3ra-1224/19 — contestarea actului administrativ si restituirea sumei

3ra-1224/19 — contestarea actului administrativ si restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1224/19

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Centru (jud. E. Bdan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Societatea cu

răspundere limitată „Testare-Nord”, reprezentată de către avocatul Radu

Rusanovschi,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Societatea cu răspundere limitată „Testare-Nord” împotriva Serviciului

Vamal și Biroului vamal Nord cu privire la contestarea actului administrativ și

restituirea sumei,

împotriva deciziei din 15 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată integral hotărârea din 10 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și a fost emisă o nouă decizie cu privire la respingerea acțiunii,

constată:

La data de 22 iulie 2016 SRL „Testare-Nord” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ

și restituirea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 04 mai 2016, prin

intermediul brokerului vamal, a depus la Biroul vamal Bălți declarația vamală

nr.2742, prin care a solicitat plasarea în capitalul social al SRL „Testare Nord” a

mărfurilor – hală metalică din panouri sandwich, importată din România.

A menționat că, a anexat la declarația vamală contractul de vânzare-

cumpărare a mărfurilor, scrisoarea de trăsură internațională, certificatul de origine,

declarația vamală a țării de export, conosamentul, dispoziția de plată, parching-list,

calculul cheltuielilor de transport, permisul conducătorului internațional de vehicul

și certificatul ecologic.

A considerat că, aceste documente sunt suficiente pentru stabilirea codului

mărfii în conformitate cu Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007.

A susținut că, în legătură cu faptul că, marfa importată corespunde în

întregime situației prevăzute de Hotărârea Guvernului RM nr. 145 din 28 februarie

2014, prin care a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de aplicare a

1

facilităților fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 29) din Codul fiscal nr. 1163-

XIII din 24 aprilie 1997 și art. 28 lit. q2) din Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie

1997 cu privire la tariful vamal, a solicitat acordarea facilităților fiscale la importarea

mărfii enunțate, însă Biroul vamal Bălți a refuzat acordarea facilităților fiscale la

importul mărfurilor, deoarece acestea nu întrunesc noțiunea de active materiale pe

termen lung.

A afirmat că, conform pct. 1 din Regulamentul enunțat, activele materiale pe

termen lung – active care îmbracă o formă fizică naturală, cu o durată de funcționare

utilă mai mare de un an, care pot fi utilizate în activitatea societății sau care se află

în procesul creării și nu sunt destinate vînzării, iar conform pct. 4 din același

Regulament, pentru a beneficia de facilitățile fiscale este necesară întrunirea

cumulativă a următoarelor condiții: activele materiale pe termen lung sunt destinate

includerii în capitalul statutar (social); activele materiale pe termen lung trebuie să

fie utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor și/sau la

executarea lucrărilor; uzura activelor materiale pe termen lung se raportează la costul

produselor fabricate, serviciilor prestate și/sau lucrărilor executate în procesul de

producere, prestare a serviciilor și/sau executare a lucrărilor; activele materiale pe

termen lung nu vor fi comercializate, transmise în arendă, locațiune, uzufruct,

leasing operațional sau financiar pe parcursul a 3 ani de la data validării declarației

vamale respective sau eliberării facturii fiscale.

A invocat că, conform procesului-verbal al adunării asociaților persoanei

juridice din 03 mai 2016, s-a decis majorarea capitalului social prin introducerea

nemijlocită a mărfii – hală metalică din panouri sandwich.

A declarat că, este o întreprindere, care are ca gen de activitate prestarea

serviciilor, iar marfa importată este destinată utilizării nemijlocit la prestarea de

servicii.

A notat că, uzura activelor materiale – hală metalică din panouri sandwich este

raportată la costul acesteia, iar termenul de exploatare este de lungă durată și,

respectiv, este destinată utilizării acesteia la prestarea serviciilor pe un termen cu

mult mai mare de 3 ani.

A considerat că, Biroul vamal Bălți ilegal a refuzat acordarea facilităților

fiscale, cu impunerea achitării drepturilor de import în mărime de 126870,72 de lei.

A specificat că, la cererea prealabilă expediată în adresa Serviciului Vamal,

ultimul a refuzat anularea actului de inspecție din 11 mai 2016, întocmit de către

Biroul vamal Bălți, deoarece nu a constatat careva abateri de la legislația în vigoare.

A solicitat anularea actului de inspecție din 11 mai 2016, întocmit de către

Biroul vamal Bălți și obligarea Serviciului Vamal de a-i restitui suma de 126870,72

de lei, drepturi de import încasate la contul unic de gestionare al SRL „Testare-

Nord”.

Prin hotărârea din 08 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă acțiunea depusă de către SRL „Testare-Nord”, a fost anulat actul de

inspecție din 11 mai 2016 emis la declarația vamală nr. 2742 din 04 mai 2016 și a

fost obligat Serviciul Vamal să restituie în beneficiul SRL „Testare-Nord” suma de

126870,72 de lei, în calitate de drepturi de import.

