3ra-904/17 — contestarea actului administrativ

3ra-904/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Briceni dosarul nr. 3ra-904/2017

judecător: A. Andronache

instanța de apel, Curtea de Apel Bălți

judecători: S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere

limitată „Linavan”, prin intermediul avocatului Ghenadie Odobesu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

răspundere limitată „Linavan” împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 02 mai 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Linavan”, prin

intermediul avocatului Ghenadie Odobesu cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Briceni din 10 octombrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 15 martie 2016, reclamanta SRL „Linavan” a depus în instanța de

contencios administrativ cererea de chemare în judecată împotriva Biroului

Vamal Briceni (ulterior reorganizat în Biroul Vamal Nord) cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 22 ianuarie 2016, SRL

„Linavan”, pentru trecerea frontierei a mărfii deținea pachetul de documente, care

sunt obligatorii potrivit Ordinului Serviciului Vamal nr. 01-1 din 04 ianuarie

2016, conform căruia a fost aprobată lista actelor necesare la efectuarea

controlului documentar și Notele explicative, executarea cărora s-a pus în sarcina

șefilor Birourilor Vamale, ținut sub controlul Departamentului venituri și control

vamal.

Susține reclamanta că a prezentat organului vamal și un set de documente

suplementare, cu toate că majoritatea dintre ele nu sunt obligatorii, pentru a

exclude situația calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă, în afară de

metoda nr. 1.

1

Reține reclamantul că, organul vamal trebuia să calculeze valoarea în

vamă a mărfii în baza informației pe care o prezintă plătitorul vamal și în baza

informației pe care o deține organul vamal, adică informația care se conține în

Sistemul informațional ASCYUDA World, însă la insistența colaboratorilor

vamali a prezentat organului vamal și tipizata DVV-2, aplicându-se metoda nr. 6.

Menționează reclamantul, că organul vamal poate solicita acte

suplementare, prevăzute în pct. 14 al Regulamentului privind modul de declarare

a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova,

specificându-le și aducând la cunoștință declarantului sau reprezentantului

acestuia, printr-o solicitare contra semnătură.

Indică că la materialele cauzei este o asemenea solicitare, însă nu există

dovada primirii, făcând referire la pct. 7 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 4 din 24

decembrie 2010.

Reclamantul mai menționează că, administrația Biroului Vamal nu a ținut

cont de ordinul Serviciul Vamal nr. 01-0 din 04 ianuarie 2016, ignorând total

indicațiile organului ierarhic superior și încâlcind legislația în vigoare,

desfășurându-și în continuare activitatea sa după niște norme care sunt deja

abrogate.

Ulterior, colaboratorul vamal verificând corectitudinea declarației vamale

a motivat că, documentele prezentate nu sunt suficiente pentru calcularea valorii

în vamă a mărfii și că sunt necesare careva acte suplementare, pe care le-a indicat

într-un document separat, conform art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal.

În mențiunile sale, organul vamal a indicat doar că, marfa prezintă risc de

subevaluare, fără a indica care risc s-a depistat: determinat sau potențial, pe când

colaboratorul vamal urma să cunoască faptul că, în cazul în care întemeiat

suspectă o subevaluare a tranzacției de import, trebuie să întocmească un raport

către șeful SVV cu sesizarea tranzacției de import perfectate și a temeiului

suspiciunii, în conformitate cu art. 12 din Instrucțiunea cu privire la procedura

verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate.

A mai indicat că, organul vamal solicitând de la declarant prezentarea a

careva acte suplementare, urma să menționeze acest fapt în actul de inspecție, și

care devine obligatorii, însă, în actul de inspecție nu se regăsește aceasta

mențiune.

Prin urmare, reclamantul consideră, că în Actul de inspecție întocmit nu

sunt indicate actele necesare de a fi prezentate la verificarea corectitudinii

determinării valorii în vamă și nu au fost respectate prevederile pct. 23, 29 al

Instrucțiunii cu privire la procedura verificării corectitudinii determinării valorii

în vamă.

Conform pct. 5 și 6 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, pentru anunțarea valorii în

vamă a mărfurilor introduse se utilizează tipizatele declarației valorii în vamă

DVV-1 și DVV-2.

Astfel, susține SRL „Linavan” că urma să completeze tipizata DVV-1,

care cuprinde metoda nr. l și nu DVV-2, care cuprinde metodele nr. 2, 3, 4, 5, 6,

2

pe care i-au dat-o spre completare colaboratorii Biroului Vamal Briceni,

motivând, că nu au acte necesare.

