3ra-191/19 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării si achitării pensiei pentru vechime în muncă

3ra-191/19 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării si achitării pensiei pentru vechime în muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-191/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Emilian Chirtoacă împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru

vechime în muncă,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 03 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 02 martie 2018 Emilian Chirtoacă a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în

muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în perioada anilor 1970 – 2008

a activat în organele procuraturii, având o vechime în muncă de procuror de 38 ani.

A menționat că, începând cu anul 1998, fiind în funcția de procuror-șef de

secție din cadrul Procuraturii Generale, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în

muncă în baza art. 45 din Legea nr. 902-XII din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură.

A susținut că, cuantumul pensiei i-a fost calculat și, ulterior, recalculat, în

mărime de 80 % din salariul mediu lunar conform funcției deținute, cu respectarea

obligatorie a principiului recalculării pensiei la fiecare majorare ordinară a salariului

mediul lunar al procurorului în exercițiu.

1

A afirmat că, odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza

Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, cuantumul pensiei i-a fost recalculat conform dreptului dobândit

licit la recalcularea pensiei.

A relevat că, Casa Națională de Asigurări Sociale a transmis Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Centru, mun. Chișinău dosarul său de pensionare, însă ultima,

din motive neîntemeiate, l-a lipsit de dreptul dobândit licit.

A invocat că, conform art. 34 alin. (6) din Legea nr. 118-XV din 14 martie

2003 cu privire la Procuratură, procurorii pensionari beneficiau de dreptul de

recalculare a pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

drept pe care l-a dobândit în anul 1998, iar conform art. 73 alin. (8) din Legea nr.294-

XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, procurorii pensionați de

asemenea beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă

odată cu majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, astfel, încă odată

fiind reconfirmat prin lege dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din

salariu procurorului în exercițiu conform funcției deținute, dobândit legal în anul

1998.

A mai invocat că, faptul dobândirii în anul 1998 a dreptului de recalculare a

pensiei la majorarea salariului de funcție al procurorului în exercițiu și utilizării

acestui drept nu este negat de către pârâtă.

A specificat că, prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 335-XVI din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de

salarizare în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se

achită începând cu 05 aprilie 2013.

A relevat că, conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul

de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform

Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor

și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținându-se cont de

nivelul Procuraturii, în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în

funcția de procuror.

A mai relevat că, conform art. 51 alin. (3) lit. b) și 52 lit. b) din Legea nr. 328

din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului în Procuratura Generală, cu o vechime în funcția de procuror

de peste 16 ani, este în mărime de 4,5 salarii medii pe economie, iar pentru

executarea funcției de conducere de procuror-șef al secției din cadrul procuraturii

Generale I se atribuie un spor calculate în raport procentual față de salariul de funcție

în mărime de 9%.

A declarat că, toate condițiile indicate au fost întrunite de el, însă Casa

Națională de Asigurări Sociale, din motive neîntemeiate, la momentele respective,

nu i-a efectuat recalcularea pensiei, lipsindu-l în asemenea mod de dreptul dobândit

legal în anul 2010 de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea

mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

2

A relatat că, la data de 12 ianuarie 2018, considerând că organele de asigurări

sociale i-a încălcat grav dreptul de proprietate (pensie), dobândit anterior legal prin

aplicarea obligatorie pentru procurorii pensionați a principiului recalculării pensiei

la majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție, s-a adresat cu

cerere prealabilă întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul

recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție,

conform prevederilor Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare

în sistemul bugetar, Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură și

articolului XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative.

A notat că, prin decizia nr. C-55/18 din 01 februarie 2018 Casa Națională de

Asigurări Sociale a refuzat în satisfacerea cerințelor înaintate.

A menționat că, atît Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, cît și cele anterioare (din 1992 și 2003) asigură reglementarea

garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de

demnitate publică la o anumită vârstă - 50 ani, cu respectarea obligatorie a

principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție.

A precizat că, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii,

funcționarilor publici, a decis că, stipulările legii privind stabilirea unor garanții

materiale ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să corespundă

înaltului statut de persoane cu demnitate publică. Aceeași instanță de jurisdicție

constituțională a indicat și pentru viitor organelor cu drept de inițiativă legislativă

că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statutului judecătorului, procurorului. Totodată, Curtea

Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că, cuantumul pensiei stabilite

printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

A menționat că, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 9 din 30 martie

2004, a statuat că, normele privind protecția de stat, asigurarea materială și socială,

inclusiv asigurarea cu pensii, consfințite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau

modificate.

A solicitat anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-55/18

din 01 februarie 2018 ca fiind ilegală și obligarea pârâtei de a-i recalcula și achita

pensia pentru vechimea în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului-șef de secție din cadrul Procuraturii Generale, cu recalcularea acesteia,

în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de

funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Prin hotărârea din 03 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă acțiunea depusă de către Emilian Chirtoacă, a fost anulată ca fiind ilegală

decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-55/18 din 01 februarie 2018 și a

3

fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite lui

Emilian Chirtoacă pensia pentru vechime în muncă reieșind din salariul mediu lunar

achitat procurorului - șef de secție din cadrul Procuraturii Generale, cu recalcularea

acesteia, în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-

se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea urmează a fi

efectuată începând cu data de 05 aprilie 2013 până la data de 31 iulie 2016 conform

Legii nr. 37 din 07 martie 2013, prin care a avut loc majorarea salariilor procurorilor

cu 35%, și începând cu data de 01 august 2016, conform Legii nr. 152 din 01 iulie

2016.