2

Prin decizia din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de către Serviciul Vamal, a fost casată hotărârea primei instanțe și a

fost restituită cauza spre rejudecare în primă instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea protocolară din 10 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru a fost atras în proces Biroul vamal Nord în calitate de copârât.

Prin hotărârea din 10 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

a fost admisă acțiunea depusă de către SRL „Testare-Nord”, a fost anulat actul de

inspecție din 11 mai 2016 emis la declarația vamală nr. 2742 din 04 mai 2016 și a

fost obligat Serviciul Vamal să restituie în beneficiul SRL „Testare-Nord” suma de

126870,72 de lei, în calitate de drepturi de import.

Prin decizia din 15 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost casată integral

hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă decizie, prin care acțiunea depusă de

către SRL „Testare-Nord” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că, declarația vamală nr. 9022I2742 din 04 mai 2016

cu actul de inspecție întocmit la data de 11 mai 2016 au fost invalidate de către Biroul

vamal Nord, respectiv, sunt nule și nu produc efecte juridice. Or, conform art. 1813

alin. (l) lit. b) din Codul vamal, organul vamal poate lua orice măsuri necesare,

inclusiv sechestrarea și valorificarea mărfurilor, în cazul cînd acestea, după

acordarea liberului de vamă, nu au fost preluate în termenul legal sau cînd nu s-a

acordat liberul de vamă pentru că nu au fost prezentate documentele care trebuiau

depuse înainte ca mărfurile să fie plasate sub regim vamal.

Mai mult ca atît, instanța de apel a relevat că, însuși intimata la data de 13 mai

2016 a depus o altă declarație vamală cu nr. 9022I2964, la care n-a fost întocmit nici

un act de inspecție, prin care a declarat în regim vamal de import „construcție

prefabricată din oțel cu destinație pentru Secția de prestarea serviciilor în stare

dezasamblată - 1 buc., fără a solicita plasarea mărfurilor în capital social, achitând

drepturile de import în mărime de 126870,72 de lei, iar a solicitat restituirea sumei

încasate și achitate benevol în baza declarației vamale nr. 9022I2964 din 13 mai

2016 (f. d. 18-20). Or, conform art. l pct. 23) din Codul vamal, declarație vamală -

actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute

de legislația vamală, voința de a plasa mărfurile sub o anumită destinație vamală.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că, în termenul acordat

agentul economic urma să prezinte organului vamal actele și informația necesară

întru demonstrarea celor declarate și la cele pretinse, iar organul vamal, în cazul dat,

a acționat cu respectarea legislației în vigoare.

Instanța de apel a remarcat că, intimata, la declararea mărfii, nu a prezentat

probe, ce ar confirma că, panourile sandwich termoizolante pentru - Hala metalică

întrunesc toate condițiile impuse prin Hotărârea Guvernului RM nr. 145 din 26

februarie 2014 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a

facilităților fiscale stabilite în art. 103 alin. (l) pct. 29) din Codul fiscal nr. 1163-XIII

din 24 aprilie 1997 și art. 28 lit. q2) din Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997

cu privire la tariful vamal, deci, în cazul dat, intimata nu poate beneficia de facilități

fiscale și vamale pentru marfa „construcție prefabricate din oțel cu destinație PTR

3

Secția de prestarea serviciilor în stare dezasamblată - 1 buc”.

La data de 09 august 019 SRL „Testare-Nord”, reprezentată de către avocatul

Radu Rusanovschi, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel.

A menționat că, intimații Serviciul Vamal și Biroul vamal Nord, depunând

cereri de apel împotriva hotărârii primei instanțe, au invocat că, cauza a fost

examinată în lipsa lor și Serviciul Vamal și Biroul vamal Nord sunt instituții

separate.

A susținut că, nu este clar din care considerente instanța de apel a constatat

că, nu au fost întrunite condițiile de acordare a facilităților, deoarece în vederea

acestei constatări nu a fost invocat nici un argument, iar aceasta a rămas doar ca o

afirmație, nefiind motivată.

Prin referința depusă la data de 15 octombrie 2019 Biroul vamal Nord a

solicitat de a considera recursul inadmisibil.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost notificată recurentei la data de 22 iulie 2019,

respectiv, recursul depus de către aceasta, la data de 09 august 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

4

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de către SRL „Testare-Nord”,

reprezentată de către avocatul Radu Rusanovschi, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de

către SRL „Testare-Nord”, reprezentată de către avocatul Radu Rusanovschi,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara recursul depus de către SRL „Testare-Nord”, reprezentată de către avocatul

Radu Rusanovschi, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Societatea cu răspundere limitată „Testare-Nord”,

reprezentată de către avocatul Radu Rusanovschi, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6