3ra-1203/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1203/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosarul nr. 3ra-1203/19

prima instanță: Judecătoria Comrat (V. Hudoba)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (D. Fujenco, L. Caraianu, Ș. Starciuc)

D E C I Z I E

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursurile depuse de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia și

de Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia împotriva Adunării Populare a

Găgăuziei, Serviciului Fiscal de Stat și Societății cu Răspundere Limitată

„Marigold” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 23 mai 2019 și deciziei suplimentare din 24 iunie 2019

ale Curții de Apel Comrat

c o n s t a t ă:

La 03 aprilie 2015 procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Adunării Populare a Găgăuziei, Serviciului Fiscal de

Stat și SRL „Marigold” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la 01 octombrie 2010 Adunarea Populară a

Găgăuziei a emis hotărârea nr. 290-XXXII/IV privind darea acordului pentru

acordarea regimului facilitar de impozitare SRL „Marigold”.

Întru executarea hotărârii nr. 290-XXXII/IV din 01 octombrie 2010,

Inspectoratul Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia, în persoana conducătorului organului

fiscal teritorial Frolov I., la data de 11 octombrie 2010 a încheiat cu SRL

„Marigold” contractul administrativ sub forma acordului nr.2 privind acordarea

regimului facilitar de impozitare.

În conformitate cu actele administrative indicate, Adunarea Populară a

Găgăuziei și IFS UTA Găgăuzia, conducându-se de prevederile art. 13 alin. (2), (8)

din Legea nr. 24-XV/II din 26 decembrie 2000 cu privire la investiții și activitatea

de investiții UTA Găgăuzia, au scutit întreprinderea comercială SRL „Marigold” de

plata impozitelor și taxelor locale, precum și de plățile obligatorii de stat – taxa pe

valoare adăugată (TVA) și impozitul pe venit de la persoanele juridice (pe

activitatea de întreprinzător) pe termen de 5 ani – de la 11.10.2010 până la

11.10.2015.

A susținut că hotărârea nr. 290-XXXII/IV din 01.10.2010 și acordul nr.2 din

11.10.2010 sunt nevalabile (nule), deoarece contravin normelor imperative și sunt

ilegale în fond, deoarece au fost emise cu încălcarea legii și a competenței.

Astfel, în conformitate cu prevederile art.12 alin. (1), (2) lit. d) al Legii privind

statutul juridic special al Găgăuziei, de competența Adunării Populare a Găgăuziei

ține adoptarea actelor normative în domeniul activității bugetar-financiare și fiscale

locale.

Conform prevederilor art. 6 alin. (5) lit. a) și b) , art. 7 alin. (1), (2) ale Codului

fiscal, impozitul pe venit și taxa pe valoare adăugată se includ în sistemul

impozitelor de stat. Modificarea impozitelor de stat în vigoare, inclusiv și în partea

aplicării facilităților, se efectuează exclusiv prin modificarea și completarea codului

fiscal. Aplicarea facilităților pe plata impozitelor de stat în vigoare se admite pe

parcursul anului fiscal (calendaristic) numai odată cu introducerea modificărilor

corespunzătoare în bugetul de stat și bugetele unităților administrativ-teritoriale.

Respectiv, din motivul că dreptul de emitere a legilor cu privire la modificarea

și completarea Codului fiscal, conform art. 60 alin. (1), art. 66 din Constituție, îl

deține doar organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova, unica

instituție competentă în adoptarea hotărârilor în domeniul aplicării facilităților

fiscale sub formă de scutire de plata impozitelor de stat, este exclusiv Parlamentul

Republicii Moldova și nu Adunarea Populară a Găgăuziei.

Prevederi similare sunt consolidate și în art. 7 alin. (4) al Codului fiscal, care

stabilesc că deciziile autorităților administrației publice locale ale unităților

administrativ-teritoriale cu privire la aplicarea facilităților se pun în aplicare în

limitele competenței lor, în decurs de un an fiscal odată cu modificările

corespunzătoare introduse în bugetele unităților administrativ-teritoriale.

