2rc-162/19 — Cu privire la încasarea plății pentru locațiune ș.a

2rc-162/19 — Cu privire la încasarea plății pentru locațiune ș.a (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2rc-162/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud:. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:. M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

DECIZIE

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-

Olandeză”, reprezentată de avocatul Denis Ipatii,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria

municipiului Chișinău împotriva Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză”

cu privire la încasarea plății pentru locațiune și penalității, rezilierea contractului de

locațiune și evacuarea din imobil,

împotriva încheierii din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză” cu privire

la repunerea în termenul de declarare a apelului și a fost restituit apelul declarat de

Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză” împotriva hotărârii din 11 aprilie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depus în afara termenului legal,

iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen,

c o n s t a t ă:

La 15 decembrie 2017 Primăria mun. Chișinău a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză” cu privire la

încasarea plății pentru locațiune în mărime de 209028,05 de lei și penalității în

cuantum de 38252,13 de lei, rezilierea contractului de locațiune nr. 4/10/029 din

10 noiembrie 2010 și evacuarea din imobil (f.d. 1, 2).

Prin hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Primăria mun. Chișinău, a fost încasat din contul

Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză” în beneficiul Primăriei mun.

Chișinău suma de 209028,05 de lei, cu titlu de plată pentru locațiunea încăperii cu

altă destinație decât cea locativă din mun. Chișinău, bd Mircea cel Bătrîn 24 și suma

de 38252,13 de lei, cu titlu de penalitate și a fost evacuată Fundația Creștină de

Ajutoare „Moldo-Olandeză” din încăperea cu altă destinație decât cea locativă din

mun. Chișinău, bd Mircea cel Bătrîn 24 cu obligarea transmiterii încăperii

proprietarului în baza actului de predare-primire. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Totodată, a fost încasat din contul Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză”

în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 7418,40 de lei (f.d. 36).

1

La 29 august 2019 Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză” a

declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, repunerea în termenul de

declarare a apelului și casarea hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în prima instanță (f.d. 39).

Prin încheierea din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză” cu privire la repunerea în

termenul de declarare a apelului și a fost restituit apelul declarat de Fundația Creștină

de Ajutoare „Moldo-Olandeză” împotriva hotărârii din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța de apel

a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d. 48-51).

La 29 octombrie 2019 Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză”,

reprezentată de avocatul Denis Ipatii a declarat recurs împotriva încheierii din

24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

încheierii contestate și soluționarea prin decizie problema examinată prin încheierea

contestată (f.d. 55-56).

În motivarea recursului, recurenta Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-

Olandeză”, reprezentată de avocatul Denis Ipatii a indicat că cauza a fost judecată de

instanța de fond în absența sa, nefiindu-i comunicat locul, data și ora ședinței de

judecată, or citațiile și actele procedurale au fost trimise la o adresă greșită, și anume

mun. Chișinău, str. N. Milescu Spătaru 21/4, ap. 2, pe când adresa lor este mun.

Chișinău, bd. Grigore Vieru 10, ap. 201.

Recurenta a precizat că omiterea termenului de declarare apelului se datorează

în mod exclusiv faptului neaducerii la cunoștință/citare despre respectivul proces,

inclusiv și a dispozitivului hotărârii conform art. 236 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Recurenta a specificat că expedierea actelor la o adresă greșită se datorează

exclusiv culpei instanței de judecată, deoarece nu a verificat admisibilitatea acțiunii

sub condițiile art. 166-167 Cod de procedură civilă.

Recurenta a relevat că instanța de apel eronat a menționat că citațiile au fost

expediate la adresa bunului primit în locațiune, deoarece bunul menționat se află în

mun. Chișinău, bd Mircea cel Bătrîn 24 , iar citațiile și actele de procedură au fost

expediate pe adresa – mun. Chișinău, str. N. Milescu Spătaru 21/4, ap. 2.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de recurs reține că, încheierea Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză” cu privire la

repunerea în termenul de declarare a apelului și a fost restituit apelul declarat de

Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză” împotriva hotărârii din 11 aprilie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depus în afara termenului legal,

iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen, a fost emisă la

24 octombrie 2019 și a fost contestată de Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-

Olandeză”, reprezentată de avocatul Denis Ipatii, la 29 octombrie 2019 (f.d. 55-56).

