3ra-209/18 — contestarea actului administrativ

3ra-209/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Sv.Ghercavii dosarul nr.3ra-209/18

(Judecătoria Bălți, sediul central)

instanța de apel: S.Procopciuc, E.Grumeza, A.Garbuz

(Curtea de Apel Bălți)

Î N C H E I E R E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul

Odobescu Ghenadie în interesele Societății Comerciale ”Linavan” Societate cu

Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal

Nord privind contestarea actelor administrative, încasarea sumei și cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul depus de Societatea Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere

Limitată, fiind menținută hotărârea din 07 iulie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul

central,

c o n s t a t ă:

La 12 ianuarie 2017 SC ,,Linavan” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Nord privind anularea actului de inspecție din 14 iunie

2016 nr.2050I11413, obligarea Biroului Vamal Nord de a revizui modul de calculare

a plăților vamale, încasarea sumei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 14 octombrie 2016 a depus la organul

vamal declarația vamală electronică de import nr.2050I11413, prin care au fost

vămuite mărfuri lemnoase ”scândurițe pentru asambalarea lăzilor de lemn din specii

foioase de plop”, importate de la OOO ”Lesțentr”, regiunea Cernigovscaia, or.Borzna,

str.Nezavisimosti 124, Ucraina.

SC „Linavan” SRL pentru trecerea frontierei a mărfii deținea pachetul de

documente care erau obligatorii conform Ordinului Serviciului Vamal nr.01-1 din

04.01.2016 cu privire la lista actelor necesare la efectuarea contolului documentar,

conform căriua este aprobată lista actelor necesare la efectuarea controlului

documentar și notele explicative, executarea căruia s-a pus în sarcina Șefilor

1

birourilor vamale, ținut sub controlul Departamantului venituri și control vamal.

A menționat că conform anexei 2 pct. l a Ordinului nr.01-1 din 04 ianuarie

2016 minimul actelor obligatorii sunt: factura (invoice), pe care SC „Linavan” SRL o

deținea, Documentele de transport pe care SC „Linavan,, SRL de asemenea le deține

la momentul vămuirii, actele persmisive care de asemenea le deținea.

A reiterat reclamantul că acest set de acte necesare erau reflectate și în

Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 02.11.2005 secțiunea a 2-a pag.5 compartimentul

A, pct.29/1 unde expres erau indicate actele necesare: „declarația vamală se depune la

organele vamale fiind însoțită de actele care confirmă datele înscrise în declarație, dar

minimum de următoarele acte obligatorii: factura (invoice); documentele de transport;

actele permisive, necesare pentru acordarea liberului de vamă,,.

A invocat reclamantul că organul vamal neîntemeiat a solicitat declarantului

acte suplimentare pentru calcularea valorii în vamă potrivit metodei 1. Prin urmare

Biroul Vamal Nord (Briceni) nu poate nega faptul neprezentării documentelor care ar

permite de a fi calculată valoarea în vamă a mărfii potrivit metodei 1.

A susținut că SC „Linavan” SRL a depus la maxim posibil toate actele necesare

cu toate că majoritatea dintre ele nu sunt obligatorii.

A mai relatat că a prezentat documentele suplimentare pentru a exclude situația

calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă, în afară de metoda 1, însă

colaboratorii vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea valorii în vamă a

mărfii după metoda 1.

Colaboratorul vamal a verificat corectitudinea declarației DVV-l și a motivat că

datele din acte erau contradictorii și exista discrepanță între prețul declarat și valoarea

mărfurilor identice anterior importate, însă nu era clar unde era acea informație în

baza căreia colaboratorul vamal a constatat discrepanța între prețul declarat și

valoarea mărfurilor identice anterior importate, or organul vamal nu putea afirma pur

și simplu că undeva ar exista o oarecare discrepanță.

