3ra-668/19 — contestarea actului administrativ si restituirea sumei achitate suplimentar

3ra-668/19 — contestarea actului administrativ si restituirea sumei achitate suplimentar (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-668/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

ÎNCHEIERE

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Societatea cu

răspundere limitată „Simsek”, reprezentată de către avocatul Vladimir Grosu,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Societatea cu răspundere limitată „Simsek” împotriva Biroului vamal

Centru cu privire la contestarea actului administrativ și restituirea sumei achitate

suplimentar,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Simsek”,

reprezentată de către avocatul Vladimir Grosu și a fost menținută hotărârea din 06

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 04 iulie 2017 SRL „Simsek” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ și

restituirea sumei achitate suplimentar.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 10 mai 2017 a

introdus pe teritoriul Republicii Moldova, în regimul vamal de import diverse

articole din textile (ciorapi, halate de casă, șlapi, etc.).

A menționat că, în aceeași zi, a depus declarația vamală 2070I38204, NT

09801561 privind valoarea în vamă a mărfurilor (anexa), indicând la rubrica „prețul

tranzacției” suma de 70691,86 dolari SUA, echivalentul a 1340664 de lei, conform

facturii (invoice) nr. 099710 din 02 mai 2017.

A susținut că, în rezultatul controlului fizic efectuat la data de 10 mai 2017,

colaboratul Biroului vamal Centru, N. Macarciuc a întocmit actul de inspecție, în

care a stabilit că, datele din actele prezentate sunt contradictorii și există discrepanță

între prețul declarat și valoarea mărfurilor identice anterior importate.

1

A afirmat că, chiar dacă prețul mărfii era indicat în invoice-ul prezentat

organului vamal, acesta a solicitat de la SRL „Simsek” prezentarea documentelor

suplimentare - orice acord posibil între vânzător și cumpărător care afectează

valoarea în vamă a mărfurilor, ofertele de preț (listele de prețuri) ale

producătorului/vânzătorului, corespondența comercială în vederea negocierii

prețului, certificat de calitate, certificat de origine, catalog, alte informații, care sunt

în măsură să dovedească realitatea valorii anunțate.

A invocat că, a prezentat la cererea organului vamal acordul dintre vânzător

și cumpărător, acordul suplimentar, certificatul de origine, certificatul de

proveniență a mărfii, documentele de transport, informații despre importurile

anterioare de la același vânzător cu reflectarea suplimentară de prețuri ale

producătorului și vânzătorului.

A declarat că, în pofida informațiilor și documentelor prezentate, organul

vamal a determinat valoarea provizorie a mărfii utilizată pentru calculul garanției

suficiente în vamă.

A relatat că, în baza certificatului de proveniență a mărfii prezentat, conform

acordului de liber schimb din Republica Moldova și Turcia, suma plăților către

organul vamal ar fi alcătuit 20% din valoarea declarată – TVA la import, adică

1340664 x 20% = 268132 de lei și taxe suplimentare vamale conform aceluiași acord

dintre țări în mărime de 14%, adică 1340664 x 14% = 187693 de lei. Astfel, plățile

vamale, inclusiv TVA și alte taxe vamale ar fi constituit 455825 de lei.

A notat că, în baza actului de inspecție întocmit de către Biroul vamal Centru,

după controlul fizic și documentar, întreprinderea a fost nevoită să achite în baza

valorii de garanție suficiente, stabilită de Biroul vamal Centru, suma de 991291 de

lei. Astfel, suma în plus achitată de către SRL „Simsek” a constituit 535466 de lei.

A specificat că, anterior acestei tranzacții, a mai efectuat importuri de la

aceeași companie Guzel Poli San. Ve. Tic. LTD. STI, Turcia, tranzacțiile de vânzare-

cumpărare derulându-se exact în același mod, iar prețurile la marfă similară

importată fiind foarte apropiate. Acest lucru demonstrează relația statornică dintre

întreprinderea-exportatoare din Turcia și SRL „Simsek”, precum și veridicitatea

prețului mărfii declarat.

A susținut că, necătând la faptul că, a fost prezentat invoice-ul nr. 099710 din

02 mai 2017 și alte documente, care confirmă valoarea mărfii în vamă, dar și ținând

cont de faptul că, între vânzător și cumpărător erau stabilite relații comerciale de mai

mult timp și anterior au mai fost efectuate importuri de la aceeași companie turcească

cu marfă similară și prețuri foarte apropiate, Biroul vamal Centru, la data de 12 mai

2017, în rezultatul controlului documentar, a aplicat metoda de rezervă.

A afirmat că, în cazul dat, pârâtul a exprimat doar presupuneri, suspiciuni că,

marfa este subevaluată sau datele din actele prezentate sunt contradictorii,

neindicând vreun temei real și concret.

