3ra-906/19 — contestarea actului administrativ

3ra-906/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-906/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

ÎNCHEIERE

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Andrei Ionașcu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 06 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către Andrei Ionașcu, a fost casată integral hotărârea din 07

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă o hotărâre nouă de

admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 04 ianuarie 2018, Andrei Ionașcu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în cadrul organelor

afacerilor interne începând cu 23 octombrie 1991 până la 08 octombrie 2003, iar prin

ordinul CGP al MAI nr. 44 ef. din 03 octombrie 2003 a fost concediat din organele

afacerilor interne în conformitate cu art. 21 pct. 14 din Legea cu privire la poliție.

A menționat că prin hotărârea din 12 mai 2016 a Judecătoriei Centru mun.

Chișinău, a fost admisă acțiunea lui împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire

la recalcularea vechimii în muncă, fiind repus în termenul de depunere a acțiunii. A fost

constatată încălcarea de către Ministerul Afacerilor Interne a termenului legal de

examinare a cererii prealabile înaintate în interesele reclamantului Andrei Ionașcu la 18

septembrie 2015 și a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să efectueze recalcularea

vechimii în muncă cu includerea în ea a avantajelor, două luni vechime pentru o lună în

serviciu pe perioada 23 octombrie 1991 – 08 octombrie 2003. Prin decizia din 26 iulie

1

2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor

Interne și a fost menținută hotărârea primei instanțe. Iar, prin încheierea irevocabilă din

02 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, recursul Ministerului Afacerilor Interne

a fost considerat inadmisibil.

A susținut că până la sfârșitul lunii noiembrie 2016 către Ministerul Afacerilor

Interne au fost remise spre executare actele judecătorești menționate. Ministerul

Afacerilor Interne cu întârziere, abia la 29 martie 2017 a efectuat un recalcul al vechimii

în serviciu pentru fixarea pensiei la 08 octombrie 2003, constituind 25 ani 10 luni 22 zile,

ceea ce stabilește mărimea pensiei de 65 %.

În acest sens a fost emis ordinul MAI nr. 68 ef. din 13 aprilie 2017 „Cu privire la

executarea Hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 12 mai 2016 în privința

domnului Ionașcu Andrei”, prin care a fost dispusă efectuarea recalculării vechimii în

muncă, cu includerea în ea a două luni vechime pentru o lună în serviciu, pe perioada 23

octombrie 1991 – 08 octombrie 2003.

Reclamantul a invocat că prin Legea nr. 282 din 16 decembrie 2016 a fost

modificată Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993 și începând cu 01

ianuarie 2017, pensiile persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne se stabilesc de Casa Națională de Asigurări Sociale. Iar, conform art.

54 din această Lege, sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit

sau care plătesc pensia se plătesc pentru perioada precedentă fără limite în timp.

Astfel, la data de 27 iunie 2017 s-a adresat cu cerere la Casa Națională de Asigurări

Sociale privind stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, solicitând emiterea unei

decizii prin care să-i fie stabilit dreptul de a primi pensie începând cu data concedierii din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne – 08 octombrie 2003, cu achitarea pensiei

respective neplătite, pentru perioada de la data demisionării până în prezent, cu aplicarea

coeficientului de indexare cât și a majorărilor stabilite la pensie pe perioada de referință.

A afirmat că la 24 octombrie 2017 a expediat în adresa Casei Naționale de

Asigurări Sociale o cerere prealabilă, cu aceleași solicitări.

La 07 decembrie 2017 a primit răspunsul CNAS nr. I-1977/17 din 05 decembrie

2017, prin care a fost informat că la 29 iunie 2017 a fost recepționată cererea lui cu privire

la stabilirea pensiei pentru vechime în muncă și în temeiul actelor prezentate, pensia i-a

fost stabilită în proporție de 56 %, pentru vechimea în serviciu de 25 ani 11 luni 22 zile

(50 % din suma soldei și pentru fiecare an complet de vechime în serviciu peste vechimea

de 23 ani câte 3 % din sumele respectivei solde, în total 56 %), începând cu 26 iulie 2016.

Andrei Ionașcu a menționat că în pct. 5 din decizia CNAS nr. 21752-5 din 28

noiembrie 2017, este indicată data concedierii lui – 01 noiembrie 2016, pe când aceasta

urma a fi indicată 08 octombrie 2003. La pct. 6 lit. f) din decizie este stabilit procentul

pensiei de 56 %, pe când acesta urma a fi stabilit în mărime de 65 %, ceea ce în concluzie

duce la modificarea cuantumului pensiei de bază din 510, 84 lei la 592,94 lei, cât și a

celei totale.

La fel, indexarea s-a făcut numai pentru anul 2017 în mărime de 6,8 %, iar pentru

perioada 08 octombrie 2013 – 28 noiembrie 2017 nu a fost efectuată. Data stabilirii

pensiei este indicată în pct. 7 - 26 iulie 2016, pe când urma a fi indicată 08 octombrie

2

2003.

Astfel, consideră că decizia CNAS nr. 21752-5 din 28 noiembrie 2017 este parțial

ilegală și anume, în partea pct. 5, pct. 6 lit. f) și pct. 7.

A afirmat că prin acțiunea nelegitimă a pârâtei de stabilire întârziată a pensiei, cât

și stabilirea acesteia ilegal în partea invocată, i-a fost cauzat prejudiciu moral manifestat

prin suferințe psihice, tristețe și neliniște, care s-au soldat cu pierderea încrederii în

obiectivitatea organului statal, cât și alte emoții negative, legate de privarea de dreptul de

a beneficia de pensie în mărimea și termenul stabilit de lege.