Mai indică reclamanta că, Metoda nr. l de evaluare în baza valorii

tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează

a fi plătit, se aplică în conformitate cu prevederile art. 11 al Legii cu privire la

tariful vamal, referitoare la determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse în

conformitate cu tranzacțiile de comerț exterior de vânzare-cumpărare, având baza

valorică.

În scopul simplificării și unificării evaluării vamale, metoda nr. l se aplică

la determinarea în vamă a mărfurilor introduse în conformitate cu tranzacțiile

condiționate valoric. La acest gen de tranzacții pot fi raportate diferite tranzacții

de schimb, de exemplu, livrările barter și de compensare, livrările în contul

garanției și livrările gratuite de mărfuri sub formă de donație, în cazul când în

documentele corespunzătoare se indică evaluarea valorică a fiecăreia dintre

mărfurile livrate în cadrul unei astfel de operațiuni.

Afirmă reclamanta că, această metodă poate fi aplicată și în cazurile în

care este posibilă estimarea valorică a restricțiilor și condițiilor, care au influențat

prețul tranzacției.

În conformitate cu pct. 1 lit. a), art. 11 din Legea cu privire la tariful

vamal, în valoarea în vamă a mărfurilor introduse se includ cheltuielile privind

livrarea lor până la locul de intrare în teritoriul vamal al RM.

Potrivit capitolului II a Regulamentului cu privire la modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, declarantul declară organului vamal valoarea

în vamă a mărfurilor introduse în teritoriul RM, completând tipizatele stabilite

DVV-1 și DVV-2, atunci când mărfurilor li se aplică acele regimuri vamale,

conform cărora se percep drepturile de import. Declarația privind valoarea în

vamă a mărfurilor este un document vamal. Pentru evaluarea vamală a mărfurilor

și verificarea valorii lor în vamă, anunțate de declarant, pot fi folosite atât în

informațiile prezentate de declarant, cât și cele deținute de organul vamal.

În rezultatul examinării declarației vamale Biroul Vamal Briceni a efectuat

rectificări majorând valoarea plăților vamale, stabilind că, valoarea plăților

vamale pentru marfa importată este alta, decât cea declarată de SRL „Linavan”

calculată după o altă metodă, decât cea prevăzută de art. 11 Legii cu privire la

tariful vamal.

Or, odată cu declararea mărfii importate, a fost declarată valoarea acesteia

în baza tranzacției și a prețului achitat, însă Biroul Vamal Briceni, efectuând

vămuirea lotului de marfa și verificând corectitudinea determinării de către

declarant a valorii în vamă, a aplicat eronat o altă metodă, în afară de cea stipulată

la art. 11 Legii cu privire la tariful vamal.

Menționează SRL „Linavan” că nu este de acord cu mărimea plăților

vamale calculate de către Biroul Vamal Briceni și consideră, că calculul plăților

vamale raportate la suma declarată contravine Codului Vamal și Legii cu privire

la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997.

3

A mai indicat că, conform metodelor la evaluare stabilite la art. 10 al Legii

cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor

introduse.

Menționează că, un fapt deosebit de important este că, pentru toate datele,

indicate în declarația privind valoarea în vamă și în documentele prezentate întru

confirmarea acestei valori, declarantul poartă răspunderea în conformitate cu

legislația internă, de unde rezultă faptul că, declarantul SRL „Linavan” nu avea

intenția de a ascunde careva date, acte, circumstanțe, declarându-le pe toate în

conformitate cu legea și cu cerințele Biroului Vamal Briceni. Totuși, în declarația

privind valoarea în vamă a mărfurilor se va consemna valoarea inițială, astfel

consideră că informațiile prezentate de către declarant erau veridice, complete și,

cel mai important, asigurau confirmarea valorii în vamă anunțate.

Reclamantul mai menționează că, demersul expediat organului vamal în

privința evaluării vamale sau contestarea deciziei/ actului de inspecție adoptat de

autoritatea vamală, nu a scutit declarantul SRL „Linavan” de achitarea drepturilor

de import, în conformitate cu evaluarea vamală efectuată, de aceia consideră

necesar a solicita ca suma suplementară achitată să-i fie restituită.

Astfel, SRL „Linavan” consideră că, prin acțiunile ilegale a Biroului

Vamal Briceni i-au fost lezate drepturile protejate de lege, astfel, consideră

oportun, ca Biroul Vamal Briceni urmează să recalculeze valoarea mărfii

importate de SRL „Linavan” și valoarea în vamă urmează a fi calculată conform

art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal.

Reclamantul nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate de

către Biroul Vamal Briceni după metoda nr. 6 a Legii cu privire la tariful vamal,

și consideră că, sumă totală de 9 627,24 lei din marfa importată în valoarea de 1

667,50 dolari SUA, a fost încasată excedentar, deoarece organului vamal i-au fost

prezentate toate actele solicitate în vederea achitării plăților vamale.

