3ra-209/18 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-209/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: Sv.Ghercavii dosarul nr.3ra-209/18
(Judecătoria Bălți, sediul central)
instanța de apel: S.Procopciuc, E.Grumeza, A.Garbuz
(Curtea de Apel Bălți)
Î N C H E I E R E
07 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul
Odobescu Ghenadie în interesele Societății Comerciale ”Linavan” Societate cu
Răspundere Limitată,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea
Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal
Nord privind contestarea actelor administrative, încasarea sumei și cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a
respins apelul depus de Societatea Comercială ”Linavan” Societate cu Răspundere
Limitată, fiind menținută hotărârea din 07 iulie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul
central,
c o n s t a t ă:
La 12 ianuarie 2017 SC ,,Linavan” SRL a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Biroului Vamal Nord privind anularea actului de inspecție din 14 iunie
2016 nr.2050I11413, obligarea Biroului Vamal Nord de a revizui modul de calculare
a plăților vamale, încasarea sumei și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că la 14 octombrie 2016 a depus la organul
vamal declarația vamală electronică de import nr.2050I11413, prin care au fost
vămuite mărfuri lemnoase ”scândurițe pentru asambalarea lăzilor de lemn din specii
foioase de plop”, importate de la OOO ”Lesțentr”, regiunea Cernigovscaia, or.Borzna,
str.Nezavisimosti 124, Ucraina.
SC „Linavan” SRL pentru trecerea frontierei a mărfii deținea pachetul de
documente care erau obligatorii conform Ordinului Serviciului Vamal nr.01-1 din
04.01.2016 cu privire la lista actelor necesare la efectuarea contolului documentar,
conform căriua este aprobată lista actelor necesare la efectuarea controlului
documentar și notele explicative, executarea căruia s-a pus în sarcina Șefilor
1
birourilor vamale, ținut sub controlul Departamantului venituri și control vamal.
A menționat că conform anexei 2 pct. l a Ordinului nr.01-1 din 04 ianuarie
2016 minimul actelor obligatorii sunt: factura (invoice), pe care SC „Linavan” SRL o
deținea, Documentele de transport pe care SC „Linavan,, SRL de asemenea le deține
la momentul vămuirii, actele persmisive care de asemenea le deținea.
A reiterat reclamantul că acest set de acte necesare erau reflectate și în
Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 02.11.2005 secțiunea a 2-a pag.5 compartimentul
A, pct.29/1 unde expres erau indicate actele necesare: „declarația vamală se depune la
organele vamale fiind însoțită de actele care confirmă datele înscrise în declarație, dar
minimum de următoarele acte obligatorii: factura (invoice); documentele de transport;
actele permisive, necesare pentru acordarea liberului de vamă,,.
A invocat reclamantul că organul vamal neîntemeiat a solicitat declarantului
acte suplimentare pentru calcularea valorii în vamă potrivit metodei 1. Prin urmare
Biroul Vamal Nord (Briceni) nu poate nega faptul neprezentării documentelor care ar
permite de a fi calculată valoarea în vamă a mărfii potrivit metodei 1.
A susținut că SC „Linavan” SRL a depus la maxim posibil toate actele necesare
cu toate că majoritatea dintre ele nu sunt obligatorii.
A mai relatat că a prezentat documentele suplimentare pentru a exclude situația
calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă, în afară de metoda 1, însă
colaboratorii vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea valorii în vamă a
mărfii după metoda 1.
Colaboratorul vamal a verificat corectitudinea declarației DVV-l și a motivat că
datele din acte erau contradictorii și exista discrepanță între prețul declarat și valoarea
mărfurilor identice anterior importate, însă nu era clar unde era acea informație în
baza căreia colaboratorul vamal a constatat discrepanța între prețul declarat și
valoarea mărfurilor identice anterior importate, or organul vamal nu putea afirma pur
și simplu că undeva ar exista o oarecare discrepanță.