Reclamantul a solicitat anularea pct. 5, pct. 6 lit. f), g), i), j) și pct. 7 din decizia

CNAS nr. 21752/5 din 28 noiembrie 2017 ca fiind ilegale, obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i stabilească pensia începând cu data concedierii din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne – 08 octombrie 2003 în mărime de 65 %, cu achitarea

pensiei respective pentru perioada de la data demisionării până în prezent, cu aplicarea

coeficientului de indexare, cât și a majorărilor stabilite la pensie pe perioada menționată

și repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei.

La data de 21 mai 2018, Andrei Ionașcu a depus cerere de concretizare, invocând

că după înaintarea acțiunii, Casa Națională de Asigurări Sociale și-a anulat decizia

contestată nr. 21752-3 din 28 noiembrie 2017 și a emis decizia nr. 21752-7 din 06

februarie 2018 prin care s-au modificat pct. 5, 6 lit. f), g), i), j) și pct. 7, fiind efectuată

recalcularea pensiei în mărime de 59 % cu plățile derivate stabilite.

Consideră că decizia din 06 februarie 2018 este neîntemeiată, din următoarele

motive, În fapt, pârâta recunoaște în ultima decizie că data eliberării din serviciu a

reclamantului este 08 octombrie 2003, însă stabilește pensia din 29 iunie 2016 – fără

termen. Astfel, pensia urma a fi stabilită din data de 08 octombrie 2003, în mărime de 65

%. La fel, este eronat indicată și vechimea de 25,9, pe când reclamantul are vechimea de

25 ani 10 luni 22 zile.

A solicitat anularea pct. 6 lit. f), g), i), j) și pct. 7 lit. a) din decizia CNAS nr. 21752-

7 din 06 februarie 2018 ca fiind ilegale, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

să-i stabilească pensia începând cu data concedierii din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne – 08 octombrie 2003 în mărime de 65 %, cu achitarea pensiei respective pentru

perioada de la data demisionării până în prezent, cu aplicarea coeficientului de indexare,

cât și a majorărilor stabilite la pensie pe perioada menționată și repararea prejudiciului

moral în sumă de 60 000 de lei.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat că potrivit art. 50 alin. (2) din Legea asigurării cu pensii

a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, în cazul adresării tardive, pensia pentru perioada

precedentă se stabilește de la data apariției dreptului la pensie, dar cel mult cu 12 luni

înainte de solicitarea pensiei. În asemenea condiții, decizia nr. 21752-7 din 06 februarie

2018 este legală, pensia pentru vechime în muncă fiind corect modificată la 59 % cu

plățile derivate stabilite, or, Andrei Ionașcu s-a adresat la Casa Națională de Asigurări

Sociale peste termenul legal stabilit.

3

Prin decizia din 06 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Andrei Ionașcu, a fost casată integral hotărârea din 07 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă o hotărâre nouă de admitere parțială

a acțiunii. Au fost anulate pct. 6 lit. f), g), i), j) și pct. 7 lit. a) din decizia CNAS nr. 21752-

7 din 06 februarie 2018 și a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să-i

stabilească și să-i achite lui Andrei Ionașcu pensia în mărime de 65 % din suma soldei,

începând cu data de 08 octombrie 2003. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a constatat că având în vedere

faptul că Andrei Ionașcu are confirmată vechimea totală în serviciu de 25 ani, 10 luni și

22 zile în cadrul MAI, Casa Națională de Asigurări Sociale urma să-i stabilească o pensie

în mărime de 65 % din suma soldei (50 % pentru 20 ani + 15 % (3% x 5 ani )).

Cu referire la data de la care urmează a fi stabilită pensia în mărime de 65 %,

instanța de apel a reținut că potrivit art. 54 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, suma

pensiei calculată pentru pensionarii din rândurile militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General

de Carabinieri și pentru familiile acestora și nesolicitată la timp se plătește pentru

perioada precedentă, însă cel mult pentru 3 ani premergători datei solicitării pensiei.

Sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia

se plătesc pentru perioada precedentă fără limite în timp.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în speță, omisiunea în stabilirea și

calcularea corectă a pensiei reclamantului îi revine autorităților competente – Casa

Națională de Asigurări Sociale și Ministerul Afacerilor Interne, care, la data stabilirii

pensiei nu au calculat corect stagiul lui Andrei Ionașcu, fapt care a dus la stabilirea unui

cuantum eronat al pensiei.

În consecință, sumele pensiei neprimite la timp se datorează vinei organelor care

au stabilit sau care plătesc pensia și respectiv, pensia lui Andrei Ionașcu urmează a fi

stabilită și achitată în mărime de 65 % din suma soldei, începând cu data de 08 octombrie

2003, or, aceasta se plătește pentru perioada precedentă fără limite de timp.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat asupra respingerii pretenției cu

privire la repararea prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiată.

La data de 30 mai 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din

06 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 07 decembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată,

deoarece la data eliberării din cadrul MAI, intimatul nu a depus nicio cerere de stabilire

a pensiei și respectiv, legătura cauzală între data eliberării și data stabilirii pensiei nu

există. Or, în lipsa cererii nu poate exista nici dreptul la stabilirea pensiei.

A susținut că astfel, instanța de apel a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată,

iar prima instanță corect a dat apreciere normelor materiale și întemeiat a respins acțiunea.

Prin referința depusă la 24 iunie 2019, Andrei Ionașcu a solicitat declararea

recursului inadmisibil.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

4

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 06 martie 2019.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost expediată în adresa părților la data

de 25 martie 2019, potrivit scrisorii de însoțire nr. 3407 (f.d. 129), însă lipsesc date cu

privire la recepționarea acesteia de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Astfel, recursul, depus la data de 30 mai 2019 de Casa Națională de Asigurări

Sociale, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

5

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

6

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

7