A opinat că hotărârea nr.290-XXXII/IV din 01.10.2010 și acordul nr.2 din

11.10.2010 au fost emise (încheiate) în afara limitelor competenței acordate de

legislație acestor autorități, iar actul administrativ al Adunării Populare a Găgăuziei,

pe lângă toate, nu conține hotărârea concomitentă privind introducerea modificărilor

corespunzătoare în bugetul central al UTA Găgăuzia pentru anul 2010 (așa hotărâri

nu au fost adoptate nici în anii următori).

Astfel, în urma emiterii (încheierii) actelor administrative indicate, Adunarea

Populară a Găgăuziei și IFS UTA Găgăuzia au încălcat normele imperative ale legii

consolidate în art.1 alin. (1), (2), (3), art.3 alin. (2), (3) ale Codului fiscal, care

prevăd că prin prezentul cod se stabilește statutul de drept al organelor fiscale.

Prezentul cod reglementează raporturile legate de executarea obligațiilor fiscale pe

impozitele de stat. Actele normative, adoptate de autoritățile administrației publice

locale nu trebuie să contravină prevederilor Codului fiscal sau să depășească

limitele acestuia. La apariția contradicțiilor între actele normative adoptate de

autoritățile administrației publice locale și prevederile Codului fiscal se aplică

prevederile din cod.

A menționat că încălcările indicate ale legii au dus la consecințe juridice

negative care s-au exprimat prin faptul că în bugetul central al UTA Găgăuzia nu au

2

fost încasate defalcările de la impozitele de stat efectuate de către Ministerul

Finanțelor stabilite prin art.5 alin. (4), p. 2), art.27 alin. (3) din Legea privind

finanțele publice locale.

Astfel, potrivit informației organelor fiscale, la situația din 31.12.2014 (fără

evidența impozitelor pe profit pentru anul 2014) defalcările de la impozitele de stat

(TVA) în mărime de 1 613 500 de lei nu au fost încasate.

Mai mult, în cadrul controlului fiscal s-a stabilit că SRL „Marigold”, fiind

scutită de plata TVA, cu toate acestea includea TVA în valoarea livrărilor sale, o

recepționa și o lăsa în calitate de venit de întreprinzător, iar beneficiarii acestor

livrări luau în calcul sumele impozitului, în așa fel, majorând prejudiciul cauzat

bugetului public național, ceea ce este inadmisibil și necesită încetarea cât mai

curând posibilă.

Procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia a solicitat:

- anularea hotărârii nr. 290-XXXII/IV din 01.10.2010 a Adunării Populare a

Găgăuziei privind darea acordului pentru acordarea regimului facilitar de impozitare

SRL „Marigold” din momentul adoptării acesteia și a consecințelor juridice care au

survenit în urma emiterii acesteia;

- anularea acordului nr.2 din 11.10.2010 privind acordarea regimului facilitar

de impozitare SRL „Marigold”, considerându-l nul, adică ca fiind nevalabil, care

contravine normelor imperative și ca fiind încheiat cu încălcarea competenței.

Prin hotărârea din 04 decembrie 2018 a Judecătoriei Comrat acțiunea a fost

respinsă.

Procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia și Serviciul Fiscal de Stat au declarat

fiecare apel împotriva hotărârii din 04 decembrie 2018 a Judecătoriei Comrat,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 23 mai 2019 a Curții de Apel Comrat a fost respins apelul

declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia.

Prin decizia suplimentară din 24 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat a fost

respins apelul declarat de Serviciului Fiscal de Stat.

La 16 iulie 2019 - procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia și la 02 august

2019 - Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, au

depus fiecare recurs împotriva deciziei din 23 mai 2019 a Curții de Apel Comrat și

deciziei suplimentare din 24 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea

lor și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia a invocat că

concluziile instanței de apel sunt neîntemeiate, deoarece legislația fiscală a

Republicii Moldova nu prevede așa facilități fiscale ca scutirea agenților economici

de la achitarea tuturor tipurilor de impozite și taxe și, în plus, nu prevede

posibilitatea încheierii de către autoritățile fiscale locale a unor acorduri privind

acordarea regimului facilitar de impozitare.

A mai indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au luat în

considerare argumentele sale cu referire la nulitatea actelor administrative

contestate, deoarece acestea au fost emise (încheiate) în afara competenței acordate

de lege.