Iar, prin acțiunile organului vamal, care nu au fost realizate în strictă

conformitate cu legislația în vigoare, consideră că i-au fost încălcate drepturile

prevăzut de art. 8 alin. (5), (6) din Legea cu privire la tariful vamal.

Menționează societatea reclamantă că, Codul civil protejează drepturile

civile încălcate și oferă posibilitatea de a fi reparate prin încasarea prejudiciului

fie material, fie moral.

Reclamantul reiterează că Biroul Vamal Briceni eronat a impus

reclamantul de a prezenta suplementar careva documente, care nu erau obligatorii

pentru calcularea valorii mărfii după metoda nr. 1, prin ce au fost impuși de a

cheltui surse financiare adăugătoare pentru combustibilul automobilului personal,

cheltuieli aferente pentru a întreține alimentar șoferul mașinii, care transporta

marfa și să-i achite un suplement la salariu. Totodată, activitatea întreprinderii a

fost tulburată, întreruptă pe motiv că, materia primă importată, a fost reținută

neîntemeiat în vamă și a ajuns cu întârziere, s-a stopat activitatea întreprinderii, au

pierdut termenii contractuali cu alte firme, cărora urma să fie realizată marfa

finită, au pierdut clienți importanți, s-a știrbit reputația pe care a acumulat-o cu

greu de-a lungul activității sale.

4

A mai indicat că, un factor important este că, datorită acțiunilor abuzive a

organului vamal se creează neîncredere în mediul de afaceri.

Afirmă reclamantul că, adresându-se cu cererea prealabilă către Serviciul

Vamal, la 29 februarie 2016 a primit răspuns, potrivit căruia cererea prealabilă a

fost respinsă.

Concomitent reclamantul s-a adresat și organului emitent Biroul Vamal

Briceni, care, prin răspunsul din 01 martie 2016 se referă la prevederile art. 288

Cod Vamal.

Cere SRL „Linavan” anularea actului de inspecție din 25 ianuarie 2016,

anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a

mărfurilor (tipizată DVV-2) cu menținerea declarației vamale DV-1 și a

declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor în varianta inițială (tipizată

DVV-1) și obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a

plăților vamale pentru marfa importată după metoda nr. 1; restituirea sumei

încasate excedentar, încasarea prejudiciului nepatrimonial și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 10 octombrie 2016 cererea de

chemare în judecată depusă de SRL „Linavan” împotriva Biroului Vamal Briceni

cu privire la anularea actului de inspecție din 25 ianuarie 2016, anularea

declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor

(tipizată DVV-2) cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației privind

valoarea în vamă a mărfurilor în varianta inițială (tipizată DVV-1) și obligarea

Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a plăților vamale după

metoda nr. 1; restituirea sumei încasate excedentar, încasarea prejudiciului

nepatrimonial și a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanței, la 12 octombrie 2017, SRL

„Linavan” a înaintat cerere de apel, solicitând admiterea cererii cu casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii

înaintate.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 02 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de Societatea cu răspundere limitată „Linavan”, prin intermediul

avocatului Ghenadie Odobesu și menținută hotărârea Judecătoriei Briceni din 10

octombrie 2016.

La 06 iunie 2017, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei (f.d. 218, Vol. II).

La 24 iunie 2017, SRL „Linavan”, prin intermediul avocatului Ghenadie

Odobesu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de SRL „Linavan”, prin intermediul avocatului Ghenadie Odobesu la 24

5

iunie 2017, declarat în termen, în cazul în care copia deciziei a fost expediată

participanților la proces, conform scrisorii de însoțire nr. de ieșire 11599 la 06

iunie 2017, și a fost recepționată de recurent la 09 iunie 2017 (f.d. 220, Vol. II).

Recurentul în motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, indicând în susținerea

acestuia aceleași motive de fapt și de drept ca și în cererea de chemare în judecată

și cererea de apel.

Totodată, susține că instanța de apel a lăsat fără apreciere un șir de

argumente care au fost invocate în cererea de apel.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 10 iulie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Biroului

Vamal Nord cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Iar, la 21 iulie 2017, Biroul Vamal Nord a depus referință la cererea de

recurs, prin care și-a exprimat opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, SRL „Linavan”, prin intermediul

avocatului Ghenadie Odobesu, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din

temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

6

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL

„Linavan”, prin intermediul avocatului Ghenadie Odobesu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Linavan”, prin

intermediul avocatului Ghenadie Odobesu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7