

emis și publicat după aceleași principii și reguli care au fost urmate la emiterea actului

oficial al cărui interpretare s-a solicitat.

Chiar dacă Hotărârea nr. 88/2018 din 16 martie 2018 nu este apreciată de

instanța de judecată ca fiind un act administrativ cu caracter normativ, prin faptul că

este un act oficial emis de autoritatea de reglementare în energetică, pasibil de a fi

aplicat unui număr nedeterminat de situații și unui cerc larg de consumatori, acest act

oficial este pasibil interpretării oficiale în cazul existenței unor întrebări privind

aplicabilitatea corectă a acestuia în timp.

La 12 noiembrie 2019, ANRE a declarat recurs nemotivat, iar la 16 și

17 decembrie 2019 a depus cerere de recurs motivată împotriva deciziei din

09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de

apel, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, ANRE a menționat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel pe care o consideră ilegală și neîntemeiată, care generează

impedimente autorității de reglementare de a-și exercita prerogativele în partea ce

vizează stabilirea tarifelor în sectoarele energeticii și asigurarea aplicării

nediscriminatorii ale acestora.

La adoptarea deciziei instanța de apel a aplicat și interpretat eronat normele de

drept material și procesual, nu a dat apreciere corespunzătoare circumstanțelor cauzei

și a ignorat probele administrate pe parcursul dezbaterilor judiciare.

Acțiunea depusă de SA „Moldovagaz” este o modalitate abuzivă de tergiversare

a efectuării recalculului plăților pentru consumul de gaze naturale, în mod echitabil și

fără discriminare pentru toți consumatorii, inclusiv cei noncasnici, în condițiile în care

intimata a efectuat deja recalculul conform tarifelor respective pentru consumatorii

casnici.

La 20 decembrie 2019 SA „Moldovagaz” a depus referință asupra cererii de

recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova. Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

4

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei din 09 octombrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pe adresa de e-mail a recurentei la 14 noiembrie

2019 (f.d.188).

În aceste circumstanțe, recursul declarat de ANRE la 12 noiembrie 2019, 16 și

17 decembrie 2019 se consideră depus în termen, deoarece zilele de 14 și

15 decembrie 2019 au fost zile de sâmbătă și duminică nelucrătoare.

Examinând temeiurile recursului depus de ANRE în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ din

cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de ANRE, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul ANRE cu

soluția pronunțata de către prima instanță și instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențiala sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432. alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă,

însă, din recursurile depuse nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu 6 a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de ANRE.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ, art.

270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, se

declară inadmisibil.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Sveatoslav Moldovan

6