2ra-1949/19 — recunoasterea valabilitatii contractului de investitii, recunoasterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, obligarea efectuarii inscrierii in Registrul bunurilor imobile, declararea nulitatii actelor juridice, radierea inscrierii din Registrul bunurilor imobile si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-1949/19 — recunoasterea valabilitatii contractului de investitii, recunoasterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, obligarea efectuarii inscrierii in Registrul bunurilor imobile, declararea nulitatii actelor juridice, radierea inscrierii din Registrul bunurilor imobile si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1949/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (judecător I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători I. Cimpoi, I. Secrieru și A. Danilov)

Î N C H E I E R E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Maria Talpă, reprezentată de

avocații Alexandru Grosu și Vitalie Eremia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Talpă,

reprezentată de avocații Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, împotriva Victoriei

Gușan și ÎPC „Supersonic“ SRL în proces de insolvabilitate, intervenienți accesorii

CCL „Nr. 328“ și IP „Agenția Servicii Publice“, cu privire la recunoașterea

valabilității contractului de investiții, recunoașterea dreptului de proprietate asupra

bunului imobil, obligarea efectuării înscrierii în Registrul bunurilor imobile,

declararea nulității actelor juridice, radierea înscrierii din Registrul bunurilor

imobile și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Maria Talpă, reprezentată de avocații Alexandru Grosu și

Vitalie Eremia, admis apelul declarat de Victoria Gușan, reprezentată de avocatul

Zaharia Procopie, casată parțial hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana, și emisă o nouă hotărâre în această parte, iar în rest, a fost

menținută hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 05 noiembrie 2015, Maria Talpă, Ruslan Blajco, Nicolae Gatman și Galina

Bolotovici, reprezentați de avocatul Alexandru Grosu, au depus cerere de chemare

în judecată împotriva ÎPC „Supersonic“ SRL în proces de insolvabilitate cu privire

la recunoașterea valabilității contractului de dobândire a dreptului de proprietate

asupra imobilului și de investiție a capitalului în construcție nr. 22/1 din

15 iulie 2010, încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL și Maria Talpă, a contractului cu

privire la investirea capitalului în construcție și obținerea dreptului de proprietate nr.

1

72 din 10 septembrie 2011, încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL și Galina

Bolotovici, a contractului cu privire la investirea capitalului în construcție și

obținerea dreptului de proprietate f/n din 07 iulie 2011, încheiat între ÎPC

„Supersonic“ SRL și Ruslan Blajco, precum și a antecontractului nr. 71 din

20 decembrie 2010, încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL și Nicolae Gatman, cu

dispunerea înregistrărilor prin notarea acestora în Registrul bunurilor imobile și

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 12-15, vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamanta Maria Talpă a relatat că a încheiat cu ÎPC

„Supersonic“ SRL contractul de dobândire a dreptului de proprietate asupra

imobilului și de investiție a capitalului în construcție nr. 22/1 din 15 iulie 2010,

obiect al căruia este apartamentul nr. XXXXX cu suprafața de 93 m2, amplasat pe

XXXXX (în prezent, YYYYY), XXXXX.

Reclamanta Maria Talpă a susținut că a achitat pe deplin și în avans costul

acestui apartament, fiindu-i eliberat ordinul de încasare a numerarului, bonul fiscal

și scrisoarea de garanție.

Reclamanta Maria Talpă a specificat că potrivit clauzelor contractuale, ÎPC

„Supersonic“ SRL urma să-i transmită în folosință apartamentul respectiv în luna

decembrie 2010, cu gradul de finisare și cu echipamentul prevăzut în anexa nr. 1 la

contractul de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului și de investiție

a capitalului în construcție nr. 22/1 din 15 iulie 2010, pentru executarea lucrărilor de

finisare, iar ulterior ÎPC „Supersonic“ SRL urma să-i transmită în proprietate

apartamentul dat în exploatare.

Reclamantul Ruslan Blajco a indicat că a încheiat cu ÎPC „Supersonic“ SRL

contractul cu privire la investirea capitalului în construcție și obținerea dreptului de

proprietate f/n din 07 iulie 2011, obiect al căruia este apartamentul nr. YYYYY cu

suprafața de 79, 48 m2, amplasat pe ZZZZZ, XXXXX.