3

Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat în

motivarea recursului a invocat aprecierea unilaterală a probelor, precum și aplicarea

eronată a normelor de drept material. Instanța de apel la examinarea litigiului a

ignorat prevederile art. 1 alin. (1), (2), art. 3 alin. (2), (3) ale Codului fiscal, ceea ce

a influențat negativ asupra bugetului UTA Găgăuzia. A menționat că încălcarea

normelor de drept de către instanța de apel este evidentă, deoarece argumentele

aduse de instanța de judecată pentru justificarea soluțiilor sale au la bază doar o

singură probă și anume decizia din 30 iunie 2015 a Curții de Apel Comrat, prin

care a fost menținută hotărârea din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Comrat, pe cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei

de Stat cu privire la anularea prevederilor art.13, 14 ale Legii UTA Găgăuzia nr. 24-

XV/II din 26.12.2000 cu privire la investiții și activitatea de investiții UTA

Găgăuzia, care însă, nu au fost evaluate în ansamblu cu celelalte probe.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursurilor în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu articolul 193 alin.(3) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție soluționează recursurile împotriva încheierilor și admisibilitatea

cererilor de recurs în complete de 3 judecători, iar cererile de recurs – în complete

de 5 judecători.

Prin prisma art.194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

4

Articolul 247 din Codul administrativ consemnează că Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele

decizii: casează integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de

apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate

adopta o soluție finală în acest caz.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar a

admite recursurile, de a casa integral deciziile Curții de Apel Comrat și a restitui

cauza instanței de apel, din următoarele considerente.

Conform materialelor cauzei, la 01 octombrie 2010 Adunarea Populară a

Găgăuziei, examinând hotărârea Comitetului Executiv al Găgăuziei nr. 9/19 din

29.07.2010 privind acordarea regimului facilitar de impozitare SRL „Marigold”, a

emis hotărârea nr. 290-XXXII/IV privind darea acordului pentru acordarea

regimului facilitar de impozitare SRL „Marigold”, pe un termen de 5 ani. (f.d.3)

La 11 octombrie 2010, în baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 24-XV/II din

26.12.2000 cu privire la investiții și activitatea de investiții UTA Găgăuzia, precum

și în baza hotărârii Adunării Populare a Găgăuziei nr. 290-XXXII/IV din

01.10.2010 privind darea acordului pentru acordarea regimului facilitar de

impozitare SRL „Marigold”, între IFS UTA Găgăuzia și ÎS „Marigold” a fost

încheiat acordul nr. 2 privind acordarea regimului facilitar de impozitare, conform

căruia SRL „Marigold” a fost scutită de plata impozitelor și taxelor locale, precum

și de plățile obligatorii de stat – taxa pe valoare adăugată (TVA) și impozitul pe

venit de la persoanele juridice (de la activitatea de întreprinzător) pe termen de 5 ani

– de la 11.10.2010 până la 11.10.2015 (f.d.4).

La 19 februarie 2018 procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia a expediat în

adresa Adunării Populare a Găgăuziei contestația cu privire la anularea hotărârii

Adunării Populare a Găgăuziei nr. 290-XXXII/IV din 01.10.2010 privind darea

acordului regimului facilitar de impozitare SRL „Marigold” (f.d.5).

La aceeași dată procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia a expediat

contestație și în adresa IFS pe UTA Găgăuzia cu privire la rezilierea acordului nr. 2

din 11.10.2010 privind acordarea regimului facilitar de impozitare SRL „Marigold”

(f.d.6).

Considerând hotărârea Adunării Populare a Găgăuziei nr. 290-XXXII/IV din

01.10.2010 privind darea acordului pentru acordarea regimului facilitar de

impozitare SRL „Marigold”, precum și acordul nr. 2 din 11.10.2010 privind

acordarea regimului facilitar de impozitare SRL „Marigold” ca fiind ilegale și

emise cu încălcarea competenței acordate de lege, reclamantul a solicitat anularea

acestora.

Prima instanță și instanța de apel, fiind învestite cu judecarea cauzei, au

considerat că hotărârea nr. 290-XXXII/IV din 01 octombrie 2010 privind darea

5

acordului pentru acordarea regimului facilitar de impozitare SRL „Marigold” a fost

emisă de către Adunarea Populară a Găgăuziei în limitele competenței și cu

respectarea cerințelor legii.