Organul vamal a solicitat declarantului prezentarea următoarelor acte: - Orice

acord posibil între vînzător și cumpărător care afectează valoarea în vamă a

mărfurilor; - Corespondența comercială purtată în vederea încheirii și negocierii

prețului, în cazul în care aceasta a fost purtată; - Documentele contabile ale

cumpărătorului cum ar fi transferurile de fonduri către exportator sau vînzător sau

pentru a obține informații privind comisioanele, profiturile sau cheltuielile generale

prin aplicarea metodei deductive și a valorii calculate; - Documente privind dreptul de

proprietate asupra societăților comerciale implicate în tranzacție, pentru a exclude o

posibilă relație de interdependență dintre vînzător și cumpărător în sensul art. 11

alin.6 Legea nr. 1380 cu privire la tariful vamal; - Documentul de plată pentru

cheltuielile de transportare, un asemenea document exista inițial chiar la completarea

tipizatei DVV-1, iar dovadă a acestui fapt este pagina documentelor anexate unde

figurează certificatul cheltuielilor de transport în sumă totală de 6 734,84 lei din

14.10.2016. Acest certificat a fost prezentat colaboratorului vamal cu semnătura și

ștampila declarantului și include următoarea informație: - cheltuielile pentru

combustibil, cheltuieli de deplasare, salariul șoferului, fond social și asigurare

2

medicală, cmr, cartea verde, asigurarea auto, uzura mijlocului de transport; -

Cataloage, oferte de preț (listele de prețuri) ale firmelor producătoare/vînzătorului-

acest document la fel exista la momentul cînd a fost solicitat de către colaboratorul

vamal; - Informația care ar demonstra că interdependența nu a influențat prețul mărfii.

A reitarat că organul vamal urma să calculeze valoarea în vamă a mărfii în baza

informației pe care o prezintă plătitorul vamal și în baza informației pe care o deține

organul vamal, adică informația care se conține în sistemul informațional ASYCUDA

World.

Biroul Vamal Briceni a solicitat de la SC „Linavan” SRL să prezinte încă careva

acte suplimentare. Conform pct.3 din Regulamentul cu privire la utilizarea actelor

necesare la vămuirea mărfurilor, din momentul solicitării de către organul vamal în

procesul vămuirii a actelor suplimentare conform pct.2, acestea se menționează în

Actul de inspecție și devin obligatorii. Astfel, a considerat că odată ce nu a fost inclus

în actul de inspecție, aceste documente nu sunt obligatorii.

Organul vamal care efectuează vămuirea mărfurilor verifică corectitudinea

determinării de către declarant a valorii în vamă (pct.l al art. 8 din Legea cu privire la

tariful vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea

valorii în vamă și oportunitatea aplicării ei (pct.2 al art.8 din Legea cu privire la tariful

vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii și suplimentare),

prezentate de declarant și corespunderea lor cu cerințele stabilite.

Conform documentelor eliberate de către Biroul Vamal Briceni, declarantului SC

„Linavan” SRL i s-a refuzat calcularea valorii în vamă a mărfii după metoda 1 pe

motiv că nu a prezentat în vamă toate actele necesare, însă potrivit art. 7 alin.(2) din

Legea cu privire la tariful vamal în cazul în care este necesar de a confirma valoarea

în vamă a mărfii anunțată, declarantul, la cererea autorității vamale, este obligat să

prezinte datele respective, cerință pe care declarantul SC „Linavan” SRL a îndeplinit-

o prezentînd Biroului Vamal Briceni toate actele necesare calculării valorii în vamă a

mărfii importate după metoda 1.

Prin urmare SC „Linavan” SRL urma să completeze declarația tipizata DVV-1

(care cuprinde metoda 1) și nu DVV-2 (care cuprinde metodele 2,3,4,5,6) pe care i-au

dat-o spre completare colaboratorii Birolului Vamal Briceni, motivînd că nu are actele

necesare.

A invocat că declarația tipizata DVV-1 se utilizează pentru anunțarea valorii

mărfurilor în vamă, determinată prin metoda 1 „Metoda de evaluare în baza valorii

tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează să

fie plătit”.

În rezultatul examinării declarației vamale Biroul Vamal Briceni a efectuat

rectificări majorînd valoarea plăților vamale.

Odată cu declararea mărfii importate de către SC „Linavan SRL” a fost

declarată valoarea acesteia în baza tranzacției și a prețului achitat.

A considerat reclamantul că Biroul Vamal Briceni a efectuat vămuirea lotului de

marfă, a verificat corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, a

aplicat eronat și din motive neînțelese o altă metodă, în afară de cea stipulată la art. 11

3

a Legii cu privire la tariful vamal, cu toate că valoarea în vamă a fost posibilă de

determinat prin aplicarea metodei specificate la art. 11 Legea cu privire la tariful

vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997.