A considerat că, a confirmat pe deplin valoarea în vamă a mărfii în sumă de

1340664 de lei, aceasta fiind una reală și trebuia să servească drept bază la calcularea

drepturilor de import, iar pârâtul ilegal a adoptat decizia privind imposibilitatea de a

2

accepta valoarea în vamă a mărfii anunțată de către declarant, prin ce i-au fost

încălcate drepturile și interesele legitime, cauzându-i un prejudiciu material în sumă

de 535466 de lei.

A menționat că, s-a adresat la pârât cu cerere prealabilă (dovada recepționării

acesteia de către ultimul la data de 17 mai 2017 fiind anexată), însă nu a primit nici

un răspuns.

A solicitat anularea actului de inspecție din 10 mai 2017, întocmit de către

Biroul vamal Centru, restituirea sumei de 535466 de lei, drepturi de import achitate

în plus și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de către SRL „Simsek” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către SRL „Simsek”, reprezentată de către avocatul Vladimir

Grosu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, metoda în baza valorii tranzacției nu poate fi

aplicată atunci cînd organul vamal constată discrepanțe considerabile prin

compararea mărfurilor identice sau similare anterior importate cu cele de evaluat,

atunci cînd declarantul nu confirmă valoarea mărfii declarate.

În acest sens, instanța de apel a notat că, în cazul existenței dubiilor referitor

la valoarea mărfii declarate, organul vamal ar încălca legea dacă ar accepta metoda

solicitată de declarant, or, organul vamal este împuternicit prin lege de a verifica

corectitudinea declarării mărfurilor în vamă. La caz, deși prin actul de inspecție

contestat s-a solicitat apelantului prezentarea documentelor întru confirmarea valorii

în vamă a mărfurilor, în cadrul examinării cauzei, acesta nu a demonstrat instanței

prezentarea documentelor confirmative, care ar epuiza discrepanțele stabilite de

către organul vamal.

La acest capitol, instanța de apel a considerat că, argumentul apelantului

precum că, actele anexate au fost actele stabilite de lege, iar organul vamal nu are

dreptul de a solicita alte acte, deoarece violează un drept apărat de Constituție, este

neîntemeiat, dat fiind faptul că, legea condiționează acceptarea metodei de declarare

de existența discrepanței de valoare a mărfurilor declarate, apreciată după discreția

organului vamal. Respectiv, declarantul urma să confirme întreprinderea acțiunilor

concrete în vederea epuizării dubiilor organului vamal referitor la valoarea în vamă,

iar contestarea actului nu confirmă valoarea în vamă a mărfurilor importate.

Instanța de apel a reținut că, în speță, colaboratorii vamali, având dubii

referitor la valoarea mărfii declarate, a întocmit actul de inspecție și l-a adus la

cunoștința declarantului, prin care l-a informat despre necesitatea prezentării

documentelor, care ar confirma valoarea mărfii importate, iar din motivul

neprezentării actelor solicitate, colaboratorul vamal și-a exercitat atribuția stabilită

de lege și a determinat garanția vamală a mărfii introduce pe teritoriul statului în

mărime de 991291 de lei, în conformitate cu prevederile legale.

La caz, instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiat argumentul

reprezentantului apelantului precum că, era în sarcina autorității vamale de a

demonstra neconcordanța valorii mărfii declarate, deoarece sarcina probațiunii este

3

în seama autorității publice. În acest sens, instanța de apel a considerat necesar a

menționa că, prevederile art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ

reglementează sarcina probațiunii în seama autorității publice la examinarea în

instanța de contencios administrativ a cererii în anulare, or, la caz, apelantul nu a

confirmat valoarea în vamă a mărfii importate, la momentul inspectării.

La data de 02 aprilie 2019 SRL „Simsek”, reprezentată de către avocatul

Vladimir Grosu, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate

în cererea de apel.

A menționat că, au rămas fără răspuns următoarele argumente invocate de

către recurentă: prin actul de inspecție SRL „Simsek”, de fapt, nu a fost impusă să

aleagă metoda nr. 6, or, în actul de inspecție nu se regăsește o careva indicație a

organului vamal în acest sens; în ședința de judecată a primei instanțe intimatul nu a

explicat în ce au constat discrepanțele; practica judiciară relevantă a considerat

ilegală solicitarea organului vamal de a prezenta acte suplimentare (comenzile de

livrare) solicitate și de la recurent; prima instanță neîntemeiat și eronat a remarcat

că, din actul de inspecție nu rezultă că, valoarea în vamă a fost determinată de

organul vamal; prima instanță s-a contrazis, afirmând că, instanța constată că,

autoritatea vamală nu a emis o decizie privind imposibilitatea de a accepta valoarea

în vamă a mărfii; hotărârea primei instanțe este nemotivată; actul de inspecție emis

de organul vamal la declarația vamală prezentată de recurentă este un act

administrativ sumar, care nu conține nici o motivare; Regulamentul privind modul

de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 974 din 15 august 2016, are menirea de a transpune legislația vamală comunitară,

iar conform Hotărârii din 09 noiembrie 2017 în cauza C-46/16 în materia vamală,

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că, autoritățile vamale sunt obligate

să-și motiveze deciziile care sunt în detrimentul persoanelor și probele privind

mărfuri importate de alți importatori, care au servit la majorarea valorii mărfii

importată de SRL „Simsek”, nu reflectă tranzacții cu mărfuri similare.

