3ra-26/18 — Contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-26/18

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central

Judecător: Valeriu Pădurari

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: Stela Procopciuc

Elena Grumeza

Adriana Garbuz

Î N C H E I E R E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Dumitru Visternicean

Judecători: Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Linavan” prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Linavan” împotriva Biroului Vamal Nord cu privire la

contestarea actului administrativ, restituirea sumei încasate excedentar, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017 prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” și menținută

hotărârea Judecătoriei Bălți sediul Central din 27 iunie 2017 prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La 16 februarie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan”, prin

intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Nord cu privire la contestarea actului administrativ,

restituirea sumei încasate excedentar, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21 decembrie 2016 Societatea cu

Răspundere Limitată „Linavan” pentru vămuirea mărfii deținea pachetul de

documente obligatorii în conformitate cu ordinul Serviciului Vamal nr.01-1 din 04

ianuarie 2016. Colaboratorul vamal, verificând corectitudinea declarației DVV-1, a

motivat că marfa prezintă risc de subevaluare, iar documentele prezentate nu sunt

1

suficiente pentru calcularea valorii în vamă a mărfii și că mai sunt necesare acte

suplimentare.

Potrivit pct.3 din Regulamentul cu privire la utilizarea actelor necesare vămuirii

mărfurilor, din momentul solicitării de către organul vamal în procesul vămuirii a

actelor suplimentare, conform pct. 2 acestea se menționează în actul de inspecție și

devin obligatorii, însă la caz , această mențiune nu se regăsește în actul de inspecție,

prin urmare nefiind incluse, aceste acte suplimentare nu sunt obligatorii.

În pct. 29 al instrucțiunii se menționează că pe noua tipizată DVV, colaboratorul

vamal în rubrica „Mențiunile biroului vamal” face consemnarea „VV verificată”, o

autentifică prin semnătură și ștampilă matricolă personală, indică data și ora

completării, însă, acest fapt n-a fost făcut, prin urmare rubrica „mențiunile biroului

vamal” din tipizata DVV este lipsită de ora modificărilor efectuate.

Potrivit documentelor eliberate de către Biroul Vamal Briceni, Societății cu

Răspundere Limitată „Linavan” i s-a refuzat calcularea în vamă a mărfii după metoda

1 pe motiv că nu a prezentat în vamă toate actele necesare, cerință care declarantul a

îndeplinit-o.

Consideră Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” că, urma să completeze

tipizata DVV-1 care cuprinde metoda 1 și nu DVV-2 care cuprinde metodele 2-6, pe

care i-au dat-o spre completare colaboratorii Biroului Vamal, motivând că nu are

actele necesare.

Indică reclamanta că, nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate după

metoda 6 și consideră calculul plăților vamale încasate excedentar în sumă de 5

427,06 lei din marfa importată în valoare de 1327,50 USD, contravine Codului vamal

și Legii cu privire la tariful vamal.

În rezultatul examinării declarației vamale, inspectorul vamal a operat rectificări

prin care a majorat valoarea prețurilor vamale.

Menționează că, în cazuri similare de import, alți angajați ai Biroului Vamal

Briceni au adoptat decizii/acte de inspecție prin care calculul taxelor vamale a fost

efectuat pornind de la prețul contractual al bunurilor importate și că organul vamal

putea emite actul de inspecție privind majorarea valorii în vamă pentru marfa

importată în cazul în care ar fi solicitat declarantului careva documente suplimentare

conform listei documentelor solicitate pentru confirmarea valorii în vamă, iar ultimul

era în imposibilitate să le prezinte, în așa caz puteau fi de acord ca organul vamal să

purceadă la următoarea metodă de vămuire după cea prevăzută la art.11 a Legii cu

privire la tariful vamal, iar Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” a prezentat

documentele solicitate de Biroul Vamal Nord, însă valoarea mărfii nu a fost calculată

după metoda 1.

Serviciul Vamal prin scrisoarea din 17 ianuarie 2017 cu nr. de ieșire 28/11-769

i-a comunicat că cererea prealabilă s-a respins ca nefondată, iar de la Biroul Vamal

Briceni nu a primit răspuns la cererea prealabilă.

În urma acțiunilor ilegale Societății cu Răspundere Limitată „Linavan” i-a fost

cauzat prejudiciu nepatrimonial prin faptul că, ore și zile la rând marfa a fost reținută

2

în vamă pentru a explica/argumenta de ce urmează să fie calculată anume după

metoda 1. A fost impusă neîntemeiat de a prezenta suplimentar documente care nu

erau obligatorii pentru calcularea valorii mărfii potrivit metodei 1, a cheltuit surse

financiare adăugătoare pentru combustibilul automobilului, a suportat cheltuieli

aferente pentru întreținere, alimentare și achitarea unui supliment la salariu șoferului.

Activitatea Societății cu Răspundere Limitată „Linavan” a fost tulburată pe motiv că

materia primă care era importată a fost reținută neîntemeiat în vamă și a ajuns cu

întârziere. Întreprinderea a încălcat termenii contractuali cu alte firme cărora le realiza

marfa finită. A pierdut clienți importanți. S-a știrbit reputația pe care a acumulat-o cu

greu de-a lungul activității și s-a creat neîncredere în mediul de afaceri.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” anularea actului de

inspecție nr. 2050I14946 din 22 decembrie 2016 emis de către Biroul Vamal Nord;

obligarea Biroului Vamal Nord de a revizui modul de calculare a plăților vamale

pentru marfa lemnoasă importată la data de 21 decembrie 2016 conform metodei 1;

încasarea de la Biroul Vamal Nord în beneficiul său a sumei de 5 427,06 lei încasată

excedentar, prejudiciul nepatrimonial în mărime de 5 000 lei și cheltuielile de judecată

în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți sediul Central din 27 iunie 2017, cererea de

chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” și menținută hotărârea

Judecătoriei Bălți sediul Central din 27 iunie 2017.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 9 noiembrie 2017 Societatea

cu Răspundere Limitată „Linavan”, prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie,

a depus cerere de recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Linavan”.

În motivarea cererii de recurs a indicat că instanța de fond și cea de apel nu au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea corectă

a pricinii.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Linavan”, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

3

La 28 noiembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Prin referința Biroului Vamal Nord nr. 28/31-18396 expediată în adresa Curții

Supreme de Justiție la data de 12 decembrie 2017, s-a solicitat de a considera

inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan”.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele pricinii civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Bălți din 26 septembrie

2017 a fost recepționată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” la data

de 27 octombrie 2017 (f.d.116), iar cererea de recurs a fost depusă prin intermediul

oficiului poștal la data de 9 noiembrie 2017 (f.d.128).

Astfel, instanța de recurs constată că recurenta Societatea cu Răspundere

Limitată „Linavan” s-a conformat prevederilor legale și a declarat cererea de recurs

în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

4

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

5

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Linavan” prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” prin

intermediul avocatului Odobescu Ghenadie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Dumitru Visternicean

Judecători: Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6