3ra-89/18 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-89/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: D. Gherasim dosarul nr. 3ra-89/18
instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz
Î N C H E I E R E
24 ianuarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă
Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
reprezentantul societății comerciale „Linavan” societate cu răspundere limitată,
avocatul Ghenadie Odobescu împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26
septembrie 2017,
adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
societatea comercială „Linavan” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului
Vamal Briceni cu privire la contestarea actului administrativ, –
c o n s t a t ă:
La 21 decembrie 2016, societatea comercială „Linavan” societate cu
răspundere limitată (denumirea prescurtată SC „Linavan” SRL) a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea
actului administrativ.
În motivarea acțiunii menționează că, la 29 octombrie 2016, deținea pachetul de
acte obligatorii pentru vămuirea mărfii, și anume: factura; documente de transport;
actele permisive. Însă, pentru calcularea valorii în vamă conform metodei nr. 1,
organul vamal a solicitat neîntemeiat declarantului prezentarea unor acte
suplimentare.
Revelă reclamanta că, s-a conformat solicitărilor organului vamal și pentru a
exclude situația calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă, în afară de
metoda 1, a prezentat documentele suplimentare, însă, organul vamal neîntemeiat a
considerat imposibilă calcularea valorii în vamă a mărfii după metoda 1, deoarece
marfa prezintă risc de subevaluare, fără a specifica riscul: determinat sau potențial.
Totodată, a indicat că documentele prezentate de declarant nu sunt suficiente pentru
calcularea valorii în vamă a mărfii și necesită prezentarea unor acte suplimentare.
Opinează că organul vamal trebuia să calculeze valoarea în vamă a mărfii în
baza informației prezentate de plătitorul vamal și în baza informației deținute de
organul vamal conținută în sistemul informațional ASYCUDA WOLRD.
Astfel, Biroul Vamal Briceni neîntemeiat a refuzat calcularea valorii în vamă a
mărfii după metoda 1 pe motiv că SC „Linavan” SRL nu a prezentat în vamă toate
1
actele necesare, deoarece ei au prezentat la cererea autorității vamale, toate actele
necesare calculării valorii în vamă a mărfii importate după metoda 1.
Evocă faptul că, organul vamal a aplicat eronat și din motive neînțelese altă
metodă decât cea stipulată la art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, or,
examinând declarația vamală, Biroul Vamal Briceni a efectuat rectificări majorând
valoarea plăților vamale, stabilind că valoarea plăților vamale pentru marfa
importată este alta decât cea declarată de SC „Linavan” SRL, calculată după o altă
metodă decât cea prevăzută de art.11 din Legea cu privire la tariful vamal.
Menționează SC „Linavan” SRL că a declarat valoarea mărfii importate în
baza tranzacției și a prețului achitat.
Invocă faptul că, prin acțiunile ilegale ale Biroul Vamal Briceni i-au fost lezate
drepturile protejate de lege și consideră oportun de a recalcula valoarea mărfii
importate de SC „Linavan” SRL la 29 octombrie 2016 și valoarea în vamă urmează
a fi calculată conform art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, reieșind din suma
de 1 733 dolari SUA și a restitui suma încasată excedentar în mărime de 5 972,06
lei, ceea ce constituie diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2.
Subsecvent, susține că prin acțiunile Biroului Vamal Briceni i-a fost cauzat un
prejudiciu moral, manifestat prin faptul că ore și zile la rând a fost „hărțuit” și ținut
în vamă pentru a explica/argumenta de ce urmează vămuirea mărfii conform
metodei 1, neîntemeiat a fost impus să prezinte documente suplimentare care nu
erau obligatorii pentru calcularea valorii mărfii potrivit metodei 1, circumstanțe care
în esență au impus cheltuieli suplimentare pentru combustibil, cheltuieli aferente
întreținerii alimentare a șoferului mașinii care transporta marfa și achitarea unui
salariu suplimentar.
Datorită acțiunilor abuzive ale organului vamal, materia primă care era
importată a fost reținută neîntemeiat în vamă și a ajuns cu întârziere, fapt ce a
tulburat, întrerupt și stopat activitatea întreprinderii, circumstanță care la rândul său
a generat neonorarea termenilor contractuali cu alți agenți economici cărora le
realiza marfa finită, pierderea unor clienți importanți și știrbirea reputației
profesionale.
