3ra-102/18 — contestarea actului administrativ

3ra-102/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-102/17

prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul Briceni)

Judecătorul: A. Procopișina

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru

Î N C H E I E R E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială

„Linavan” SRL reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Linavan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal

Nord (Briceni) cu privire la contestarea actului administrativ, repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 septembrie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 08 noiembrie 2016 Societatea Comercială „Linavan” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare SC „Linavan” SRL), a depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Biroului

Vamal Nord (succesorul în drepturi și obligații civile al Biroului Vamal Briceni) cu

privire la anularea actului de inspecție nr. 2050 I 10349 din 29 septembrie 2016,

anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a

mărfurilor (tipizata DVV-2) cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației

vamale în varianta inițială (tipizata DVV-1), obligarea Biroului Vamal Nord de a

revizui modul de calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată de

către SC „Linavan” SRL, la 29 septembrie 2016 potrivit metodei 1, încasarea

sumei de 6 412,22 lei, ceia ce constituie diferența dintre sumele încasate conform

DVV-1 și DVV-2, sumei de 5000 lei ca echivalent bănesc pentru repararea

prejudiciului moral ce i-a fost cauzat prin acțiunile ilegale ale pârâtului, precum și

1

cheltuielile de judecată și anume suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică. ( f.d. 1-30, vol.I)

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat, că la 29 septembrie 2016 SC

„Linavan” SRL la intrarea în vamă a mărfii a completat declarația vamală DVV-1,

aplicând metoda 1 de calculare a valorii mărfi în vamă, anexând pachetul de

documente obligatorii potrivit Ordinului Serviciului Vamal nr.01-1 din 04 ianuarie

2016 cu privire la lista actelor necesare la efectuarea controlului documentar, și

anume: factura, documentele de transport, actele permisive, necesare pentru

acordarea liberului de vamă. La fel indică că, SC „Linavan” SRL a prezentat

documente suplimentare indicate în Ordinului SV nr. 01-1 din 04 ianuarie 2016,

anexa nr. l, în conformitate cu tăbliță unde sunt specificate documentele necesare

efectuării controlului vamal, compartimentul „alte acte,, este codat cu indicele „2„

care semnifică actele prezentate de declarant sau solicitate suplimentar, conform

reglementărilor în vigoare, adică SC „Linavan” SRL a depus la maxim posibil

toate actele necesare cu toate că majoritatea dintre ele nu sunt obligatorii.

Declarantul a prezentat documentele suplimentare pentru a exclude situația

calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă, în afară de metoda 1, însă

colaboratorii vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea valorii în

vamă a mărfii după metoda 1.

Colaboratorul vamal verificând corectitudinea declarației DVV-1 a motivat

că marfa prezintă risc de subevaluare, documentele prezentate de declarant ne fiind

suficiente pentru calcularea valorii în vamă a mărfii și că mai sunt necesare careva

acte suplimentare pe care le-a indicat într-un document separat.

În opinia reclamantei colaboratorul vamal a încălcat legislația vamală, ori

acesta urma să cunoască faptul că în caz de suspectare a subevaluării tranzacției de

import, trebuie să întocmească un raport către șeful Serviciului Vamal cu sesizarea

tranzacției de import perfectate și a temeiului suspiciunii.

La caz, colaboratorul vamal pentru a verifica corectitudinea completării

declarației vamale DVV-1 a solicitat suplimentar declarantului: orice acord posibil

între vânzător și cumpărător, care afectează valoarea în vamă a mărfurilor;

contractele cu terțele persoane referitoare la tranzacțiile indicate; corespondența

comercială purtată în vederea încheierii și negocierii prețului, în cazul în care

aceasta a fost purtată; documente contabile ale cumpărătorului, cum ar fi

transferurile de fonduri către exportator sau vânzător sau pentru a obține informații

privind comisioanele, profiturile sau cheltuielile generale; cataloage, oferte de preț

(listele de prețuri) ale firmelor producătoare/vânzătorului; certificatul de origine,

certificatul calitate eliberat de producător; informația care ar demonstra că

interdependența nu a influențat prețul mărfii.

SC „Linavan” SRL menționează, că odată cu depunerea declarației vamale

DVV-1 a depus toate documentele de care dispune pentru a calcula valoarea mărfii

în vamă conform metodei 1, de asemenea a prezentat și unele documente solicitate

2

suplimentar de către coloboratorul vamal, însă nu dispune și nici nu poate dispune

de toate documentele solicitate suplimentar, ori SC „Linavan,” SRL și OOO

„Lesțentr” nu sunt persoane interdependente și nu poate prezenta informația care ar

demonstra că interdependența nu a influențat prețul mărfii.

