2rac-132/21 — recunoasterea ca fiind ilegal refuzul recalculării gazelor naturale si obligarea recalculării costului gazelor naturale

Dosarul nr.2rac-132/21 Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : L. Ciubotaru ) Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : A. Pahopol, V. Sîrbu, V. Buhnaci ) Î N C H E I E R E 12 mai 2021 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz”, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de ACC nr. 55/224 împotriva Societății pe Acțiuni „Moldovagaz” cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal refuzul de a efectua recalculul gazelor naturale livrate pentru lunile ianuarie – martie 2018, obligarea recalculării costului gazelor naturale livrate și încasarea cheltuielilor de asistență juridică, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020 prin care s-a respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 decembrie 2019, c o n s t a t ă : La 18 mai 2018, ACC nr. 55/224 a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.A.

„Moldovagaz” cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal refuzul de a efectua recalculul gazelor naturale livrate pentru lunile ianuarie – martie 2018, obligarea recalculării costului gazelor naturale livrate și încasarea cheltuielilor de asistență juridică. În motivare a indicat că, în temeiul contractului nr. 621 din 01 aprilie 2015, S.A. „Moldovagaz” furnizează gaze naturale, cu care este încălzită apa potabilă și apa pentru încălzirea apartamentelor blocului nr. 20 din str. Unirii, comuna Stăuceni, mun. Chișinău. Costul unui m3 de gaze naturale, conform hotărârii ANRE nr.19/2016 din 26 ianuarie 2016, până în luna martie 2018 a constituit 6138 lei, iar la 16 martie 2018, Consiliul de administrație al ANRE a adoptat hotărârea nr. 88, prin care a abrogat hotărârea nr.19/2016 din 26 ianuarie 2016, astfel, din 01 ianuarie 2018, toți consumatorii finali de gaze naturale trebuie să achite gazele naturale consumate la prețul de 4895 lei pentru 1 m3.

1 S.A. „Moldovagaz” expediază consumatorilor facturi de plată pentru gazele naturale consumate la începutul fiecărei luni, iar în lunile ianuarie și februarie 2018 a achitat costul gazelor naturale la prețul de 6138 lei pentru 1 m3. Astfel, după adoptarea hotărârii nr.88 din 16 martie 2018, S.A. „Moldovagaz” urma să efectueze recalculul costului gazelor naturale consumate tuturor consumatorilor finali, inclusiv și A.C.C. nr. 55/224, indicând costul nu de 6138 lei dar prețul de 4895 lei pentru 1 m3. La 17 aprilie 2018, primind factura de plată pentru gazele naturale livrate pentru luna martie 2018, a observat că recalculul sumelor pentru gazele naturale, achitate în lunile ianuarie, februarie și martie 2018 nu s-a efectuat, astfel, la 20 aprilie 2018 a expediat în adresa S.A.

„Moldovagaz” o notificare, solicitând recalcularea costului gazelor naturale în conformitate cu prevederile hotărârii nr.88 din 16 martie 2018, însă un răspuns la notificarea expediată, nu a primit și până în prezent recalculul nu a fost efectuat. La 17 octombrie 2019, A.C.C. nr. 55/224 a depus cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată solicitând și obligarea S.A. „Moldovagaz” să recalculeze costul gazelor naturale furnizate în perioada ianuarie – martie 2018 către A.C.C. 55/224, conform hotărârii ANRE privind tarifele și prețurile reglementare la gazele naturale nr.88/2018 din 16 martie 2018. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 martie 2019, procesul civil la cererea de chemare în judecată înaintată de ACC nr. 55/224 împotriva S.A.

„Moldovagaz” cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal refuzul de a efectua recalculul gazelor naturale livrate pentru lunile ianuarie – martie 2018, obligarea recalculării 3 costului gazelor naturale livrate și încasarea cheltuielilor de asistență juridică s-a suspendat până la data rămânerii irevocabile a hotărârii în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.A. „Moldovagaz” împotriva ANRE cu privire la obligarea explicării hotărârii nr. 88/2018 din 16 martie 2018. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2019, s-a admis cererea de recurs declarată de ACC nr. 55/224, s-a casat integral încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 martie 2019 și s-a adoptat o nouă încheierea prin care s-a respins cererea S.A.

„Moldovagaz” privind suspendarea procesului civil. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 decembrie 2019, cererea de chemare în judecată înaintată de ACC nr. 55/224 împotriva „MOLDOVAGAZ” S.A. cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal refuzul de a efectua recalculul gazelor naturale livrate pentru lunile ianuarie – martie 2018, obligarea recalculării costului gazelor naturale livrate și încasarea cheltuielilor de asistență juridică, s-a admis. S-a recunoscut ilegal refuzul S.A. „Moldovagaz” de a efectua recalculul costului gazelor naturale furnizate către ACC nr. 55/224 pentru lunile ianuarie – martie 2018. S-a obligat S.A. „Moldovagaz” să recalculeze costul gazelor naturale furnizate către ACC nr. 55/224 în perioada ianuarie – martie 2018 conform hotărârii ANRE nr. 88/2018 din 16 martie 2018. S-a încasat din contul S.A.

