3ra-1028/19 — contestarea actului administrativ si obligarea achitării si recalculării pensiei pentru vechime în muncă

3ra-1028/19 — contestarea actului administrativ si obligarea achitării si recalculării pensiei pentru vechime în muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1028/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Petru Melnic împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea achitării și recalculării pensiei pentru

vechime în muncă,

împotriva deciziei din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

constată:

La data de 13 octombrie 2017, Petru Melnic a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Națională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în

muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în perioada anilor 1975-1990 a

activat în organele procuraturii în diferite funcții și, anume, în perioada 04 august

1975 - 25 noiembrie 1976 a activat în calitate de stagiar al procurorului Procuraturii

raionului Frunze (în prezent sect. Buiucani) mun. Chișinău, în perioada 25 noiembrie

1976 - 01 iunie 1976 a activat în funcția de ajutor al procurorului Procuraturii de

transport a Republicii Moldova, în perioada 01 iunie 1976 - 14 ianuarie 1980 a

activat în funcția de anchetator al Procuraturii de transport a Republicii Moldova, în

perioada 14 iunie 1980 - 20 octombrie 1981 a activat în funcția de procuror de secție

al Procuraturii Generale, în perioada 20 octombrie 1981 - 20 ianuarie 1982 a activat

în funcția de procuror al raionului Ocnița, în perioada 20 ianuarie 1982 - 23 august

1984 a activat în funcția de procuror al secției Procuraturii Generale, în perioada 23

august 1984 – 13 octombrie 1988 a activat în funcția de procuror al Procuraturii

raionului Criuleni și în perioada 13 octombrie 1988 - 09 noiembrie 1990 a activat în

funcția de procuror al secțiilor Procuraturii Generale.

1

A afirmat că, începând cu data de 23 octombrie 2006, la atingerea vârstei de

57 de ani, în baza hotărârii din 02 octombrie 2008 a Curții de Apel Chișinău, i-a fost

stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul mediu

conform ultimei funcții deținute în organele procuraturii.

A susținut că, prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 335-XVI din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de

salarizare în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se

achită începând cu 01 ianuarie 2013.

A invocat că, conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul

de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform

Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor

și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținându-se cont de

nivelul Procuraturii, în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în

funcția de procuror.

A mai invocat că, conform art. 51 alin. (3) lit. b) și 52 lit. b) din Legea nr. 328

din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului din Procuratura Generală și procuratura specializată se

stabilește în cuantum de 4,5 salarii medii pe economie pentru procurorul care are o

vechime în muncă în funcția de procuror de peste 16 ani, iar pentru exercitarea

funcției de conducere, procurorul beneficiază de următorul spor calculat în raport

procentual față de salariul său de funcție în cuantum de: 15% – pentru exercitarea

funcției de adjunct al Procurorului General sau de procuror-șef al procuraturii

specializate.

A declarat că, Casa Națională de Asigurări Sociale, din motive neîntemeiate,

l-a lipsit de dreptul dobândit legal de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea

pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a

fiecărui an.

A relatat că, la data de 07 septembrie 2017 s-a adresat la Casa Națională de

Asigurări Sociale cu cerere prealabilă privind recalcularea pensiei în conformitate

cu legislația în vigoare la momentul pensionării, însă prin decizia nr. M-1673/17 din

25 septembrie 2017 Casa Națională de Asigurări Sociale l-a informat că, nu este

temei legitim pentru recalcularea pensiei.

A notat că, atît Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, cît și cele anterioare (din 1992 și 2003) asigură reglementarea

garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de

demnitate publică la o anumită vârstă - 50 ani, cu respectarea obligatorie a

principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție.

A precizat că, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii,

funcționarilor publici, a decis că, stipulările legii privind stabilirea unor garanții

materiale ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să corespundă

2

înaltului statut de persoane cu demnitate publică. Aceeași instanță de jurisdicție

constituțională a indicat și pentru viitor organelor cu drept de inițiativă legislativă

că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statutului judecătorului, procurorului. Totodată, Curtea

Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că, cuantumul pensiei stabilite

printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

A menționat că, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 9 din 30 martie

2004, a statuat că, normele privind protecția de stat, asigurarea materială și socială,

inclusiv asigurarea cu pensii, consfințite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau

modificate.