La caz, nu poate fi aplicată metoda 2 de verificare a valorii mărfii în vamă,

ori declarantul nu poate prezenta informații privitor la tranzacții cu marfa identică,

deoarece nu are acces la documentația altor persoane fizice/juridice care să conțină

caracteristicile fizice, calitatea mărfii și reputația ei pe piață, țara de origine,

producătorul și care importă tip asemănător de marfă.

Plus celor invocate, organul vamal după verificarea corectitudinii DVV-1 nu

poate solicita o asemenea informație deoarece o asemenea rubrică în care să fi

trebuit a se indica informații privitor la tranzacții cu marfa identică în declarația

DVV-1 lipsește, această informație urmează a fi prezentată abia la completarea

DVV-2 și anume compartimentul „A„ pct. 11 (a) rubrica „prețul trenzacției cu o

marfa identică/similară.

Nu pot fi aplicată nici metoda 3 și 4 de verificare a valorii mărfii în vamă,

ori SC „Linavan,” SRL nu dispune de informațiile și documentele necesare.

Referitor la imposibilitatea aplicării metodei 5 din lipsa calculul costului de

producere a mărfii recurentul o consideră declarativă, ori asemenea informație

există și rezultă din materialele anexate la prezenta cauză Organul vamal trebuie să

calculeze valoarea în vamă a mărfii în baza informației pe care o prezintă plătitorul

vamal și în baza informației pe care o deține organul vamal, adică informația care

se conține în Sistemul Informațional ASYCUDA World.

Serviciul vamal a refuzat calcularea valorii în vamă a mărfii după metoda 1

pe motiv că SC „Linavan,” SRL nu a prezentat în vamă toate actele necesare, iar

potrivit art. 7 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal în cazul în care este

necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunțată, declarantul, la cererea

autorității vamale, este obligat să prezinte datele respective, cerință pe care

declarantul SC „Linavan” SRL a îndeplinit-o.

Prin urmare, SC „Linavan” SRL urma să completeze tipizata DVV-1 (care

cumprinde metoda 1) și nu DW-2 (care cuprinde metodele 2,3,4,5,6) pe care i-au

dat-o spre completare colaboratorii Biroului Vamal Briceni, motivând că nu are

actele necesare. DVV-1 se utilizează pentru anunțarea valorii mărfurilor în vamă,

determinată prin metoda 1 ”Metoda de evaluare în baza valorii tranzacției cu marfa

respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează sa fie plătit”.

Menționează, că declarația privind valoarea în vamă a mărfurilor este un

document vamal. Pentru evaluarea vamală a mărfurilor și verificarea valorii lor în

vamă, anunțate de declarant, pot fi folosite atât informațiile prezentate de

declarant, cât și cele deținute de organul vamal.

În rezultatul examinării declarației vamale organul vamal a efectuat

rectificări majorând valoarea plăților vamale stabilind că valoarea plăților vamale

3

pentru marfa importată este de alta decât cea declarată de SC „Linavan” SRL,

calculată după metoda 6. Odată cu declararea mărfii importate de către SC

„Linavan” SRL, a fost declarată valoarea acesteia în baza tranzacției și a prețului

achitat.

Serviciul vamal efectuând vămuirea lotului de marfa, verificând

corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă a aplicat eronat și

din motive neînțelese metodă 6, cu toate că valoarea în vamă a fost posibil de

determinat prin aplicarea metodei 1.

Nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate de către Biroul Vamal

Briceni, consideră calculul plăților vamale raportate la suma declarată de SC

„Linavan” SRL a mărfii importate și cea calculată de către Biroul Vamal Briceni

că contravine Codului vamal al RM și Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din

20 noiembrie 1997.

SC „Linavan SRL menționează, că informațiile prezentate erau veridice,

complete și cel mai important că asigurau confirmarea valorii în vamă anunțate,

astfel, prin acțiunile ilegale a Biroului Vamal Briceni le-au fost lezate drepturile

protejate de lege.

Deci, Biroul Vamal Briceni urmează să recalculeze valoarea mărfii

importate de SC „Linavan” SRL la 29 septembrie 2016 și valoarea în vamă

urmează a fi calculată conform art. 11 Legea cu privire la tariful vamal.

În opinie reclamantei actul de inspecție contestat contravine legislației

vamale, ori la devamarea mărfii a prezentat toate actele solicitate de către

autoritatea vamală în vederea achitării plăților vamale conform metodei 1. Biroul

Vamal Briceni a recepționat toate actele necesare calculării plăților vamale

conform metodei determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu

marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit.