„Moldovagaz” în beneficiul ACC nr. 55/224 suma de 5000 de lei cu titlu de cheltuielile de asistență juridică. 2 Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin hotărârea ANRE nr. 88/2018 din 16 martie 2018 au fost aprobate tarifele și prețurile reglementate la gazele naturale pentru anul 2018, conform anexei și s-a abrogat hotărârea ANRE nr. 19/2016 din 26 ianuarie 2016, astfel, din 16 martie 2018 prețurile la gazele naturale furnizate de S.A. „Moldovagaz” consumatorilor casnici pentru volumul ce depășește 30 m3/lunar pentru un apartament (casă) este de 4895 lei. Odată cu intrarea în vigoare a hotărârii ANRE nr. 88/2018 din 16 martie 2018 S.A. „Moldovagaz” la emiterea facturii urma se efectueze recalculul pentru ACC nr. 55/224 conform tarifelor la gazele naturale aprobate pentru anul 2018. S.A.

„Moldovagaz” nu a efectuat recalculul din luna ianuarie 2018 conform tarifului aprobat de ANRE prin hotărârea nr. 88/2018 din 16 martie 2018, fapt ce contravine Legii cu privire la gazele naturale nr. 108 din 08 iulie 2016 și Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011 (în vigoare la data eliberării facturilor de plată). S.A. „Moldovagaz” ilegal a refuzat să recalculeze costului gazelor naturale furnizate către ACC NR. 55/224 pentru lunile ianuarie – martie 2018. Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 20 decembrie 2019, S.A. „Moldovagaz” a declarat apel solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 decembrie 2019, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea integrală a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020, s-a respins ca fiind nefondată cererea S.A. „Moldovagaz” privind suspendarea procesului. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020, a fost respins apelul declarat de S.A. „Moldovagaz” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 decembrie 2019. La 11 martie 2021, S.A. „Moldovagaz” a declarat recurs împotriva încheierii și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020 solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și a deciziei instanței de apel și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii. În motivare a invocat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel, fiind neîntemeiată, fiind emisă ca urmare a interpretării eronate a legii materiale și procedural.

Examinând cauza instanța de apel, nu a constatat și elucidat corect circumstanțele care au importanță pentru soluționarea corectă a cauzei, nefiind dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, concluziile instanței fiind în contradicție cu temeiul de drept invocat și circumstanțele pricinii. Recurentul a indicat că, instanța de apel nu a dat nici o apreciere argumentelor invocate în cererea de apel. La emiterea facturilor S.A. „Moldovagaz” nu a comis nici o greșeală de calcul, facturile fiind calculate corect.

Hotărârea ANRE nr. 88/2018 din 16 martie 2018, a intrat în vigoare la data publicării acesteia în monitorul oficial nr. 94 din 17 martie 2018 și naște efecte juridice exclusiv pentru viitor, astfel, efectuarea calculelor pentru consumul de gaze naturale consumat de către reclamant conform noului tarif aprobat de ANRE, începe de la data de 17 martie 2018. 3 Respectiv, hotărârea ANRE nr. 88/2018 din 16 martie 2018, produce efecte juridice numai din momentul intrării acesteia în vigoare și nu poate fi aplicată retroactiv și totodată hotărârea ANRE nr. 5 88/2018 din 16 martie 2018, nu prevede expres obligația de a efectua recalcul. Recurentul a mai invocat că, prin încheierea din 11 noiembrie 2020, neîntemeiat instanța de apel a respins cererea S.A.

„Moldovagaz” privind suspendarea procesului. Cauza civilă prin care instanța a obligat ANRE să vină cu o hotărâre de explicare asupra hotărârii privind tarifele și preturile reglementate la gazele naturale nr.88/2018 din 16 martie 2018, în partea aplicării ei pentru perioada ianuarie 2018- 15 martie 2018 este direct conexă cu obiectul prezentei cauzei și evident cauza urma a fi suspendată până la soluționarea acuzei conexe. Astfel, prin aplicarea eronată a normelor de drept material instanța de apel a emis o decizie care încalcă dreptul părții la judecarea acuzei sale în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei 11 noiembrie 2020. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Recurentul a menționat că decizia motivată a instanței de apel a recepționat-o la 15 ianuarie 2021, Cererea de recurs a fost declarată la 11 martie 2021, respectiv, în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). La 07 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii scrisorii.

Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus. Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

4 La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Inima Codrului”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil. 5 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz”. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 6