3ra-1302/19 — anularea deciziei si încasarea cheltuielilor de asistentă juridică

3ra-1302/19 — anularea deciziei si încasarea cheltuielilor de asistentă juridică (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1302/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

4 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Gheorghe Voicu împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea deciziei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 10 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne și a fost menținută hotărârea din 11 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă:

La 9 noiembrie 2018, Gheorghe Voicu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

anularea deciziei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este angajat la Societatea

Comercială „C.C.Enterprise” Societate cu Răspundere Limitată (RO) în baza

contractului individual de muncă nr.112 din 5 ianuarie 2012, în calitate de șofer pe

cursa internațională Galați-Chișinău.

A notat că, societatea sus numită deține licență de activitate emisă de statul român,

autorizația nr.001367 pentru itinerarul Galați – Chișinău, cu perioada de valabilitate 11

august 2016 –30 iulie 2021. Pe de altă parte Societatea Comercială „C.C.Enterprise”

Societate cu Răspundere Limitată (RO) deține și autorizație emisă de Republica

Moldova, autorizația nr.0400538 pentru itinerarul Chișinău – Galați, cu perioada de

valabilitate 1 august 2016 – 30 iulie 2021.

În acest sens, Gheorghe Voicu a menționat că, deține legitimație de șofer pentru

această cursă. În temeiul executării raporturilor de muncă, deține polița de asigurare

facultativă medicală nr.006570/2018 emisă pentru perioada 1 noiembrie 2018 – 31

ianuarie 2019.

1

A explicat că, în calitate de șofer pentru cursă regulată internațională în perioada

anilor 2012 – prezent, a traversat de mai multe ori frontiera Moldo-Română în temeiul

contractului individual de muncă.

Însă, la 6 noiembrie 2018 de către reprezentanții Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor al Republicii Moldova i-a fost adusă la cunoștință sub

semnătură decizia de returnare nr.l80-c din 5 noiembrie 2018. Tot, la aceeași dată, i s-a

explicat că, în temeiul art.52 alin.(1) lit. a) din Legea nr.200 privind regimul străinilor

în Republica Moldova, este obligat să părăsească teritoriul în termen de 15 zile de la

data luării la cunoștință a deciziei, fiindu-i aplicată interdicție de intrare pe teritoriul

Republicii Moldova, pentru o perioadă de 0 ani. La fel, i-a fost propus să plece din

proprie inițiativă de pe teritoriul statului.

Reclamantul a afirmat că, fiind audiat de ofițerul Biroului Migrație și Azil, a

comunicat că nu a cunoscut motivele care au stat la baza emiterii deciziei nr.180-c,

odată ce acesta este angajat oficial în calitate de șofer pe o cursă internațională

licențiată de către ambele state și nu a încălcat regimul de ședere în țară.

A precizat că, anterior în privința sa nu a fost emisă vreo decizie privitor la

anularea dreptului de ședere sau viză, sau decizie de returnare de pe teritoriul

Republicii Moldova, astfel, nu sunt clare motivele și temeiurile legale care au stat la

baza pronunțării deciziei nr.180-c din 05 noiembrie 2018.

A specificat că, la data de 6 noiembrie 2018 a obiectat reprezentanților Biroului

Migrație și Azil precum că în decizia nr. 180-c privind returnarea de pe teritoriul

Republicii Moldova ar fi indicate date ce nu corespund realității, în special a indicat

asupra faptului că, în decizie este indicată o altă persoană decât el și anume Monzal

Mahmoud. Astfel, în motivarea deciziei este stipulat că, cetățeanul Monzal Mahmoud

a încălcat regulile de ședere în Republica Moldova, manifestată prin nepărăsirea

voluntară a teritoriului țării la expirarea termenului de ședere acordat, având depășit

termenul de ședere cu 110 zile.

În asemenea circumstanțe Gheorghe Voicu a susținut că este victima arbitrariului.

A invocat că, i-au fost încălcate drepturile garantate prin Legea nr. 200 din

16.07.2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova. Or, în calitate de șofer a

cursei regulate Galați-Chișinău traversează frontiera Moldo-Română începând cu anul

2012 și până la momentul emiterii deciziei nr. 180-C, cu privire la returnarea de pe

teritoriul Republicii Moldova, a fost și este angajat în calitate de șofer pe o cursă

internațională licențiată de Republica Moldova, respectiv este ilegală decizia în cauză.

În opinia reclamantului acțiunile Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne sunt calificate ca fiind un abuz de drept.

Mai mult, a declarat că, nu i-au fost explicate motivele din care a fost emisă decizia

nr.180-c din 6 noiembrie 2018. Această decizie nu este motivată, se rezumă la

enumerarea articolelor 10, 84, 841 și 52 alin. (l) lit. a) din Legea nr.200 privind regimul

străinilor, care se referă exclusiv la perioada de părăsire a țării, aplicarea interdicției și

la organul competent de a o ataca.

A relatat că, conform procedurii prestabilite de Legea nr.200 din 16 iulie 2010,

anterior emiterii deciziei nr.180-c privind returnarea de pe teritoriul Republicii

Moldova, reprezentanții Biroului Migrație și Azil urmau să verifice și ulterior să

constate dacă șederea lui Gheorghe Voicu a fost ilegală, urmând să dispună anularea

2

dreptului de ședere sau revocarea lui. La caz, însă o asemenea măsură nu a fost

dispusă. Contrar procedurii, reprezentanții pârâtului au purces direct la pronunțarea

deciziei privind returnarea de pe teritoriul Republicii Moldova, fără a solicita explicații

și fără a verifica temeiul de aflare a reclamantului pe teritoriul Republicii Moldova.

