3ra-1291/19 — Contestarea actului adminsitrativ

Dosarul nr. 3ra-1291/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I.Chitoroagă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Bostan, V.Negru, A.Pahopol)

Î N C H E I E R E

4 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Elena Cociug,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Elena Cociug împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Elena Cociug și s-a menținut hotărârea din 1 august 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 18 iunie 2019, Elena Cociug a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii a indicat că, începînd 12 noiembrie 2011 beneficiază de

pensie pentru limita de vârstă.

La 15 noiembrie 2017, în baza art. 33 alin. (1) lit. a) a Legii privind sistemul

public de pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, s-a adresat cu cerere către Casa

Teritoriale de Asigurări Sociale Ștefan Vodă cu privire la reexaminarea drepturilor la

pensie și recalcularea pensiei stabilite, deoarece la stabilirea pensiei nu s-a luat în

calcul perioada anilor 1990 – 1995 în care a lucrat la Societatea pe Acțiuni „Tutun-

CTC” în calitate de sortator la punctul de colectare Ștefan Vodă. Această informație

a fost eliberată cu întîrziere de către Societatea pe Acțiuni „Tutun-CTC”.

Prin răspunsul nr. 1-01/08 C9 din 13 decembrie 2017 a Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Ștefan Vodă, a fost informată că reexaminarea în cazul prezentării

certificatului de salariu realizat până la data de 1 ianuarie 1999 nu se efectuează,

deoarece conform noii formule în vigoare de la 1 aprilie 2017, în calcul se ia doar

venitul asigurat realizat după data de 1 ianuarie 1999, iar temei pentru recalcularea

pensiei nu este.

1

La 12 ianuarie 2018 a contestat răspunsul nr. 1-01/08 C9 din 13 decembrie 2017

emis de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ștefan Vodă, iar prin răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. c83/2018 din 15 februarie 2018, cererea a fost

respinsă.

Drept temei de refuz s-a indicat că, în cazul în care, timp de ½ din stagiul realizat

la data stabilirii pensiei, asiguratul a avut statut de agricultor și/sau membru de colhoz,

conform anexei nr. 4 pct. 5 din Legea privind sistemul public de pensii, pensia se

calculează după formula stabilită pentru lucrătorii din agricultură. Iar, începând cu 1

aprilie 2017, la stabilirea sau reexaminarea pensiei pentru perioada de până la 1

ianuarie 1999, nu se mai prezintă certificatele cu privire la salariu, deoarece acesta nu

se iau în calcul.

A considerat că, răspunsul oferit de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ștefan

Vodă cît și răspunsul oferit de Casa Națională de Asigurări Sociale sunt ilegale și

contravin prevederilor art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea privind sistemul public de

pensii, potrivit căruia reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul

apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce

au avut loc până la acordarea drepturilor la pensie. Dovada apariției noilor

circumstanțe referitoare la stagiul de cotizare au fost prezentate părții pârâte odată cu

cererea din 15 noiembrie 2017.

Aceste răspunsuri contravin prevederilor art. 53 din Legea menționată, și anume,

pensia pentru limită de vârstă se determină prin cumularea stagiului de cotizare

realizat pentru perioada de până la 1 ianuarie 1999 și începând cu 1 ianuarie 1999.

Pentru perioada până la 1 ianuarie 1999, pensia se determină pe baza coeficientului

individual al pensionarului, care reprezintă raportul dintre suma salariului pentru 60

de luni consecutive din ultimii 15 ani de muncă până la 1 ianuarie 1999 și suma

salariului mediu pe țară pentru aceeași perioadă.

A solicitat Elena Cociug declararea ilegală a răspunsului Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Ștefan Vodă nr. 1-01/08 C9 din 13 decembrie 2017 și a răspunsului

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. c-83/2018 din 15 februarie 2018 cu obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia stabilită de către Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Ștefan Vodă la 12 noiembrie 2011.

Prin hotărârea din 1 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea

a fost respinsă integral, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Elena Cociug și s-a menținut hotărârea din 1 august 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

În favoarea acestei concluzii instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că, în

conformitate cu prevederile Legii privind sistemul public de pensii, începând din anul

2017, la stabilirea pensiei nu se ia în calcul perioada de până la 1 ianuarie 1999. Din

acest motiv cererea Elenei Cociug privind recalcularea pensiei stabilite la data de 12

noiembrie 2011 nu poate fi admisă, deoarece nu întrunește condițiile Legii privind

sistemul public de pensii, în vigoare la data de la 1 ianuarie 2017.

Conform art. 33 alin. (1) lit. a) Legea privind sistemul public de pensii nr. 156

din 14 octombrie 1998, reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul

apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce

au avut loc până la acordarea drepturilor la pensie.

2

La caz, instanțele au reținut că, temei de recalculare pot constitui circumstanțele

noi apărute cu privire la stagiul de cotizare și venitul asigurat doar în cazul în care

acestea au avut loc până la acordarea dreptului la pensie.

La data de 6 septembrie 2019, Elena Cociug a depus recurs împotriva deciziei

din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 1 august 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanțele nu au indicat clar în baza

cărei norme de drept au concluzionat despre netemeinicia acțiunii în contextul

pretențiilor expuse.

Instanța de fond și cea de apel sunt obligate de a-și motiva concluiziile pe baza

normelor legale cu indicare lor, iar în lipsa lor, hotărârile emise sunt arbitrare.

A solicitat Elena Cociug admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei

din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 1 august 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Examinând admisibilitatea recursului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel din 18 iunie 2019 a fost recepționată de către Elena

Cociug la data de 7 august 2019 (f.d.85). Respectiv, recursul depus de Elena Cogiuc

la data de 6 septembrie 2019, este în termen.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

3

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Elena Cociug, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă

4

în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de Elena

Cociug, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de Elena Cogiuc, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Elena Cociug, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5