3ra-1088/19 — anularea ordinului, compensarea prejudiciului moral si încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-1088/19 — anularea ordinului, compensarea prejudiciului moral si încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1088/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. V. Martînenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Sveatoslav Moldovan

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Veaceslav Sîrghi,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Veaceslav Sîrghi împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea

ordinului, compensarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 6 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea din 13 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și s-a pronunțat o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 27 iulie 2017, Veaceslav Sîrghi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului, compensarea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul Departamentului

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne nr.756/ps din 23 iunie 2017, în

baza concluziei anchetei de serviciu din 23 mai 2017, a demersului Consiliului

superior de disciplină din 22 iunie 2017 și conform art.58 alin.(1) lit. e) al Legii

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

nr.288 din 16 decembrie 2016, a fost sancționat disciplinar cu „retrogradare în

funcție”.

Ordinul dat i-a fost adus la cunoștință la 3 iulie 2017 și îl consideră ilegal.

A menționat că, temei pentru sancționarea disciplinară cu „retrogradare în

funcție” a constituit concluzia anchetei de serviciu din 23 mai 2017, în baza

încălcărilor depistate în rezultatul controlului din 6 aprilie 2017 la sectorul de poliție

de frontieră „Cahul” a Direcției regionale Sud. Respectiv, sancțiunea disciplinară

urma a fi aplicată în temeiul articolelor 34-36 din Legea nr.283 din 28 decembrie

1

2011 cu privire la Poliția de Frontieră, cu modificările și completările ulterioare, prin

care au fost abrogate articolele 121 , 13, 14 alin. (2), (3), art. 15-55 din Legea nr.283

din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră.

A mai precizat că trimiterea în ordinul nominalizat la prevederile art.58 alin.(1)

lit. e) al Legii nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Misterului Afacerilor Interne, nu este fondată, deoarece prezenta

lege a intrat în vigoare la 25 mai 2017, adică ulterior admiterii presupuselor încălcări

și stabilirii abaterii disciplinare prin concluzia anchetei de serviciu efectuată. Or,

aplicarea acestor prevederi poate avea loc doar pentru abaterile disciplinare admise

ulterior intrării în vigoare a Legii nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, însă nicidecum

pentru cele admise până la intrarea în vigoare a acesteia.

Veaceslav Sîrghi a explicat că sancțiunea contestată a fost aplicată în temeiul

concluziei anchetei de serviciu din 23 mai 2017, drept urmare a încălcărilor depistate

în rezultatul controlului din 6 aprilie 2017 la sectorul poliției de frontieră „Cahul” a

Direcției regionale Sud, însă controlul respectiv s-a efectuat în lipsa sa, deoarece

conform ordinului Departamentului Poliției de Frontieră pentru îndeplinirea

atribuțiilor funcționale ale șefului Sectorului poliției de frontieră ”Giurgiulești 2”

pentru perioada 03 aprilie 2017 - 03 iunie 2017 a fost detașat. Deși, în cadrul anchetei

de serviciu efectuate, i s-a oferit posibilitatea de a prezenta probe în apărare,

explicațiile prezentate nu au fost luate în considerare. Concluzia anchetei de serviciu

din 23 mai 2017 nu i-a fost adusă la cunoștință nici până în prezent, nu a fost invitat

nici la ședința Consiliului superior de disciplină, care s-a desfășurat în lipsa sa. Cu

toate că, se cunoștea despre faptul că se afla în concediu medical, întrucât au fost

prezentate Departamentului Poliției de Frontieră copiile certificatelor medicale, i s-a

aplicat sancțiune disciplinară.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr.756/ps din 23 iunie 2017 al

Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne, încasarea din

contul Departamentului Poliției de Frontieră a unui salariu mediu lunar, echivalentul

bănesc al compensației daunei morale cauzate pentru sancționarea disciplinară ilegală

și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a

fost admisă parțial acțiunea depusă de Veaceslav Sîrghi. S-a anulat ordinul

Departamentului Poliției de Frontieră nr.756/ps din 23 iunie 2017 cu privire la

sancționarea disciplinară a funcționarului public cu statut special. S-a încasat de la

Inspectoratul general al Poliției de Frontieră în beneficiul lui Veaceslav Sîrghi

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 de lei. În rest, pretențiile au fost

respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și s-a menținut

hotărârea din 13 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Prin decizia din 6 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, s-a casat integral decizia din 18 septembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

2

Prin decizia din 6 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea din 13 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și s-a pronunțat o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii depusă de către Veaceslav Sîrghi.

Pentru a decide astfel, instanța ierarhic inferioară analizând actele cauzei și

explicațiile părții reclamante a concluzionat asupra netemeiniciei cerințelor acestuia

privind anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, or, în perioada 28

februarie 2017 – 2 aprilie 2017, reclamantul fiind șef al sectorului Poliției de

Frontieră „Cahul” nu a îndeplinit prevederile pct. 128, 135 și 136 din Instrucțiunea

privind controlul frontierei de stat (sectorul poliției de frontieră) aprobată prin ordinul

Șefului Departamentului Poliției nr. 7r din 14 noiembrie 2013, nu și-a executat

corespunzător obligațiunile de serviciu încălcând dispozițiile pct. 10 lit. b), e) cpt. II

al fișei postului „Responsabilități”. De asemenea, a fost admisă încălcarea

prevederilor pct. 4, 5 și 8 din Codul deontologic al polițistului de frontieră aprobat

prin Ordinul șefului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 500 din 21 noiembrie

2013 (publicat în Monitorul Oficial nr. 291-296 nr. 1839, în vigoare 13 decembrie

2013), potrivit căruia polițiștii de frontieră sunt obligați să respecte deontologia

profesională, care cuprinde reguli specifice derivate din particularitățile și exigențele

profesiei sale stabilite în actele normative în vigoare și de prezentul Cod.