Solicită admiterea acțiunii; anularea actului de inspecție nr.2050I12267 din 29
octombrie 2016, emis de Biroul Vamal Briceni, anularea declarației vamale DV-2
și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-2), cu menținerea
declarației vamale DV-1 și a declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor în
varianta inițială (tipizata DVV-1); obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui
modul de calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată de SC
„Linavan” SRL la 29 octombrie 2016 conform metodei 1; încasarea din contul
Biroului Vamal Briceni în beneficiul SC „Linavan” SRL suma de 5 972,06 lei, ce
constituie diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2; încasarea din
contul Biroului Vamal Briceni în beneficiul SC „Linavan” SRL suma de 5 000 de
lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral; compensarea din contul Biroului
Vamal Briceni în beneficiul SC „Linavan” SRL a cheltuielilor judiciare în mărime
de 5 000 de lei.
Conform pct. 1 lit. a) al Ordinului nr. 429-0 emis de Serviciul Vamal al
Republicii Moldova la 18 noiembrie 2016 (vol. I, f.d. 276 recto-verso), Birourile
Vamale Bălți și Briceni fuzionează prin contopire, formând Biroul Vamal Nord.
2
Prin încheierea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 22 martie 2017 (vol. I,
f.d. 281-288) s-a strămutat cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de
SC „Linavan” SRL împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea
actului administrativ spre judecare la Judecătoria Bălți.
Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 27 aprilie 2017 (vol. I, f.d. 287 recto-
verso) s-a transmis cauza Curții de Apel Bălți pentru soluționarea conflictului de
competență jurisdicțională.
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 20 mai 2017 (vol. II, f.d. 4-5 recto-
verso) s-a constatat competența Judecătoriei Bălți sediul central la judecarea
prezentei cauze și s-a remis cauza pentru judecare în fond.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți (sediul central) din 04 iulie 2017 (vol. II, f.d.55,
61-64 recto-verso) s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SC„Linavan”
SRL împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea actului
administrativ.
Întru fortificarea soluției adoptate, prima instanță a reținut dispozițiile art. 178
alin. (1) lit. a) și c) și art. 179 din Codul vamal, art. 7, 8, 17 din Legea cu privire la
tariful vamal.
Aderent, prima instanță a notat că, în conformitate cu prevederile pct. 73 din
Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 02 noiembrie 2005, dacă există îndoieli
privind exactitatea informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea
valorii în vamă, organul vamal poate solicita importatorului să prezinte justificări
suplimentare, inclusiv documente sau alte evidențe. Dacă informațiile și
documentele prezentate nu sunt în măsură să dovedească exactitatea valorii în vamă
declarate, organul vamal are dreptul să refuze determinarea valorii în vamă pe baza
prețului de tranzacție. Înainte de a lua o decizie finală, biroul vamal comunică
importatorului, în scris, la cerere, motivele refuzului. În același mod se procedează
și în cazul în care importatorul nu prezintă, în termenul stabilit, documentele
solicitate de organul vamal.
Astfel, prima instanță a conchis că, Biroul Vamal Briceni just a aplicat metoda
de rezervă și a întocmit actul de inspecție din 29 octombrie 2016, deoarece
declarantul SC „Linavan” SRL nu a prezentat tot setul de documente solicitate de
către colaboratorul vamal pentru confirmarea valorii în vamă a produselor lemnoase
importate, iar cele prezentate conțin date contradictorii. Or, în urma examinării
valorii în vamă, din actele prezentate de declarant, s-a stabilit o discrepanță
considerabilă prin compararea valorii mărfurilor evaluate cu valoarea mărfurilor
identice/similare existente în Sistemul Informațional al Serviciului Vamal, iar
valoarea în vamă a mărfii declarate fiind sub nivelul valorii de producție.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017 (vol. II, f.d. 136, 137-
142) s-a respins apelul declarat de SC „Linavan” SRL și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Bălți (sediul central) din 04 iulie 2017.
La 02 noiembrie 2017, reprezentantul SC „Linavan” SRL, avocatul Ghenadie
Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie
2017, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și a
hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri în sensul admiterii integrale
a acțiunii (vol. II, f.d. 150-158, 159).
3
În motivarea recursului reiterează circumstanțe similare celor înserate în cererea
de apel și menționează suplimentar că, concluzia instanței de apel precum că
coeficientul de 0.7 (formula pentru calculul unu metru cub de lemn) nu este indicat în
nici un document prezentat la vămuirea mărfii este eronată, deoarece acest coeficient
este prevăzut în contractul nr. 1/2016 din 04 ianuarie 2016. Astfel, documentele
prezentate la vămuirea mărfii importate nu trebuie să conțină coeficientul de 0.7, ci
prețul prevăzut de contract care a fost calculat după această formulă.
La fel, consideră greșită opinia instanței inferioare cu privire la faptul că
declarantul nu a prezentat documentul care confirmă calitatea mărfii importate și că
în price-list nu sunt reflectate condițiile de livrare, volumul mărfurilor, calitatea
mărfii ș.a., or, aceste trebuie introduse în invoce și în contractul de vânzare-
cumpărare și nu după cum menționează instanța.