A menționat că nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate după

metoda 6 a Legii cu privire la tariful vamal de către Biroul Vamal Briceni și a

considerat calculul plăților vamale încasate excedentar în sumă totală de 4 774,47 lei

din marfa importată în valoare de 1 684,00 dolari USD (curs de schimb 19,8256) în

lei, că contravine Codului vamal al RM și Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din

20 noiembrie 1997.

A specificat că la devamarea mărfii a prezentat toate actele solicitate de către

autoritatea vamală în vederea achitării plăților vamale conform art. 11 Legea cu

privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997.

A relatat că prin acțiunile ilegale ale inspectorului Biroului Vamal Briceni, le-au

fost lezate drepturile protejate de lege. Astfel, a considerat oportun ca Biroul Vamal

Nord (Briceni) să recalculeze valoarea mărfurilor importate de SC „Linavan” SRL la

data de 18.11.2016 conform art. 11 Legea cu privire la tariful vamal, reieșind din

suma de 1 417,95 dolari SUA (curs de schimb 19.8256), la fel să restituie SC

„Linavan” SRL suma încasată excedentar în valoare de 4 774,47 lei, ceea ce

constituie diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2.

În motivarea încasării prejudiciului material a invocat reclamantul că prin

acțiunile Biroului Vamal Nord (Briceni) a fost tulburată și întreruptă activitatea SC

„Linavan” SRL, au fost pierduți termenii contractuali și ca urmare și clienți

importanți, s-a știrbit reputația pe care a acumulat-o.

A solicitat reclamantul anularea actului de inspecție nr.2050I11413 din

14.10.2016 emis de către Biroul Vamal Briceni, în cazul importării mărfii lemnoase

de către SC „Linavan” SRL, obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de

calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată de către SC „Linavan”,

SRL, la data de 14.10.2016 potrivit metodei 1- metoda determinării valorii în vamă a

mărfii în baza valorii tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit din Legea cu

privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997, încasarea de la Biroul Vamal

Briceni în folosul SC „Linavan” SRL a sumei de 4 774,47 lei ceea ce constituie

diferența dintre sumele încasate conform metodei 1 și metodei 6, încasată excedentar

la data de 14.10.2016 de către Biroul Vamal Briceni de la declarantul SC „Linavan”

SRL conform declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor importate în valoare

de 1 648,00 dolari USD, în temeiul art. 1422 alin.(l) și 1423 alin.(l) și (2) CPC

încasarea de la Biroul Vamal Briceni în folosul SC „Linavan” SRL a sumei de 5000

(cinci mii) lei ca echivalent bănesc pentru reparația prejudiciului nepatrimonial ce a

fost cauzat prin acțiunile ilegale ale pîrîtului, în temeiul art.90 lit.i) și art. 96 CPC

încasarea de la Biroul Vamal Briceni în folosul SC „Linavan” SRL a sumei de 5000

(cinci mii) lei cheltuielile de asistență juridică și alte cheltuieli aferente examinării

litigiului în cauză.

Prin hotărîrea din 07 iulie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Linavan” SRL.

4

Prin decizia din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

depus de SC ”Linavan” SRL, fiind menținută hotărârea din 07 iulie 2017 a

Judecătoriei Bălți, sediul central.

La 10 ianuarie 2018 avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Societății

Comerciale ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva

decziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

S-a invocat că Biroul Vamal Nord (Briceni) la determinarea valorii în vamă a

mărfii urma să aplice prevederile art.10 alin.(l) lit.a) a Legii cu privire la tariful vamal

nr.1380 din 20 noiembrie 1997 cu stabilirea plății vamale în dependență de costul

declarat de declarant.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Prin scrisoarea de însoțire Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților

copia deciziei din 31 octombrie 2017, la 28 decembrie 2017 (f.d.236, vol.I), și

recepționată de către SC „Linavan” SRL și avocatul Odobescu Ghenadie la 05

ianuarie 2018 (f.d.238-239), conform avizului de recepție. Prin urmare, recursul

declarat la 10 ianuarie 2018 se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele

Societății Comerciale ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată este inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în

interesele Societății Comerciale ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

5

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Societății Comerciale ”Linavan” Societate

cu Răspundere Limitată ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Societății

Comerciale ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sterniaolă

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6