În susținerea concluziilor sale, instanțele de judecată ierarhic inferioare, au

menționat că în conformitate cu art. 13 alin. (1), (2), (6)-(9) din Legea nr. 24-XV/II

din 26.12.2000 cu privire la investiții și activitate de investiții UTA Găgăuzia, pe

teritoriul Găgăuziei toate obiectele activității de investiție, inclusiv investitorii

străini, beneficiază de facilități, prevăzute de legislația Republicii Moldova, precum

și de actele legislative, adoptate de către Adunarea Populară a Găgăuziei.

Instanța de fond și cea de apel au menționat că prin aceeași lege a fost stabilit

dreptul Adunării Populare a Găgăuziei să adopte hotărâri privind acordarea

agenților economici regimului facilitar de impozitare pe un anumit termen, precum

și obligația Direcției Generale a Inspectoratului Fiscal de Stat pe Găgăuzia să

încheie cu agentul economic (investitorul) acordul privind acordarea regimului

facilitar de impozitare.

Curtea de Apel Comrat a învederat că prevederile normative indicate – art. 13

și 14 ale Legii locale nr. 24-XV/II din 26.12.2000 cu privire la investiții și

activitatea de investiții UTA Găgăuzia, au fost contestate în instanța de judecată de

către Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, însă prin hotărîri judecătorești

irevocabile au fost menținute în vigoare.

Prin hotărârile indicate, instanțele judecătorești, referindu-se la legalitatea

articolelor 13 și 14 din Legea nr. 24-XV/II din 26.12.2000 cu privire la investiții și

activitatea de investiții UTA Găgăuzia, au recunoscut dreptul Adunării Populare a

Găgăuziei de acordare agenților economici pe teritoriul Găgăuziei (Gagauz-Yeri) a

regimului facilitar de impozitare pe un anumit termen, cu scutirea de la plata tuturor

formelor de impozite și taxe locale, impozitului pe venit de la persoane juridice,

TVA, precum și a dreptului IFS pe UTA Găgăuzia de a încheia acordul privind

acordarea regimului facilitar de impozitare, în baza hotărârii Adunării Populare a

Găgăuziei cu agentul economic (investitor).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că instanțele ierarhic inferioare pripit au constatat netemeinicia

acțiunii înaintate, or, soluția instanțelor rezultă din interpretarea eronată a normelor

de drept în raport cu circumstanțele cauzei.

Astfel, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea privind statutul juridic

special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), de competența Adunării Populare ține

adoptarea actelor normative ale căror executare este obligatorie pe teritoriul

Găgăuziei și adoptarea Regulamentului Găgăuziei.

În conformitate cu art. 12 alin. (2) lit. d) din Legea privind statutul juridic

special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), de competența Adunării Populare a Găgăuziei

ține adoptarea actelor normative în domeniul activității bugetar-financiare și fiscale

locale.

Totodată, conform art. 6 alin. (5) lit. a) și b), art. 7 alin. (1), (2) din Codul

fiscal, impozitul pe venit și taxa pe valoare adăugată fac parte din sistemul

impozitelor și taxelor de stat. Modificarea impozitelor (taxelor) de stat în vigoare,

6

inclusiv în partea aplicării facilităților, se efectuează exclusiv prin modificarea și

completarea Codului Fiscal.

Aplicarea facilităților pe plata impozitelor (taxelor) de stat în vigoare este

permisă pe parcursul anului fiscal (calendaristic) numai concomitent cu modificarea

corespunzătoare a bugetului de stat și a bugetelor unităților administrativ-teritoriale.

Astfel, deoarece dreptul de a emite legi cu privire la modificările sau

completările Codului fiscal, conform art. 60 alin. (1), art. 66 din Constituția

Republicii Moldova, are doar organul reprezentativ suprem al poporului Republicii

Moldova, singura instituție competentă să ia decizii în aplicarea facilităților fiscale

sub forma scutirii de impozite de stat, este exclusiv Parlamentul Republicii

Moldova.