A susținut că, Curtea Constituțională, prin hotărârea enunțată, a menționat că,

dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel

născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării

unor fapte din trecut, cazurile contrare intrând în contradicție cu art. 22 din

Constituție. Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic

al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea

nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul

respectiv și efectele lui.

A considerat că, prin acțiunile Casei Naționale de Asigurări Sociale i-a fost

încălcat dreptul la proprietate, asigurare socială și ocrotire a acestor drepturi din

partea statului prevăzut de art. 46 și 47 din Constituția RM.

A solicitat anularea ca fiind neîntemeiată și ilegală a deciziei Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr. M-1673/17 din 25 septembrie 2018 și obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula și de a-i achita pensia pentru vechime

în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului din cadrul Direcției

Procuraturii Generale, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a

salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii

la pensie.

Ulterior, Petru Melnic a depus cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând

recunoașterea ca fiind ilegală a deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-

1673/17 din 25 septembrie 2017 și repunerea în dreptul lezat prin obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a-i achita și de a-i recalcula pensia pentru vechime

în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului de secție din cadrul

Procuraturii Generale, cu recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, ținând cont

de majorarea generală a salariului procurorului în funcție, începând recalculul cu

data de 05 aprilie 2013 până la data de 31 iulie 2016, conform Legii nr. 37 din 07

martie 2013 și continuând recalculul cu data de 01 august 2016, conform Legii

nr.152 din 01 iulie 2016, și pe viitor la fiecare majorare a salariului procurorului în

exercițiu, pe toată perioada de pensionare, ținând cont de funcție, vechime în muncă

și data ieșirii la pensie.

Prin hotărârea din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de către Petru Melnic a fost admisă, a fost anulată decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. M-1673/17 din 25 septembrie 2017 și a fost

obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite lui Petru

3

Melnic pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului în exercițiu, cu recalcularea acesteia, în cazul majorării generale a

salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii

la pensie. Recalcularea urmează a fi efectuată începând cu data de 05 aprilie 2013,

după creșterea salariului cu 35% și continuând cu data de 01 august 2016, după

creșterea salariului conform art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25

februarie 2016 (în vigoare de la 01 august 2016) și pe toată perioada de pensionare.

Prin decizia din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Instanța de apel a reținut că, Casa Națională de Asigurări Sociale recunoaște

dreptul lui Petru Melnic la recalcularea pensiei doar că numai până în anul 2011.

Astfel, instanța de apel a conchis că, este legală concluzia primei instanțe

precum că, intimatul nu a pierdut acest drept, respectiv, Casa Națională de Asigurări

Sociale, din motive neîntemeiate, nu a efectuat recalcularea pensiei în continuare,

astfel, lipsindu-1 pe intimat de dreptul dobândit licit, stabilindu-i-se mărimea pensiei

cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

Instanța de apel a reținut că, dreptul social cu privire la beneficierea pensiei

pentru vechimea în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia, în dependență de

majorarea salariului procurorului în exercițiu, a fost dobândit de către Petru Melnic

încă în anul 2006 și are valoare economică incontestabilă.

Corespunzător, instanța de apel a conchis că, intimatul dispune de dreptul de

a-i fi achitată și recalculată pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul

mediu lunar achitat procurorului în exercițiu, ținând cont de majorarea salariului

procurorului în exercițiu în funcția din care intimatul a ieșit la pensie, începând cu

data de 05 aprilie 2013 în baza Legii nr. 37 din 07 martie 2013, reieșind din salariul

lunar achitat procurorului în exercițiu în funcția deținută la data ieșirii la pensie, iar

de la data de 01 august 2016 în baza Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 și Legii nr.152

din 01 iulie 2016.

La data de 10 iulie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire

la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece soluția instanțelor judecătorești este eronată.