La fel, opinează că instanța de apel greșit a conchis că declarantul nu a
prezentat reducerile oferite de vânzător, or, în cazul în care există asemenea
reduceri la marfa importată ele urmează a fi indicate în contract.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil
din următoarele motive.
Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,
asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau
4
în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu și în toate cazurile.
În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și
(4);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni
este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Instanța de recurs consideră calea de atac ca fiind demarată în interiorul
termenului legal, deoarece actul judecătoresc de dispoziție recurat datează cu 26
septembrie 2017 (vol. II, f.d. 136, 137), iar cererea de recurs a fost predată oficiului
poștal la 02 noiembrie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe plic
(vol. II, f.d. 159).
Completul de admisibilitate apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot
fi acceptate alegațiile reprezentantului recurentei conținute în cererea de recurs
precum că, la soluționarea litigiului, instanțele inferioare au examinat superficial și au
interpretat în mod eronat normele legale pertinente speței.
Or, conform dispozițiilor articolul 178 alin. (1) lit. a) și c) din Codul vamal,
declarantul este obligat să declare mărfurile și mijloacele de transport conform
procedurii stabilite de prezentul cod și de alte acte normative; și să prezinte organului
vamal documentele și informațiile suplimentare necesare vămuirii.
Subsecvent, articolul 179 din Codul vamal prescrie în alin. (1), (2), (3) și (4) că,
declarația vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoțită de toate
documentele necesare vămuirii. Organul vamal este în drept să ceară informații
suplimentare pentru a verifica datele din declarația vamală sau din alte documente
prezentate. Lista de documente și informații suplimentare care trebuie prezentate o
stabilește Serviciul Vamal. Organul vamal este în drept să stabilească termenele de
prezentare a documentelor lipsă și a informațiilor suplimentare.
Aderent normei generale, Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale
prevăzute de Codul vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1140 din 02
noiembrie 2005, consemnează că, la efectuarea controlului documentar (culoarul
galben de control vamal), controlului fizic (culoarul roșu de control vamal) sau
controlului ulterior (culoarul albastru de control), suplimentar la actele menționate la
pct. 291 se vor prezenta acte care confirmă toate datele indicate în declarația vamală.
În cazul în care actele prezentate de declarant nu confirmă toate datele din declarația
vamală, organul vamal poate solicita prezentarea altor informații necesare acordării
liberului de vamă.
Cu referire la circumstanțele speței, instanța de recurs atestă că, odată ce
autoritatea vamală a constatat că, informația conținută în actele prezentate de
declaratul SC „Linavan” SRL nu confirmă pe deplin valoarea anunțată a mărfii
importate și a solicitat declarantului SC „Linavan” SRL prezentarea
5
informațiilor/documentelor suplimentare necesare pentru aplicarea consecutivă a
metodelor de determinare a valorii în vamă, recurenta SC„Linavan” SRL avea
obligația pozitivă de a demonstra diligență și a se conforma cerințelor legale ale
autorității vamale, prezentându-i informațiile/documentele solicitate suplimentar.
Distinct normelor precitate și obligațiilor sale, SC „Linavan” SRL nu s-a
conformat cerințelor legale și ale organului vamal și nu a prezentat actele cerute de
ultimul, indicând că „Nu putem prezenta documentele solicitate” (vol. I, f.d. 214,
215), astfel, cu titlu de consecință intervenind uno ictu aplicarea metodei 6 de
rezervă.
Finalmente, completul de admisibilitate conchide că, ipoteza relevată certifică în
mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat, deoarece reprezentantul
recurentei nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității
deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului,
deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului
reprezentantului recurentei cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa
temeiurilor legale de declarare a recursului.
În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a
precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în
primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,
competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest
tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de
recurs reține că recursul declarat de reprezentantul SC „Linavan” SRL, avocatul
Ghenadie Odobescu nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde
încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind
lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia
recurată.
Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentantul SC „Linavan”
SRL, avocatul Ghenadie Odobescu a depus prezenta cerere de recurs după ce prima
a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel,
fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages
Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie
1996, §48-50).
Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei SC „Linavan” SRL i-a
fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu
dreptul la un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind
încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că
participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și
raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de
vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)
Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a
examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele
prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,
iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de
art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
6
reprezentantul SC „Linavan” SRL, avocatul Ghenadie Odobescu, în baza art. 433
lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de reprezentantul SC „Linavan” SRL, avocatul Ghenadie
Odobescu împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017 se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Nina Vascan
7