Asemenea prevederi sunt consfințite și în art. 7 alin. (4) Cod fiscal, care

stabilesc că decizia autorităților administrației publice locale ale unităților

administrativ-teritoriale cu privire la aplicarea facilităților se adoptă în limitele

competenței sale pe parcursul anului fiscal concomitent cu modificările

corespunzătoare ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale.

Completului specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că la adoptarea hotărârilor, instanțele ierarhic

inferioare au ignorat aceste prevederi legale, care stabilesc concret competența și

modalitatea aplicării facilităților fiscale.

În acest context, Curtea de Apel Comrat, stabilind competența legală a

Adunării Populare a Găgăuziei la emiterea hotărârii nr. 290-XXXII/IV din 01

octombrie 2010 cu privire la darea acordului pentru acordarea regimului facilitar de

impozitare SRL „Marigold”, în baza legii locale a UTA Găgăuzia, a omis să se

expună referitor și la prevederile art. 3 alin. (2), (3) din Codul fiscal, conform

cărora actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanțelor, Serviciul

Fiscal de Stat și Serviciul Vamal de pe lîngă Ministerul Finanțelor, de alte autorități

de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de către autoritățile

administrației publice locale, în temeiul și pentru executarea prezentului cod, nu

trebuie să contravină prevederilor lui sau să depășească limitele acestuia. În cazul

apariției unor discrepanțe între actele normative indicate la alin.(2) și prevederile

prezentului cod, se aplică prevederile codului.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție observă că, instanțele nu au dat apreciere nici

prevederilor art. 7 alin. (4) al Codului fiscal, care stabilesc că deciziile autorităților

administrației publice locale ale unităților administrativ-teritoriale cu privire la

aplicarea facilităților se pun în aplicare în limitele competenței lor, în decurs de un

an fiscal odată cu modificările corespunzătoare introduse în bugetele unităților

administrativ-teritoriale.

Toate aceste argumente au fost expres invocate și în cererea de apel,

asupra cărora, instanța de apel nu s-a pronunțat în niciun fel.

7

Mai mult, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele ierarhic inferioare,

constatând legalitatea acordului nr. 2 din 11.10.2010 nu au ținut cont de

prevederile pct. 1 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

organelor Serviciului Fiscal de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 1736 din 31.12.2002 „Cu privire la reglementarea

activității organelor Serviciului Fiscal de Stat”, conform cărora organele fiscale

având ca sarcină organizarea și efectuarea administrării fiscale, își exercită

atribuțiile, obligațiile, drepturile, colaborează cu autoritățile publice și poartă

răspundere pentru exercitarea neconformă a funcțiilor și drepturilor abilitate în

temeiul, în limitele și în conformitate cu prevederilor Codului fiscal, Legii nr.

158-XVI din 04 iulie 2018 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public și ale altor legi corespunzătoare.

Conform pct. 3 al Regulamentului, exercitarea de către organele fiscale a

unor alte funcții decât cele prevăzute de legislația fiscală se califică ca depășire

de împuterniciri.

Astfel, instanța de apel urma să verifice dacă Inspectoratul Fiscal de stat

pe UTA Găgăuzia avea competența de a încheia din numele său acorduri privind

acordarea regimului facilitar de impozitare și să fie parte la astfel de tip de

contract și dacă șeful inspectoratului care a reprezentat Inspectoratul Fiscal de

stat pe UTA Găgăuzia la încheierea acordului, a acționat având autorizare

corespunzătoare pentru încheierea acestui acord. De altfel, ar putea fi încălcate

normele imperative ale legii care reglementează activitatea organelor Serviciului

Fiscal de Stat al Republicii Moldova, drepturile și obligațiile șefilor

Inspectoratelor fiscale teritoriale.

În cazul din speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a reținut că instanța de apel nu a

ținut cont de cele menționate supra și pripit a conchis asupra legalității hotărârii

Adunării Populare a Găgăuziei nr. 290-XXXII/IV din 01.10.2010 privind darea

acordului pentru acordarea regimului facilitar de impozitare SRL „Marigold” și

acordului nr. 2 din 11.10.2010 privind acceptul la acordarea SRL „Marigold” a

regimului facilitar de impozitare.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiuni în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–

171.