Prin decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, dreptul social, cu privire la beneficierea de pensie

pentru vechimea în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia în dependență de

majorarea salariului procurorului în exercițiu a fost dobândit de către Emilian

Chirtoacă anterior modificărilor din 01 iulie 2011 operate la art. 73 din Legea nr.294-

XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură și are valoare economică

incontestabilă.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, prin Legea nr. 56

din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

procurorilor, începând cu 01 iulie 2011, li s-a stabilit dreptul la pensie în

conformitate cu Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, circumstanțe care

au dus la schimbări esențiale în raport cu dreptul la pensie acordat procurorilor care

au atins vârsta de pensionare până la modificările de rigoare. Însă, noile reglementări

au avut ca scop de a stabili noi reguli în privința colaboratorilor care au activat în

organele procuraturii și au obținut dreptul la pensie după intrarea în vigoare a noilor

reglementări, adică după 01 iulie 2011 și nicidecum prin noile reglementări nu se

prezumă schimbarea situației pensionarilor, foști colaboratori ai organelor

procuraturii, care au dobândit dreptul la pensie până la intrarea în vigoare a

reglementărilor respective.

În atare circumstanțe, instanța de apel a conchis că, dispozițiile art. 73 alin.(8)

din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, deși au fost

abrogate la data de 01 iulie 2011, sunt aplicabile în continuare la recalcularea pensiei

procurorilor pensionați până la data de 01 iulie 2011.

Pe cale de consecință, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță just a

constatat caracterul ilegal al refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-

55/8 din 01 februarie 2018. Or, la examinarea cererii prealabile, Casa Națională de

Asigurări Sociale nu a determinat corect raportul juridic în cauză, a interpretat eronat

prevederile legale, circumstanțe care, în esență, au și generat aplicarea incorectă a

prevederilor legale ce reglementează raporturile juridice legate de stabilirea și

recalcularea pensiei reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorilor în

exercițiu, ținându-se cont de majorarea generală al salariului procurorului în funcție,

în așa fel, fiindu-i încălcat grav dreptul de proprietate (pensie) al intimatului-

reclamant, dobândit anterior licit, prin aplicarea obligatorie pentru procurori al

4

principiului recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție.

La data de 14 decembrie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei

noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece nu au fost constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și au fost aplicate

eronat normele de drept material și procedural.

A menționat că, începând cu data de 01 iulie 2011, drepturile de pensionare a

procurorilor au fost reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind sistemul public de pensii (în vigoare până la data de 01

ianuarie 2018).

A susținut că, art. 462 din Legea enunțată nu prevedea faptul că, pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

A afirmat că, începând cu data de 01 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai

recalculează, dar se indexează anual la 1 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156

din 14 octombrie 1998.

A relevat că, instanța de apel, la examinarea cauzei, nu a ținut cont nici de

prevederile art. 33 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii (cu modificările și completările din 01 ianuarie 2017), care stabilesc

expres cazurile în care apare dreptul la reexaminarea pensiei.

A mai relevat că, prima instanță nu a aplicat prevederile art. 46 alin. (1) al

Legii nr. 780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative în vigoare până la data

de 12 iulie 2018, care prevedea că, actul legislativ produce efecte numai în timpul

cât este în vigoare și nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Or, la moment, nu este o

lege care să prevadă dreptul la recalcularea pensiei procurorilor, deoarece a fost

abrogată în anul 2011 și nu poate avea efect pe viitor, nu poate fi ultraactivă.

A invocat că, Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 privind modificarea și

completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate prevederile art. 73 din

Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, ce prevedeau

recalcularea pensiilor și indemnizațiilor viagere ale procurorilor, a fost obiectul

examinării sub aspectul constituționalității acesteia și prin Hotărârea nr. 27 din 20

noiembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de

salariați, Curtea Constituțională a recunoscut ca fiind constituționale prevederile

Legii nr. 56 din 09 iunie 2011, care prevăd condițiile noi privind asigurarea socială

a procurorilor în exercițiu, cît și a celor în demisie.

A declarat că, noile prevederi legale au exclus posibilitatea recalculării pensiei

procurorului în demisie în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat o substituire echitabilă (în limitele

posibilității resurselor financiare disponibile în buget) în acest sens prin faptul că

5

pensia procurorilor se indexează anual la data de 01 aprilie, precum prevede art. 13

al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998.

A menționat că, instanța de apel greșit a făcut trimitere la Hotărârea Curții

Constituționale nr. 4 din 21 ianuarie 2000, deoarece procurorii pensionați anterior

implementării prevederilor Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 nu au fost prejudiciați că

nu li se mai recalculează pensia în dependență de majorarea salariului procurorului

în exercițiu, or, statul nu are dreptul să micșoreze cuantumul pensiei stabilite printr-

o lege anterioară. Mai mult ca atât, este cert faptul că, prin modificările operate la

lege, declarate constituționale, statul nu a diminuat cuantumul pensiei procurorilor

pensionați, ci a abrogat prevederea cu privire la recalcularea pensiei procurorilor,

cuantumul pensiei stabilit și achitat anterior procurorilor pensionați până la

abrogarea prevederilor cu privire la recalculare, nefiind atins sau micșorat în nici un

fel, ci doar se observă o creștere continuă a mărimii pensii odată cu aplicarea

mecanismului general de indexare anual conform legii în vigoare.

Prin referința depusă la data de 22 februarie 2019 Emilian Chirtoacă,

reprezentat de către avocatul Eugeniu Catana, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a expediat părților decizia contestată la data de 14

noiembrie 2018.

Astfel, recursul, declarat la data de 14 decembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

6

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe cînd în recursul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

7

dispune:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

8