Organul vamal a solicitat declarantului prezentarea următoarelor acte: - Orice
acord posibil între vînzător și cumpărător care afectează valoarea în vamă a
mărfurilor; - Corespondența comercială purtată în vederea încheirii și negocierii
prețului, în cazul în care aceasta a fost purtată; - Documentele contabile ale
cumpărătorului cum ar fi transferurile de fonduri către exportator sau vînzător sau
pentru a obține informații privind comisioanele, profiturile sau cheltuielile generale
prin aplicarea metodei deductive și a valorii calculate; - Documente privind dreptul de
proprietate asupra societăților comerciale implicate în tranzacție, pentru a exclude o
posibilă relație de interdependență dintre vînzător și cumpărător în sensul art. 11
alin.6 Legea nr. 1380 cu privire la tariful vamal; - Documentul de plată pentru
cheltuielile de transportare, un asemenea document exista inițial chiar la completarea
tipizatei DVV-1, iar dovadă a acestui fapt este pagina documentelor anexate unde
figurează certificatul cheltuielilor de transport în sumă totală de 6 734,84 lei din
14.10.2016. Acest certificat a fost prezentat colaboratorului vamal cu semnătura și
ștampila declarantului și include următoarea informație: - cheltuielile pentru
combustibil, cheltuieli de deplasare, salariul șoferului, fond social și asigurare
2
medicală, cmr, cartea verde, asigurarea auto, uzura mijlocului de transport; -
Cataloage, oferte de preț (listele de prețuri) ale firmelor producătoare/vînzătorului-
acest document la fel exista la momentul cînd a fost solicitat de către colaboratorul
vamal; - Informația care ar demonstra că interdependența nu a influențat prețul mărfii.
A reitarat că organul vamal urma să calculeze valoarea în vamă a mărfii în baza
informației pe care o prezintă plătitorul vamal și în baza informației pe care o deține
organul vamal, adică informația care se conține în sistemul informațional ASYCUDA
World.
Biroul Vamal Briceni a solicitat de la SC „Linavan” SRL să prezinte încă careva
acte suplimentare. Conform pct.3 din Regulamentul cu privire la utilizarea actelor
necesare la vămuirea mărfurilor, din momentul solicitării de către organul vamal în
procesul vămuirii a actelor suplimentare conform pct.2, acestea se menționează în
Actul de inspecție și devin obligatorii. Astfel, a considerat că odată ce nu a fost inclus
în actul de inspecție, aceste documente nu sunt obligatorii.
Organul vamal care efectuează vămuirea mărfurilor verifică corectitudinea
determinării de către declarant a valorii în vamă (pct.l al art. 8 din Legea cu privire la
tariful vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea
valorii în vamă și oportunitatea aplicării ei (pct.2 al art.8 din Legea cu privire la tariful
vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii și suplimentare),
prezentate de declarant și corespunderea lor cu cerințele stabilite.
Conform documentelor eliberate de către Biroul Vamal Briceni, declarantului SC
„Linavan” SRL i s-a refuzat calcularea valorii în vamă a mărfii după metoda 1 pe
motiv că nu a prezentat în vamă toate actele necesare, însă potrivit art. 7 alin.(2) din
Legea cu privire la tariful vamal în cazul în care este necesar de a confirma valoarea
în vamă a mărfii anunțată, declarantul, la cererea autorității vamale, este obligat să
prezinte datele respective, cerință pe care declarantul SC „Linavan” SRL a îndeplinit-
o prezentînd Biroului Vamal Briceni toate actele necesare calculării valorii în vamă a
mărfii importate după metoda 1.
Prin urmare SC „Linavan” SRL urma să completeze declarația tipizata DVV-1
(care cuprinde metoda 1) și nu DVV-2 (care cuprinde metodele 2,3,4,5,6) pe care i-au
dat-o spre completare colaboratorii Birolului Vamal Briceni, motivînd că nu are actele
necesare.
A invocat că declarația tipizata DVV-1 se utilizează pentru anunțarea valorii
mărfurilor în vamă, determinată prin metoda 1 „Metoda de evaluare în baza valorii
tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează să
fie plătit”.
În rezultatul examinării declarației vamale Biroul Vamal Briceni a efectuat
rectificări majorînd valoarea plăților vamale.
Odată cu declararea mărfii importate de către SC „Linavan SRL” a fost
declarată valoarea acesteia în baza tranzacției și a prețului achitat.
A considerat reclamantul că Biroul Vamal Briceni a efectuat vămuirea lotului de
marfă, a verificat corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, a
aplicat eronat și din motive neînțelese o altă metodă, în afară de cea stipulată la art. 11
3
a Legii cu privire la tariful vamal, cu toate că valoarea în vamă a fost posibilă de
determinat prin aplicarea metodei specificate la art. 11 Legea cu privire la tariful
vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997.