Astfel, recursul declarat de Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză”,

reprezentată de avocatul Denis Ipatii, la 29 octombrie 2019, a fost depus cu

respectarea termenului prevăzut de art. 425 Cod de procedură civilă.

Examinând recursul declarat de Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-

Olandeză”, reprezentată de avocatul Denis Ipatii, Colegiul civil, comercial și de

2

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care

urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Iar, în conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărârea din 11 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost admisă parțial acțiunea depusă de

Primăria mun. Chișinău, a fost încasat din contul Fundației Creștine de Ajutoare

„Moldo-Olandeză” în beneficiul Primăriei mun. Chișinău suma de 209028,05 de lei,

cu titlu de plată pentru locațiunea încăperii cu altă destinație decât cea locativă din

mun. Chișinău, bd Mircea cel Bătrîn 24 și suma de 38252,13 de lei, cu titlu de

penalitate și a fost evacuată Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză” din

încăperea cu altă destinație decât cea locativă din mun. Chișinău, bd Mircea cel Bătrîn

24 cu obligarea transmiterii încăperii proprietarului în baza actului de predare-

primire. În rest, acțiunea a fost respinsă. Totodată, a fost încasat din contul Fundației

Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză” în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 7418,40 de lei (f.d. 36).

La 29 august 2019 Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză” a declarat

apel nemotivat împotriva hotărârii din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând admiterea acestuia, repunerea în termenul de declarare a apelului

și casarea hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima

instanță (f.d. 39).

Prin încheierea din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză” cu privire la repunerea în

termenul de declarare a apelului și a fost restituit apelul declarat de Fundația Creștină

de Ajutoare „Moldo-Olandeză” împotriva hotărârii din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța de apel

a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d. 48-51).

Verificând legalitatea încheierii contestate, în limitele invocate în recurs, prin

prisma respectării de către instanța de apel a normelor de drept procedural, la emiterea

acesteia, Colegiul, consideră că, instanța de apel corect a respins cererea Fundației

Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză” cu privire la repunerea în termenul de

declarare a apelului și a fost restituit apelul declarat de Fundația Creștină de Ajutoare

„Moldo-Olandeză” împotriva hotărârii din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat

să efectueze repunerea în termen, în temeiul art. 369 lit. b) Cod de procedură civilă,

din motivele reținute infra.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de

apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

3

Colegiul învederează că repunerea în termenul de procedură omis reprezintă

recunoașterea de către instanța de judecată a existenței dreptului la îndeplinirea

actelor de procedură corespunzătoare, care a fost pierdut ca rezultat al omiterii de

către persoană interesată a termenului de procedură ce a fost stabilit de lege pentru

îndeplinirea lui, din motive recunoscute de instanță ca fiind întemeiate. Repunerea în

termenul de procedură este admisă de legiuitor în scopul acordării protecției

titularului dreptului de îndeplini actul de procedură și persoana poate fi repusă în

termenul de procedură numai dacă există motive întemeiate de omitere. Sunt

întemeiate motivele de omitere dacă s-a produs din cauza unor circumstanțe obiective

neimputabile persoanei interesate și dacă circumstanțele obiective au putut împiedica

în mod real titularul dreptului de a îndeplini actul de procedură.

La acest capitol, Colegiul reține constatarea instanței de apel precum că

Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză” a solicitat repunerea în termenul de

apel fără anumite motive plauzibile și acceptabile și fără a prezenta probe în

confirmarea temeiniciei cererii de repunere în termen. Or, la caz nu au fost stabilite

anumite circumstanțe obiective neimputabile apelantei/recurentei care ar fi

determinat omiterea termenului sau alte circumstanțe care ar fi putut împiedica în

mod real de a îndeplini actul de procedură în termen.

În speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 12 aprilie

2019, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii primei

instanțe, și a expirat la 13 mai 2019, ultima zi pentru depunerea cererii de apel.

Însă, contrar normelor procedurale enunțate mai sus, cererea de apel împotriva

hotărârii primei instanțe a fost depusă de Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-

Olandeză” și înregistrată abia la 29 august 2019 , respectiv cu încălcarea termenului

prevăzut de art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Instanța de recurs notează că, deși dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost

pronunțat în lipsa pârâtei Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză”, faptul

dat nu influențează termenul de declarare a apelului prevăzut de art. 362 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

Or, legiuitorul prin dispozițiile articolului menționat, nu condiționează

termenul de 30 de zile pentru depunerea apelului de data recepționării copiei

dispozitivului hotărârii sau a hotărârii motivate, dar de data pronunțării dispozitivului

hotărârii.