În conformitate cu art. 373 alin. (2) și (5) din Codul de procedură civilă, în

limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar

care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

8

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Contrar prevederilor legale sus-citate, instanța de apel în decizia recurată nu a

dat răspuns la unul dintre principalele argumente ale apelului că legislația fiscală a

Republicii Moldova nu prevede astfel de facilități fiscale ca scutirea agenților

economici de la achitarea tuturor tipurilor de impozite și taxe și în plus nu prevede

posibilitatea încheierii de către autoritățile fiscale locale a unor acorduri privind

acordarea regimului facilitar de impozitare.

Instanța de apel a omis să se expună și asupra argumentului apelului, precum

că SRL „Marigold”, fiind scutit de TVA, a inclus-o în valoarea furnizării sale, a

primit-o și a lăsat-o ca venit de întreprinzător, iar consumatorii acestor furnizări au

atribuit sume ale impozitului la trecerea în cont, totodată mărind prejudiciul cauzat

bugetului național local.

În speță, argumentele aduse de instanța de judecată pentru justificarea

soluțiilor sale au la bază numai o singură probă din dosar și anume hotărârea din

16.04.2015 a Judecătoriei Comrat, menținută prin decizia din 30.06.2015 a Curții de

Apel Comrat și devenită irevocabilă prin încheierea din 02.12.2015 a Curții

Supreme de Justiție, pe cauza civilă la acțiunea depusă de Oficiul teritorial Comrat

al Cancelariei de Stat împotriva Adunării Populare a Găgăuziei cu privire la

anularea articolelor 13 și 14 din Legea nr. 24-XV/II din 26.12.2000 cu privire la

investiții și activitatea de investiții UTA Găgăuzia.

Prin acea hotărâre, instanțele, referindu-se la legalitatea articolelor 13 și 14

din Legea nr. 24-XV/II din 26.12.2000 cu privire la investiții și activitatea de

investiții UTA Găgăuzia, au recunoscut dreptul Adunării Populare a Găgăuziei de

acordare agenților economici pe teritoriul Găgăuziei (Gagauz-Yeri) a regimului

facilitar de impozitare pe un anumit termen, cu scutirea de la plata tuturor formelor

de impozite și taxe locale, impozitului pe venit de la persoane juridice, TVA,

precum și a dreptului IFS pe UTA Găgăuzia de a încheia acordul privind acordarea

regimului facilitar de impozitare, în baza hotărârii Adunării Populare a Găgăuziei cu

agentul economic (investitor).

Însă, în opinia Colegiului acest unic argument nu a fost examinat și evaluat în

ansamblu cu celelalte probe din dosar.

Or, în conformitate cu art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

mult aspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

În acest context, Colegiul menționează că o astfel de abordare ar fi eronată,

deoarece prevederile legii locale anterior contestate reglementează situațiile

generale de acordare de către Adunarea Populară a Găgăuziei a regimului facilitar

de impozitare subiecților investiționali, în legătură cu ce corectitudinea aplicării

respectivelor prevederi nemijlocit agenților economici urmează a fi examinată în

fiecare caz aparte.

Pentru observațiile arătate, se constată că, de fapt, instanța de apel a examinat

superficial cauza civilă, adoptând o decizie neconvingătoare și fără argumentare

clară, aprecierea probelor dată de instanța judecătorească fiind arbitrară și duce la

9

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar instanța de recurs

este în imposibilitatea de a înlătura neajunsurile invocate supra.

Având în vedere circumstanțele relatate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia din 23

mai 2019 și decizia suplimentară din 24 iunie 2019 ale Curții de Apel Comrat

urmează a fi casate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, or, toate

circumstanțele invocate raportate la normele juridice respective nu pot fi înlăturate

de instanța de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că în baza limitelor

stabilite de lege ale examinării recursurilor, instanța de recurs nu poate adopta o

soluție finală în acest caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa integral

deciziile instanței de apel și de a restitui cauza instanței de apel.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile depuse de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia și de

Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat.

Se casează integral decizia din 23 mai 2019 și decizia suplimentară din 24

iunie 2019 ale Curții de Apel Comrat cu restituirea cauzei Curții de Apel Comrat.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

10