Reclamantul Ruslan Blajco a precizat că a achitat pe deplin și în avans costul

acestui apartament, și anume suma de 20 000 euro, fiindu-i eliberate dovezile de

achitare.

Reclamantul Ruslan Blajco a declarat că potrivit clauzelor contractuale, ÎPC

„Supersonic“ SRL urma să-i transmită în folosință apartamentul respectiv în

decursul anului 2011, cu gradul de finisare și cu echipamentul prevăzut în anexa nr.

1 la contractul cu privire la investirea capitalului în construcție și obținerea dreptului

de proprietate f/n din 07 iulie 2011, pentru executarea lucrărilor de finisare, iar

ulterior, și anume până la data de 30 martie 2012, ÎPC „Supersonic“ SRL urma să-i

transmită în proprietate apartamentul dat în exploatare.

Reclamantul Nicolae Gatman a afirmat că a încheiat cu ÎPC „Supersonic“

SRL antecontractul nr. 71 din 20 decembrie 2010, obiect al căruia este obținerea

dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. WWWWW cu suprafața de 73, 02

m2, amplasat pe ZZZZZ, XXXXX.

Reclamantul Nicolae Gatman a evidențiat că a achitat în beneficiul ÎPC

„Supersonic“ SRL în avans suma de 22 000 euro și urma să mai achite suma de

10 000 euro, iar potrivit clauzelor contractuale, ÎPC „Supersonic“ SRL urma să-i

2

transmită în folosință apartamentul respectiv în decursul anului 2011, cu gradul de

finisare și cu echipamentul prevăzut în anexa nr. 1 la antecontractul nr. 71 din

20 decembrie 2010, pentru executarea lucrărilor de finisare, iar ulterior ÎPC

„Supersonic“ SRL urma să-i transmită în proprietate apartamentul dat în exploatare.

Reclamanta Galina Bolotovici a reliefat că a încheiat cu ÎPC „Supersonic“

SRL contractul cu privire la investirea capitalului în construcție și obținerea

dreptului de proprietate nr. 72 din 10 septembrie 2011, obiect al căruia este

apartamentul nr. KKKKK cu suprafața de 77 m2, amplasat pe ZZZZZ, XXXXX.

Reclamanta Galina Bolotovici a notat că a achitat în beneficiul ÎPC

„Supersonic“ SRL suma de 30 500 euro și urma să mai achite suma de 9 500 euro,

iar potrivit clauzelor contractuale, ÎPC „Supersonic“ SRL urma să organizeze darea

în exploatare a apartamentului respectiv până la data de 31 decembrie 2011.

Reclamanții au subliniat că în acord cu prevederile art. 213 din Codul civil,

și-au executat obligațiile de achitare a costurilor apartamentelor obiecte ale

contractelor nominalizate, însă ÎPC „Supersonic“ SRL nici până la data depunerii

cererii de chemare în judecată, nu a finalizat lucrările de construcție a blocului

locativ.

Reclamanții au relevat că situația creată denotă cu certitudine lipsa de

diligență profesională a ÎPC „Supersonic“ SRL, care îi incumbă conform

prevederilor art. 513 din Codul civil, gestionând în mod fraudulos mijloacele bănești

pe care le-au obținut inclusiv de la reclamanți.

Reclamanții au punctat că drept urmare a mai multor procese de judecată în

care este implicată ÎPC „Supersonic“ SRL, au fost aplicate sechestre asupra

conturilor bancare ale acesteia, fiind complet blocată activitatea

financiar-economică a ÎPC „Supersonic“ SRL.

Astfel, reclamanții au invocat că persistă riscul să nu obțină dreptul de

proprietate asupra apartamentelor pe care ÎPC „Supersonic“ SRL s-a obligat să le

construiască.

În drept, reclamanții au considerat că sunt aplicabile prevederile art. 213-215

din Codul civil și prevederile art. 406 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.

1543 din 25 februarie 1998.

Reclamanții au subliniat că administrația ÎPC „Supersonic“ SRL este cercetată

penal pentru abuz de serviciu și utilizarea contrar destinației contractuale a

mijloacelor bănești obținute de la investitori.