A menționat că nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate după
metoda 6 a Legii cu privire la tariful vamal de către Biroul Vamal Briceni și a
considerat calculul plăților vamale încasate excedentar în sumă totală de 4 774,47 lei
din marfa importată în valoare de 1 684,00 dolari USD (curs de schimb 19,8256) în
lei, că contravine Codului vamal al RM și Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din
20 noiembrie 1997.
A specificat că la devamarea mărfii a prezentat toate actele solicitate de către
autoritatea vamală în vederea achitării plăților vamale conform art. 11 Legea cu
privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997.
A relatat că prin acțiunile ilegale ale inspectorului Biroului Vamal Briceni, le-au
fost lezate drepturile protejate de lege. Astfel, a considerat oportun ca Biroul Vamal
Nord (Briceni) să recalculeze valoarea mărfurilor importate de SC „Linavan” SRL la
data de 18.11.2016 conform art. 11 Legea cu privire la tariful vamal, reieșind din
suma de 1 417,95 dolari SUA (curs de schimb 19.8256), la fel să restituie SC
„Linavan” SRL suma încasată excedentar în valoare de 4 774,47 lei, ceea ce
constituie diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2.
În motivarea încasării prejudiciului material a invocat reclamantul că prin
acțiunile Biroului Vamal Nord (Briceni) a fost tulburată și întreruptă activitatea SC
„Linavan” SRL, au fost pierduți termenii contractuali și ca urmare și clienți
importanți, s-a știrbit reputația pe care a acumulat-o.
A solicitat reclamantul anularea actului de inspecție nr.2050I11413 din
14.10.2016 emis de către Biroul Vamal Briceni, în cazul importării mărfii lemnoase
de către SC „Linavan” SRL, obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de
calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată de către SC „Linavan”,
SRL, la data de 14.10.2016 potrivit metodei 1- metoda determinării valorii în vamă a
mărfii în baza valorii tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit din Legea cu
privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997, încasarea de la Biroul Vamal
Briceni în folosul SC „Linavan” SRL a sumei de 4 774,47 lei ceea ce constituie
diferența dintre sumele încasate conform metodei 1 și metodei 6, încasată excedentar
la data de 14.10.2016 de către Biroul Vamal Briceni de la declarantul SC „Linavan”
SRL conform declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor importate în valoare
de 1 648,00 dolari USD, în temeiul art. 1422 alin.(l) și 1423 alin.(l) și (2) CPC
încasarea de la Biroul Vamal Briceni în folosul SC „Linavan” SRL a sumei de 5000
(cinci mii) lei ca echivalent bănesc pentru reparația prejudiciului nepatrimonial ce a
fost cauzat prin acțiunile ilegale ale pîrîtului, în temeiul art.90 lit.i) și art. 96 CPC
încasarea de la Biroul Vamal Briceni în folosul SC „Linavan” SRL a sumei de 5000
(cinci mii) lei cheltuielile de asistență juridică și alte cheltuieli aferente examinării
litigiului în cauză.
Prin hotărîrea din 07 iulie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central s-a respins
cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Linavan” SRL.
4
Prin decizia din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul
depus de SC ”Linavan” SRL, fiind menținută hotărârea din 07 iulie 2017 a
Judecătoriei Bălți, sediul central.
La 10 ianuarie 2018 avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Societății
Comerciale ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva
decziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărârii primei
instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat
toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat
normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie
aplicată.
S-a invocat că Biroul Vamal Nord (Briceni) la determinarea valorii în vamă a
mărfii urma să aplice prevederile art.10 alin.(l) lit.a) a Legii cu privire la tariful vamal
nr.1380 din 20 noiembrie 1997 cu stabilirea plății vamale în dependență de costul
declarat de declarant.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Prin scrisoarea de însoțire Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților
copia deciziei din 31 octombrie 2017, la 28 decembrie 2017 (f.d.236, vol.I), și
recepționată de către SC „Linavan” SRL și avocatul Odobescu Ghenadie la 05
ianuarie 2018 (f.d.238-239), conform avizului de recepție. Prin urmare, recursul
declarat la 10 ianuarie 2018 se consideră depus în termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele
Societății Comerciale ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată este inadmisibil
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în
interesele Societății Comerciale ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
5
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de
o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Societății Comerciale ”Linavan” Societate
cu Răspundere Limitată ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Societății
Comerciale ”Linavan” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sterniaolă
Judecători Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
6