2rac-319/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-319/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – A. Cucerescu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Budăi, Iu. Cotruță, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria mun. Chișinău,

în cauza civilă la cererea înaintată de BC „Moldindconbank” SA către Primăria

mun. Chișinău, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 4 (în proces de insolvabilitate) cu privire la încasarea datoriei

și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Primăria mun. Chișinău, fiind menținută

hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 25 iulie 2017, BC „Moldindconbank” SA s-a a dresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 (în proces de insolvabilitate),

solicitând încasarea datoriei în mărime de 69259,47 USD precum și a taxei de stat

în mărime de 37711,78 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 22 octombrie 2014,

între BC „Moldindconbank” SA și Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 4 a fost încheiat Contractul de credit BERD-MoREEFF (cu

anuitate) nr. 2014/3, prin care creditorul a deschis o linie de credit în sumă de 371

191,14 (trei sute șaptezeci și una mii una sută nouăzeci și unu, 14) USD, cu termenul

final de rambursare la 22 octombrie 2019.

În scopul garantării executării în termen a obligațiilor debitorului Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, la 22 octombrie 2014, între BC

„Moldindconbank” SA și Primăria mun. Chișinău a fost încheiat contractul de

fidejusiune fără număr, în temeiul căruia Primăria mun. Chișinău a garantat

executarea deplină a obligațiilor ce reies din Contractul de credit BERD-MoREEFF

nr. 2014/3 din 22 octombrie 2014.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 2i-29/17 din 11 aprilie 2017, s-a

constatat insolvabilitatea debitorului și a fost intentat procesul de insolvabilitate față

1

de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4.

Potrivit cererii de chemare în judecată, pârâta, alături de debitorul-intervenient

accesoriu Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, contrar

prevederilor contractuale asumate, până în prezent nu și-a onorat integral obligațiile

contractuale și, conform calculului datoriei la situația din 11 aprilie 2017, datoria

constituie suma de 69 259, 47 USD, formată din creditul în suma de 68982,58 USD

și dobânda neachitată în mărime de 276,89 USD.

Astfel, conform pct. 2.1.5 din contractul de fidejusiune, Fidejusorul își asumă

obligația de a achita creditorului suma scadentă, neachitată de debitor în termen de

3 zile din data primirii înștiințării scrise a creditorului despre aceasta. Plățile

respective vor fi efectuate în lei moldovenești, conform cursului comercial al băncii

stabilit pentru USD la data efectuării plății.

Având în vedere incapacitatea de plată a debitorului Întreprinderea Municipală

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, constatată prin hotărârea definitivă a

instanței de insolvabilitate din 11 aprilie 2017, în scopul tranșării litigiului pe cale

amiabilă, BC „Moldindconbank” SA, a expediat în adresa fidejusorului - Primăria

mun. Chișinău, reclamația nr. 14-2/496 din 11 mai 2017, prin care a comunicat

despre existența datoriei și posibilitatea de a o achita benevol în termen de 7 zile din

momentul recepționării reclamației. Prin scrisoarea nr. 02-109/3449 din 24 mai

2017, Primăria mun. Chișinău de fapt a recunoscut existența datoriei.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de către BC

„Moldindconbank” SA către Primăria mun. Chișinău, intervenient accesoriu

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 (în proces de

insolvabilitate) privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată; s-a încasat

din contul pârâtului Primăria mun. Chișinău în beneficiul reclamantei BC

„Moldindconbank” SA datoria în baza contractului de credit în sumă de 69259,47

(șaizeci și nouă mii două sute cinzeci și nouă, 47) dolari SUA, convertiți în moneda

națională, cu aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data

executării obligației, și taxa de stat în mărime de 37711,78 (treizeci și șapte mii șapte

sute unsprezece,78) lei.

Prin decizia din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Primăria mun. Chișinău, fiind menținută hotărârea din 26

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că fidejusiunea încetează doar

concomitent cu încetarea obligației principale pe care o garantează, iar prin prisma

normei legale prevăzută de art. 1146 din Codul civil, din care rezultă esența

raportului juridic obligațional de fidejusiune, fidejusorul este obligat și răspunde

până la stingerea totală a obligației. Iar potrivit art. 46 alin. (1) al Legii

insolvabilității, creeditorul căruia, pentru aceeași prestație, îi sunt datori debitori

solidari, poate cere oricărui dintre ei achitarea întregii sume pe care acesta o

datorează la momentul intentării procesului de insolvabilitate.

Astfel, la data intentării procesului de insolvabilitate în privința Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, datoria acesteia față de BC

„Moldindconbank” SA, asigurată în temeiul contractului de fidejusiune, constituia

suma de 69259,47 USD, respectiv, în mărimea acestei sume, creditorul raportului

obligațional are dreptul de a pretinde, la alegerea sa, debitorului ori fidejusorului

achitarea datoriei, iar validarea creanței, nu constituie temei pentru a refuza părții în

2

exercitarea dreptului său de opțiune în executarea contractului de fidejusiune, or,

fidejusiunea se stinge odată cu stingerea integrală a obligației garantate.

Mai mult, instanța de apel a conchis că dreptul de regres reiese din solidaritatea

obligației față de creditor, cât și expres din norma art.1163 alin. (1) din Codul civil,

care expres stabilește că fidejusorul, care a executat obligația principală, are drept

de regres contra debitorului în mărimea sumelor pe care le-a plătit, inclusiv datoria

principală, dobânda aferentă, precum și toate cheltuielile pe care le-a suportat în

legătură cu fidejusiunea.

La 06 iunie 2019, Primăria mun. Chișinău a contestat cu recurs decizia din 21

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 21

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie

respinse integral pretențiile formulate de reclamantă.

La 12 iulie 2019, BC „Moldindconbank” SA a depus referință la cererea de

recurs, solicitând respingerea acesteia și menținerea deciziei contestate.

La 17 iulie 2019, lichidatorul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 4, Ion Popa, a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea

acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primăria

mun. Chișinău este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 21 martie 2019 și expediată participanților la proces la 24 aprilie 2019 (f.d. 220),

însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să confirme momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 06 iunie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

3

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Primăria mun. Chișinău.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Primăria mun. Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

4