În corespundere cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

În conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua

actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege or stabilit

de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

4

Conform art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din

ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Așadar, cu toate că recurenta/apelantă Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-

Olandeză” a invocat în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a

apelului faptul că cauza a fost judecată de instanța de fond în absența sa, nefiindu-i

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, or citațiile și actele procedurale au

fost trimise la o adresă greșită, instanța de recurs conchide că circumstanțele

menționate supra nu disting anumite încălcări procedurale a instanței de apel, reieșind

din următoarele considerente.

La caz, actele și lucrările dosarului denotă indubitabil că citațiile, actele de

procedură, inclusiv și dispozitivul hotărârii din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, a fost expediat în adresa recurentei/pârâtei Fundația Creștină

de Ajutoare „Moldo-Olandeză” la adresa - mun. Chișinău, str. N. Milescu Spătaru

21/4, ap. 2, care a fost indicată în cererea de chemare în judecată, cât și contractul de

locațiune nr. 4/10/029 din 10 noiembrie 2010.

Conform pct. 10.2 din contractul de locațiune nr. 4/10/029 din 10 noiembrie

2010, adresa juridică a locatarului Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză”

este mun. Chișinău, str. M. Spătaru 21/4, ap. 2.

În conformitate cu pct. 10.3 din același contract, în cazul modificării unor date

stipulate în pct. 10.2 al prezentului contract, pârțile înștiințează în scris partea opusă

în termen de o lună.

În circumstanțele descrise, instanța de recurs conchide că instanța de fond a

respectat cu strictețe procedura de comunicare a actului judecătoresc prevăzută de art.

100, 104 Cod de procedură civilă, însă Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-

Olandeză” a ignorat prevederile contractuale stipulate supra, or careva probe

confirmative că aceasta și-a executat obligația de comunicare a noii adrese juridice

locatorului Primăriei mun. Chișinău, la materialele cauzei lipsește.

Așadar, ținând cont de cele expuse supra, Colegiul conchide că acțiunile

apelantei Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză” nu constituie decât о

denegare a acesteia de a-și respecta obligațiile contractuale, or, la caz, nu a fost

demonstrat că a dat dovadă de diligență și bună credință în realizarea drepturilor sale,

ca ulterior să invoce încălcarea dreptului de acces la justiție.

Prin urmare, instanța de apel întemeiat a conchis asupra necesității respingerii

cerinței de repunere în termen a cererii de apel, deoarece nu au fost prezentate motive

întemeiate și nici probe pentru repunerea în termen.

Soluția de respingere a cererii de repunere în termen este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea nejustificată a

5

termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare

a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și în

așa mod ar implica încălcarea principiului securității raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea

acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea

înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în cauzele Ceachir

vs Moldova, Popov vs Moldova, Melnic vs Moldova, în care s-a menționat că, prin

neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părți a

unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat dreptul la un proces

echitabil.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care

au acceptat repunerea în termen. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să

verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în principiul

autorității de lucru judecat.

Prin urmare, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis încheierea

din 24 octombrie 2019, deoarece apelantul nu și-a exercitat fără motive întemeiate

drepturile sale procedurale, iar în consecință Curtea de Apel Chișinău a curmat în

mod legal orice abuz din partea acestuia.

În susținerea celor relatate, Colegiul consideră necesar a fi reținute și

prevederile art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, care statuează că, sancțiunile

procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau

de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură

va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de

participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale vizează atît actele

de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale

persoanelor legate de activitatea acestora și, în dependență de prevederile legii,

constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru

neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface

actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în

aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Reieșind din cele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele indicate de recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Fundația

Creștină de Ajutoare „Moldo-Olandeză”, reprezentată de avocatul Denis Ipatii și a

menține încheierea din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

6

În conformitate cu art. 427 lit. a) și art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Fundația Creștină de Ajutoare „Moldo-

Olandeză”, reprezentată de avocatul Denis Ipatii.

Se menține încheierea din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria municipiului

Chișinău împotriva Fundației Creștine de Ajutoare „Moldo-Olandeză” cu privire la

încasarea plății pentru locațiune și penalității, rezilierea contractului de locațiune și

evacuarea din imobil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

7