În particular, reclamanții au afirmat că ÎPC „Supersonic“ SRL, în persoana

directorului Vladimir Balaur, făcând abuz de serviciu, a încălcat prevederile

legislației în vigoare la încheierea contractului de dobândire a dreptului de

proprietate asupra imobilului și de investiție a capitalului în construcție nr. 22/1 din

15 iulie 2010, contractului cu privire la investirea capitalului în construcție și

obținerea dreptului de proprietate nr. 72 din 10 septembrie 2011 și antecontractului

nr. 71 din 20 decembrie 2010.

Reclamanții au declarat că în temeiul art. 668 din Codul civil, obligația ÎPC

„Supersonic“ SRL de autentificare și notare a contractelor rezultă din specificul

3

raporturilor juridice între ÎPC „Supersonic“ SRL și reclamanți.

Prin hotărârea din 19 februarie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, a

fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Maria Talpă, Ruslan Blajco,

Nicolae Gatman și Galina Bolotovici împotriva ÎPC „Supersonic“ SRL cu privire la

recunoașterea valabilității contractelor și a antecontractului de investiții. S-au

recunoscut valabile contractul nr. 22/1 din 15 iulie 2010, încheiat între ÎPC

„Supersonic“ SRL și Maria Talpă, la prețul de 33 000 euro, contractul nr. 72 din

10 septembrie 2011, încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL și Galina Bolotovici, la

prețul de 40 000 euro, contractul f/n din 07 iulie 2011, încheiat între ÎPC

„Supersonic“ SRL și Ruslan Blajco, la prețul de 20 000 euro, și antecontractul nr.

71 din 20 decembrie 2010, încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL și Nicolae Gatman,

la prețul de 32 000 euro. S-a încasat în beneficiul Mariei Talpă, lui Ruslan Blajco,

Nicolae Gatman și Galinei Bolotovici, din contul ÎPC „Supersonic“ SRL,

cheltuielile de judecată în sumă de 2 900 lei (f.d. 200, vol. I).

La 20 iulie 2016, Victoria Gușan, reprezentată de avocatul Galina Balaban, a

depus cerere de revizuire împotriva hotărârii din 19 februarie 2016 a Judecătoriei

Ciocana, XX (f.d. 1-3, vol. III).

Prin încheierea din 28 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău,

a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Victoria Gușan,

reprezentată de avocatul Galina Balaban, împotriva hotărârii din 19 februarie 2016

a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Maria Talpă și de alții împotriva ÎPC „Supersonic“ SRL cu

privire la recunoașterea valabilității contractului de investiții nr. 22/1 din

15 iulie 2010, încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL și Maria Talpă (f.d. 68-70, vol.

III).

La 12 decembrie 2016, Victoria Gușan, reprezentată de avocatul Galina

Balaban, a declarat recurs împotriva încheierii din 28 noiembrie 2016 a Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău (f.d. 72-75, vol. III).

Prin decizia din 13 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

recursul declarat de Victoria Gușan, casată integral încheierea din 28 noiembrie 2016

a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, și soluționată prin decizie problema în fond.

A fost admisă cererea de revizuire depusă de Victoria Gușan, casată hotărârea din

19 februarie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, în partea admiterii

pretențiilor reclamantei Maria Talpă, și restituită cauza în această parte spre

rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată (f.d. 82-85, vol. III).

La 05 aprilie 2016, Maria Talpă, reprezentată de avocații Alexandru Grosu și

Vitalie Eremia, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Gușan și

ÎPC „Supersonic“ SRL în proces de insolvabilitate, intervenienți accesorii CCL „Nr.

328“ și Oficiul teritorial Chișinău al ÎS „Cadastru“ (începând cu data de

19 iulie 2017, IP „Agenția Servicii Publice“), cu privire la declararea nulității

contractului cu privire la investirea capitalului în construcție și obținerea dreptului

de proprietate nr. 79 din 28 decembrie 2007, încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL și

Victoria Gușan, precum și a actelor încheiate în baza acestui contract asupra

4

apartamentului nr. XXXXX de pe YYYYY, XXXXX.

În motivarea acțiunii, reclamanta Maria Talpă, reprezentată de avocații

Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, a relatat că a încheiat cu ÎPC „Supersonic“ SRL

contractul de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului și de investiție

a capitalului în construcție nr. 22/1 din 15 iulie 2010, obiect al căruia este

apartamentul nr. XXXXX, nr. cadastral YYYYY, amplasat pe XXXXX (în prezent,

YYYYY), XXXXX.