A relevat că drept urmare a adresării în instanța de judecată a fost nevoit să încheie

contract de asistență juridică cu un avocat și a suportat cheltuieli de asistență juridică,

achitând în contul CA „Nicolae Chiriac” suma de 4 000 de lei, fapt confirmat prin

ordinul de plată nr.212225 din 6 noiembrie 2018.

În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 19 alin.(2), art. 49 lit. a),

art.50, art.54, art.841 alin.(1), (2), art.8411 din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind

regimul străinilor, Acordul nr. AGRMGR din 28 octombrie 1992 între Guvernul

Republicii Moldova și Guvernul României în domeniul transporturilor rutiere,

Hotărârea de Guvern nr.456a din 24 aprilie 2007 cu privire la aprobarea

Regulamentului pentru implementarea Acordului privind transportul internațional

ocazional de călători cu autocarul și autobuzul (Acordul INTERBUS) semnat la

Bruxelles la 28 septembrie 2000, Acordul nr.2006 din 20 octombrie 2006 între

Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind călătoriile reciproce ale

cetățenilor, art. 21 alin.(1), art. 25 alin.(1) lit. b), art. 26 alin.(1) lit. a), c) din Legea

nr.793 cu privire la contencios administrativ.

Reclamantul Gheorghe Voicu a solicitat anularea deciziei din 5 noiembrie 2018

emisă de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne ca fiind ilegală și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000 de lei.

Prin hotărârea din 11 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Gheorghe Voicu. A fost anulată ca fiind ilegală

decizia nr.180-c din 5 noiembrie 2018 emisă de către Biroul de Migrație și Azil prin

care s-a dispus returnarea de pe teritoriul Republicii Moldova a lui Gheorghe Voicu și

s-a aplicat interdicția de intrare pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 0

ani. A fost dispusă încasarea din contul Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne în beneficiul lui Gheorghe Voicu a sumei 2 000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică. În rest, cerințele au fost respinse.

Prin decizia din 10 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne și a fost

menținută hotărârea din 11 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, nu a fost probată

existența temeiurilor pentru a considera că, partea reclamantă ar fi încălcat regimul de

ședere pe teritoriul Republicii Moldova.

Instanțele de judecată au constatat că decizia nr. 180-c din 5 noiembrie 2018 face

trimitere numai la încălcarea anumitor norme de drept, fără a fi expusă o motivație

concretă, prin ce acțiuni/inacțiuni reclamantul a încălcat regimul de ședere.

Mai mult, în conținutul deciziei nr. 180-c din 5 noiembrie 2018 privind returnarea

de pe teritoriul Republicii Moldova a lui Gheorghe Voicu, este indicată o altă

persoană, Monzal Mahmoud, fiind consemnat că, „în fapt, cetățeanul Monzal

Mahmoud a încălcat regulile de ședere în Republica Moldova, manifestată prin

nepărăsirea voluntară a teritoriului țării la expirarea termenului de ședere acordat,

având depășit termenul de ședere cu 110 zile”.

3

Instanțele inferioare au notat că chiar și în ipoteza în care hașurarea numelui

Monzal Mahmoud, ar avea forță juridică, acesta nu a fost înlocuit cu numele

reclamantului, ca urmare, prin decizia contestată, în privința reclamantului nu a fost

constatată fapta de încălcare, textul deciziei fiind unul general/prestabilit fără

identificarea persoanei care potențial ar fi încălcat regulile de ședere.

La data de 2 septembrie 2019, Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne a depus recurs împotriva deciziei din 10 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel în pct. 19 a interpretat eronat

precum că apelantul/recurentul a fost înștiințat legal despre locul, data și ora ședinței,

nefiind luate în considerare prevederile art. 239 alin. (2) din Codul administrativ.

A menționat că, instanța ierarhic inferioară a interpretat greșit dispozițiile art. 14

alin. (3) din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010.

De asemenea, referitor la indicarea altei persoane în decizia nr. 180-C din 5

noiembrie 2018 a explicat că este o greșeală mecanică (de redactare), deoarece însăși

decizia de returnare a fost adusă la cunoștința străinului/reclamantului. Astfel, decizia

– obiectul litigiului este emisă de autoritatea competentă pentru străini, este una legală

și întemeiată, bazată pe prevederi legale în vigoare stabilite de legiuitor.

Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel

ca fiind neîntemeiată cu emiterea unei noi decizii.

Prin referința depusă la 11 octombrie 2019 Gheorghe Voicu, reprezentat de

avocatul Nicolae Chiriac a solicitat ca recursul depus să fie declarat inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1), 245 alin. (1) din Codul

administrativ al Republicii Moldova, hotărârile curții de apel ca instanță de fond,

precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ al Republicii Moldova, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de

4

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 10 iulie 2019, iar conform avizului de

recepție/livrare recurentul a recepționat-o la 16 august 2019.

Prin urmare, recursul depus de către Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne la data de 2 septembrie 2019 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de către Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

5

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul depus de către Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de către Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6