Instanța de apel a mai reținut că, reclamantul prin explicația scrisă a recunoscut

existența abaterilor constatate în activitatea de serviciu, prezentând poziția sa în acest

sens.

Instanța de judecată a apreciat că acțiunile/inacțiunile reclamantului, precum și

sancțiunea corespunzătoare a fost aplicată în baza prevederilor Legii cu privire la

Poliția de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011 (în vigoare la data comiterii

abaterii disciplinare și aplicării sancțiunii disciplinare), fapt nemijlocit indicat în

ordinul de sancționare.

Prin urmare, instanța a ajuns la necesitatea respingerii celorlalte cerințe ale

reclamantului, ca fiind subsidiare cerinței de bază, de anularea a ordinului de aplicare

a sancțiunii disciplinare.

La data de 28 mai 2019, Veaceslav Sîrghi a depus recurs împotriva deciziei din 6

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

o consideră nefondată și pasibilă de a fi casată.

A menționat că nu sete de acord cu concluziile instanței de judecată expuse în pct.

47-50 din decizie, deoarece de încălcările depistate urmare a controlului efectuat la

data de 6 aprilie 2017, responsabilitatea nu o poartă doar el personal, ci întreaga

conducere a sectorului după cum menționat expres în pct. 49, deși pentru acest fapt

este sancționat doar reclamantul.

În opinia recurentului este eronată argumentarea instanței de apel expusă în pct.

56 din decizia, or, consideră că explicațiile scrise ale persoanelor nominalizate au

servit temei pentru inițierea anchetei de serviciu și nu mai pot fi luate în calcul

separat și la aplicarea sancțiunii disciplinare.

A susținut că în cazul în care recurentul a motivat că încălcările depistate nu au

depins de el personal, ci de mai mulți factori dictați de specificul activității și

persoanele din conducerea sectorului, care nu aveau experiența cuvenită, instanța de

3

judecată eronat a conchis asupra netemeinicei cerințelor privind anularea ordinului de

aplicare a sancțiunii disciplinare, doar prin indicarea responsabilităților pe care

recurentul le avea conform obligațiunilor funcționale.

De asemenea, instanța de apel nu doar urma să indice în pct. 59 și 60 ale deciziei

adoptate prevederile art. 34 și 35 din Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire

la Poliția de Frontieră, dar trebuia să argumenteze și faptul că sancțiunea disciplinară

urma să fie aplicată în temeiul acestor articole, cu modificările și completările

ulterioare.

Totodată, a specificat că nu este de acord nici cu concluzia instanței ierarhic

inferioară din pct. 61, 64, 65 din decizie.

Mai mult, instanța de judecată nu a luat în considerare nici faptul că concluzia

anchetei de serviciu întocmită asupră încălcărilor depistate urmare a controlului din 6

aprilie 2017 nu este aprobată de angajator, cu aceasta fiind de acord doar șeful

Direcției Regionale Sud I. Focșa, persoana care a și solicitat dispunerea efectuării

anchetei. Respectiv, întrucât doar șeful Departamentului Poliției de Frontieră în

calitatea sa de angajator este abilitat cu dreptul de a aproba concluzia anchetei de

serviciu, reiese că Consiliul Superior de Disciplină a propus ilegal aplicarea unei

sancțiuni disciplinare recurentului în temeiul unei concluzii a anchetei de serviciu

neprobate de angajator, iar angajatorul prin ordinul nr. 756/ps din 23 iunie 2017 ilegal

a aplicat sancțiunea disciplinară.

A susținut că prezenta sancțiune disciplinară constituie o răzbunare a șefului

Direcției regionale Sud, I. Focșa pentru neîndeplinirea de către Veaceslav Sîrghi a

diferitor indicații ale sale ilegale și ulterior apariției relațiilor ostile, ce se confirmă

prin inițierea ilegală a mai multor anchete de serviciu, care au fost clasate mai târziu

pe motivul imposibilității acumulării probelor suficiente.

Prin urmare concluziile instanței de apel sunt nefondate, deoarece s-a interpretat

eronat legea și actele normative subordonate legii, astfel fiind adoptată o hotărâre

nefondată, deși ordinul contestat este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor

legii.

A solicitat admiterea cererii de recurs, casarea hotărârilor adoptate cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin referința depusă la data de 23 august 2019, Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a solicitat ca

recursul depus de Veaceslav Sîrghi să fie declarat inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

4

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede astfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 6 martie 2019,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 28 mai 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

5

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de către Veaceslav Sîrghi, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul depus de către Veaceslav Sîrghi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de către Veaceslav Sîrghi, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Veaceslav Sîrghi, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Sveatoslav Moldovan

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

6