A menționat că, începând cu data de 01 iulie 2011, drepturile de pensionare a

procurorilor au fost reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

A afirmat că, art. 462 din Legea enunțată nu prevedea faptul că, pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

A susținut că, începând cu data de 01 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai

recalculează, dar se indexează anual la 1 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156

din 14 octombrie 1998.

A relevat că, noile prevederi legale au exclus posibilitatea recalculării pensiei

procurorului în demisie în dependență de majorarea salariului procurorului în

4

exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat o substituire echitabilă (în limitele

posibilității resurselor financiare disponibile în buget) în acest sens prin faptul că,

pensia procurorilor se indexează anual la data de 01 aprilie, precum prevede art. 13

din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

A invocat că, instanțele judecătorești practic au asimilat funcția de procuror

cu cea de judecător. Or, drepturile și obligațiile procurorilor, inclusiv protecția

socială din partea statului a acestora a fost legiferată separat de către cea a

magistraților.

A notat că, dreptul procurorilor la recalcularea pensiei a fost inițial

reglementat de art. 34 alin. (6) din Legea nr. 118 din 14 martie 2003, ulterior de către

art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, însă prin Legea nr. 56 din

09 iunie 2011 privind modificarea și completarea unor acte legislative, legislatorul

a dispus înlocuirea dreptului la recalcularea pensiei de procuror cu dreptul la

indexarea anuală a acestei prestații sociale.

A declarat că, Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 privind modificarea și

completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate prevederile art. 73 din

Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, ce prevedeau

recalcularea pensiilor și indemnizațiilor viagere ale procurorilor, a fost obiectul

examinării sub aspectul constituționalității acesteia.

A specificat că, prin Hotărârea nr. 27 din 20 noiembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte

plăți sociale pentru unele categorii de salariați, Curtea Constituțională a recunoscut

ca fiind constituționale prevederile Legii nr. 56 din 09 iunie 2011, care

reglementează condițiile noi privind asigurarea socială a procurorilor în exercițiu,

cît și a celor în demisie.

A menționat că, Curtea Constituțională a reținut că, plasarea instituției

Procuraturii în capitolul nou al Constituției „Autoritatea judecătorească” nu face ca

procurorii să dobândească automat statutul de magistrat. Acest fapt nu permite

tratarea statutului procurorilor prin prisma principiului independenței justiției și a

judecătorului stipulate de art. 116 din Constituție.

A susținut că, în așa mod, urmează a fi apreciat critic argumentul intimatului

cu privire la faptul că, procurorii pensionați au fost prejudiciați prin faptul că, nu li

se mai recalculează pensia în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, or, statul nu are dreptul să micșoreze cuantumul pensiei stabilite printr-o

lege anterioară, însă prin modificările operate la lege, declarate constituționale, statul

nu a diminuat cuantumul pensiei procurorilor pensionați, ci a abrogat prevederea cu

privire la recalcularea pe viitor, cuantumul pensiei stabilit și achitat procurorilor

pensionați până la abrogarea prevederilor cu privire la recalculare, nefiind atins sau

micșorat în nici un fel.

A afirmat că, intimatul, devenind pensionar în anul 2006, de atunci și până în

anul 2011, a beneficiat de recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, deoarece Legea prevedea această recalculare, însă

începând cu data de 01 iulie 2011, Legea nu mai prevede recalcularea pensiei, prin

urmare, relațiile beneficiarului de pensie în raport cu Casa Națională de Asigurări

5

Sociale, din anul 2011 până în prezent, cad sub guvernarea legii noi, deoarece sunt

relații în curs de realizare și urmează să fie guvernate de legile în vigoare la

momentul realizării.

Prin referința depusă la data de 05 august 2019 Petru Melnic a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 12 iunie 2019 și a fost

expediată recurentei, fără a indica data expedierii, respectiv, recursul depus de către

Casa Națională de Asigurări Sociale la data de 10 iulie 2019 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

6

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de către Casa Națională de

Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

decizie i, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

7

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de către

Casa Națională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

8