Reclamanta a susținut că a achitat pe deplin și în avans costul acestui

apartament, fiindu-i eliberat ordinul de încasare a numerarului, bonul fiscal și

scrisoarea de garanție.

Reclamanta a specificat că potrivit clauzelor contractuale, ÎPC „Supersonic“

SRL urma să-i transmită în folosință apartamentul respectiv în luna decembrie 2010,

cu gradul de finisare și cu echipamentul prevăzut în anexa nr. 1 la contractul de

dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului și de investiție a capitalului

în construcție nr. 22/1 din 15 iulie 2010, pentru executarea lucrărilor de finisare, iar

ulterior ÎPC „Supersonic“ SRL urma să-i transmită în proprietate apartamentul dat

în exploatare.

Reclamanta a menționat că s-a adresat în repetate rânduri către administrația

ÎPC „Supersonic“ SRL privind desfășurarea procesului de construcție a blocului

locativ, fiind de fiecare dată asigurată că procesul se desfășoară în condiții normale

și că în curând blocul va fi dat în exploatare.

Mai mult, reclamanta a invocat că ÎPC „Supersonic“ SRL, în persoana

directorului general Vladimir Balaur, i-a eliberat o scrisoare de garanție, în care este

indicat că unicul beneficiar și investitor al construcției apartamentului nr. XXXXX,

amplasat pe XXXXX, XXXXX, conform contractului nr. 22/1 din 15 iulie 2010,

este reclamanta, iar la darea în exploatare a blocului locativ de pe XXXXX, unica

persoană care va dobândi dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. XXXXX

va fi reclamanta.

La fel, reclamanta a evidențiat că în această scrisoare de garanție este indicat

că ÎPC „Supersonic“ SRL nu va încheia, în niciun caz și sub nicio formă, un nou

contract de investiție sau orice alt document care stipulează drepturile de proprietate

asupra apartamentului nr. XXXXX, amplasat pe XXXXX, XXXXX, cu o persoană

diferită decât reclamanta.

Reclamanta a declarat că ulterior, și anume la data de 09 ianuarie 2014,

observând tergiversarea neîntemeiată a procesului de construcție a blocului locativ,

s-a adresat la Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău, cu plângere împotriva

administratorului ÎPC „Supersonic“ SRL, Vladimir Balaur.

Reclamanta a specificat că fiind audiată de către procuror, a aflat că în privința

lui Vladimir Balaur au mai fost depuse plângeri de către investitori ai altor blocuri

locative construite de către ÎPC „Supersonic“ SRL.

De asemenea, reclamanta a afirmat că în cadrul urmăririi penale s-a constatat

că apartamentul nr. XXXXX constituie obiect și al altui contract de investiții, și

anume a contractului pretins încheiat cu Victoria Gușan în anul 2007, cu toate că se

5

pretinde că Victoria Gușan a achitat prețul contractului abia în anul 2011.

În continuare, reclamanta a arătat că prin decizia Consiliului mun. Chișinău

nr. 9/75 din 18 decembrie 2013, în scopul finisării și dării în exploatare a blocului

locativ de pe XXXXX, XXXXX, a fost dispusă constituirea CCL „Nr. 328“.

Astfel, reclamanta a mai menționat că în același scop, la 22 ianuarie 2014, a

fost încheiat un contract de cesiune între ÎPC „Supersonic“ SRL și CCL „Nr. 328“,

care a fost notat în Registrul bunurilor imobile la data de 04 februarie 2014.

Reclamanta a evidențiat că la 27 ianuarie 2014, a fost întocmit procesul-verbal

de predare-primire a blocului locativ de pe XXXXX, XXXXX, însă reclamanta nu

a participat la constituirea CCL „Nr. 328“ și nici nu a fost informată despre acest

fapt, deși are calitatea de investitor.

Reclamanta a reliefat că potrivit avizului tehnic nr. 75 din 25 mai 2015 privind

atestarea gradului de executare a lucrărilor până la data de 27 ianuarie 2014, în

complexul locativ de pe XXXXX, XXXXX, aflat în procedură de recepție finală,

gradul de executare a lucrărilor a constituit 64, 2%.