În rezultatul examinării declarației vamale, inspectorul vamal a operat

rectificarea, prin care a majorat valoarea în vamă a mărfii cu 69 104,73 lei, astfel

acțiunile organului vamal nu au fost realizate în strictă conformitate cu legislația în

vigoare.

Consideră că prin acțiunile ilegale a inspectorului Biroului Vamal Briceni, i-

au fost lezate drepturile protejate de lege, astfel găsesc oportun ca serviciul vamal

să recalculeze valoarea mărfurilor importate de SC „Linavan” SRL la data de 29

septembrie 2016 conform art. 11 Legea cu privire la tariful vamal, reieșind din

suma de 1573.20 USD (curs de schimb 19.8002) la fel să restituie SC „Linavan”

SRL suma încasată excedentar în valoare de 6412,22 lei MD, ceea ce constituie

diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2.

Întru argumentarea poziției de încasare a prejudiciului nepatrimonial explică

următoarele: serviciul vamal a cauzat declarantului prejudiciu nepatrimonial prin

faptul că ore și zile la rînd a fost „hăituit,, și ținut în vamă pentru a

explica/argumenta de ce urmează ca marfa importată să fie calculată anume după

4

metoda 1, a fost impus eronat de a prezenta suplimentar careva documente care nu

erau obligatorii pentru calcularea valorii mărfii potrivit metodei 1, a cheltuit surse

financiare adăugătoare, a suportat cheltuieli eferente pentru a întreține alimentar

șoferul mașinii care transporta marfa, a fost nevoit suplimentar să achite un

supliment la salariu.

Un moment deosebit de important este că activitatea SC „Linavan” SRL a

fost tulburată, întreruptă pe motiv că materia primă care era importată, a fost

reținută neîntemeiat în vamă și a ajuns cu întârziere, s-a stopat activitatea

întreprinderii, a pierdut termenii contractuali cu alte firme cărora le realiza marfa

finită, a pierdut clienți importanți, s-a știrbit reputația pe care a acumulat-o cu greu

de-a lungul activității ș.a.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, (sediul Briceni) din 06 februarie 2017 s-

a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Linavan” ( f.d. 22, 59-98, vol.II).

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond a reținut, că acțiunile

organului vamal nu vin în contradicție cu legislația vamală, ori SC „Linavan” SRL

la importul mărfii în vamă a completat declarația vamală DVV-1, aplicând metoda

1 pentru anunțarea valorii mărfii în vamă, ceea ce presupune evaluarea în baza

valorii tranzacției la marfa respectivă, însă în urma controlului efectuat de către

colaboratorul vamal a depistat lipsa documentelor necesare pentru aplicarea

metodei 1, solicitându-se suplimentar documentele necesare. În legătură cu

neprezentarea documentelor suplimentare, organul vamal corect a aplicat metoda 6

de determinare a valorii în vamă a mărfii, ori documentele prezentate de către

declarant referitor valoarea mărfii este mult prea diminuată.

Prin urmare biroul vamal just a aplicat metoda de rezervă 6 și a întocmit

actul de inspecție contestat, iar argumentele SC „Linavan” SRL sunt declarative și

nu si-au găsit confirmare în materialele cauzei.

Curtea de Apel Bălți prin decizia din 19 septembrie 2017 a respins apelul

declarat de SC „Linavan” SRL, a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț, (sediul

Briceni) din 06 februarie 2017 ( f.d. 134, 135-155, vol. II).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 02 noiembrie 2017 SC

„Linavan” SRL a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea apelului, casarea

deciziei instanței de apel cu emiterea unei decizii noi privind admiterea acțiunii

(f.d. 160-168 vol. II).

În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanța de apel a aplicat

eronat normele de drept material, fapt ce a dus la emiterea deciziei contestate.

SC „Linavan” SRL insistă că de completarea declarației vamale DVV-1 a

prezentat toate informațiile și documentele necesare și minim obligatorii prevăzute

de legislația vamală în vigoare. Astfel, informați și documentele prezentate fiind

suficiente pentru determinarea valorii în vamă a mărfii în baza metodei 1.

5

Instanțele de judecată au examinat litigiul superficial, reținând doar

argumentelor pârâtului, fapt ce a dus la emiterea hotărârii eronate și abuzive.

La 15 ianuarie 2018 Biroul Vamal Nord a depus referință asupra recursului

declarat de către SC „Linavan” SRL, solicitând respingerea recursului ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă din actele cauzei recursul declarat de către SC „Linavan”

SRL la 02 noiembrie 2017 este depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către SC „Linavan” SRL în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

6

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat SC „Linavan” SRL este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar

alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de SC „Linavan” SRL ca fiind

inadmisibil.

7

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Societatea Comercială „Linavan” SRL

reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

8