A susținut că, i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul de acces la instanță

prin omisiunea din partea intimatului de a motiva actul de inspecție.

A afirmat că, în pofida faptul că, sarcina probațiunii este pe seama intimatului-

pârât, acesta nu a putut să explice de ce perioada de reper consultată pentru stabilirea

valorii mărfii în vamă într-un caz este de 2 luni, iar în alte cazuri – 1 lună și de ce nu

s-au examinat tranzacțiile efectuate pe parcursul unei perioade de 3 luni. Sub acest

aspect, informația prezentată de către intimat nu este una credibilă, deoarece nu este

completă și doar întărește suspiciunile cu privire la caracterul arbitrar al acțiunilor

sale și nu permite a trage concluzii cu privire la respectarea de către organul vamal

a art. 14 alin. (3) lit. b) din Legea cu privire la tariful vamal.

A relevat că, organul vamal a susținut că, mărfurile importate de către recurent

sunt similare cu cele indicate în informația prezentată din Asycuda World, care a

4

servit ca suport pentru majorarea costului mărfii importate de către aceasta, însă

conform art. 2 din Legea cu privire la tariful vamal, mărfuri similare sunt mărfuri

care, deși se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici asemănătoare și sunt

produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească aceleași

funcții și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor,

reputația lor și existența unei mărci de producție sau de comerț sunt factori care

urmează a fi luați în considerare la determinarea similitudinii mărfii.

A invocat că, în cazul dat, doar țara de origine și materialele din care au fost

confecționate mărfurile sunt elemente comune, însă marfa utilizată de organul vamal

pentru a justifica majorarea valorii în vamă este produsă sub marca LC WAIKIKI–

marcă franceză, achiziționată ulterior de producători din Turcia, care are peste 500

de magazine în 25 de țări și care intenționează să ajungă cea mai de succes marcă de

îmbrăcăminte din Europa către anul 2023. Deci, marfa produsă sub marca LC

WAIKIKI este una bine cunoscută, are o reputație pe piață, cunoscută în lumea

întreagă, ceea ce o face să nu fie similară cu marfa importată de către recurentă.

A declarat că, organul vamal, la stabilirea valorii în vamă a mărfii importate

de către recurentă, a încălcat pct. 52 din Regulamentul privind modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor și art. 17 din Legea cu privire la tariful vamal.

A remarcat că, loturile de marfă importate de către recurentă erau în cantități

de 10000 de unități, 1800 de unități, 28476 de bucăți, 798 de bucăți, iar organul

vamal a luat ca reper alte loturi de marfă importate în cantități de 10 bucăți sau 30

de bucăți, adică de sute de ori sau zeci de ori mai mici. Astfel, nu este deloc clar cum

organul vamal, la stabilirea valorii în vamă a mărfii importate de către recurentă, a

făcut ajustare în funcție de nivelul comercial sau cantitate.

A notat că, în lipsa efectuării ajustării valorii în vamă a mărfii importate de

SRL „Simsek” în funcție de cantitate, valoarea stabilită de organul vamal este una

fictivă sau arbitrară.

A menționat că, organul vamal se contrazice singur pe sine și, anume, în cazul

în care documentele prezentate la vămuire de către recurentă nu sunt veridice,

aceasta urma să fie trasă la răspundere pentru comiterea contravenției vamale. Or,

art. 231 din Codul vamal prevede în calitate de formă a contravenției vamale

depunerea declarației vamale sau a documentelor însoțitoare ce conțin date eronate

despre regimul vamal, valoarea facturată, valoarea în vamă, tipul, codul, cantitatea

sau originea mărfurilor transportate, dacă acest fapt conduce la exonerarea totală sau

parțială de drepturi de import. Prin această poziție a organului vamal că, informațiile

prezentate de către recurentă la vămuirea mărfii nu sunt veridice, se încalcă

prezumția de nevinovăție a recurentei, garantată de art. 6 §2 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

5

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede

astfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

decizia contestată în adresa părților la data de 05 februarie 2019.

Astfel, recursul, depus la data de 02 aprilie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

6

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul depus de către Societatea cu răspundere limitată „Simsek”, reprezentată de

către avocatul Vladimir Grosu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea

faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus

de către Societatea cu răspundere limitată „Simsek”, reprezentată de către avocatul

Vladimir Grosu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de către

7

Societatea cu răspundere limitată „Simsek”, reprezentată de către avocatul Vladimir

Grosu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Societatea cu răspundere limitată „Simsek”,

reprezentată de către avocatul Vladimir Grosu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

8