Reclamanta a relevat că la 19 martie 2015, dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. XXXXX a fost înscris după CCL „Nr. 328“, în temeiul

autorizației de construire nr. 117 din 19 martie 2015, iar deja la data de

05 octombrie 2015, în mod fraudulos, dreptul de proprietate asupra apartamentului

nr. XXXXX a fost înscris după Victoria Gușan, în temeiul actului de transmitere-

predare nr. 727 din 25 septembrie 2015, certificatului CCL „Nr. 328“ nr. 271 din

25 septembrie 2015 și contractului de investiții nr. 79 din 28 decembrie 2007.

Reclamanta a invocat că în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în

privința ÎPC „Supersonic“ SRL, Victoria Gușan a solicitat validarea creanței în sumă

de 12 530 euro, pretins deținute în temeiul contractului de investiții nr. 79 din

28 decembrie 2007, făcând trimitere și la ordinele de încasare nr. 326, 327 și 330 din

anul 2011, neînsoțite de bonuri fiscale și nereflectate în evidența contabilă a ÎPC

„Supersonic“ SRL.

În context, reclamanta a notat că semnătura din cererea de validare și din

buletinul de identitate, atribuită Victoriei Gușan, nu este asemănătoare cu semnătura

acesteia din contractul de investiții nr. 79 din 28 decembrie 2007 și din ordinele de

încasare nr. 326, 327 și 330 din anul 2011.

Mai mult, reclamanta a considerat că suscită dubii faptul că Victoria Gușan ar

fi achitat suma de 35 000 euro abia în anul 2011, deși se pretinde că, contractul de

investiții nr. 79 a fost încheiat încă la data de 28 decembrie 2007.

Reclamanta a susținut că potrivit pct. 10.1 din contractul de investiții nr. 79

din 28 decembrie 2007, acesta produce efecte juridice din momentul vărsării de către

Victoria Gușan a prețului contractului în contul ÎPC „Supersonic“ SRL.

Astfel, reclamanta a indicat că, contractul de investiții nr. 79 din

28 decembrie 2007 nu a produs efecte juridice la data încheierii de către ÎPC

„Supersonic“ SRL și reclamantă a contractului de dobândire a dreptului de

proprietate asupra imobilului și de investiție a capitalului în construcție nr. 22/1 din

15 iulie 2010.

6

Reclamanta a specificat că în contradicție cu prevederile art. 406 alin. (1) din

Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, contractul de

investiții nr. 79 din 28 decembrie 2007 nu a fost autentificat notarial, însă a fost

înregistrat la 30 ianuarie 2013 în Registrul bunurilor imobile, de către CCL „Nr.

328“ și Victoria Gușan.

În succesiunea celor relatate, în baza prevederilor art. 212 și 220 din Codul

civil, reclamanta a invocat nulitatea absolută a contractului de investiții nr. 79 din

28 decembrie 2007.

Reclamanta a declarat că interesul său în declararea nulității contractului de

investiții nr. 79 din 28 decembrie 2007 constă în cauza pentru care a încheiat

contractul de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului și de investiție

a capitalului în construcție nr. 22/1 din 15 iulie 2010, care reprezintă un contract

nenumit, fiindu-i aplicabile prevederile ce guvernează contractul de antrepriză,

urmărind executarea de către antreprenor a obligațiilor de a-i transmite în proprietate

privată apartamentul nr. XXXXX, amplasat pe XXXXX, XXXXX.

În motivarea pretențiilor înaintate, reclamanta a făcut referire și la declarațiile

lui Vladimir Balaur date în ședința de judecată în cadrul cauzei penale de învinuire

a acestuia de comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 190 alin. (5) și 191 alin. (5)

din Codul penal, Vladimir Balaur confirmând încheierea cu Maria Talpă a

contractului de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului și de investiție

a capitalului în construcție nr. 22/1 din 15 iulie 2010, însă negând încheierea cu

Victoria Gușan a contractului de investiții nr. 79 din 28 decembrie 2007.

La 20 septembrie 2016, reclamanta Maria Talpă, reprezentată de avocatul

Alexandru Grosu, a depus cerere prin care a introdus pretențiile privind radierea

înscrierii din Registrul bunurilor imobile, efectuate la 05 octombrie 2015, ce ține de

înregistrarea dreptului de proprietate al Victoriei Gușan asupra apartamentului nr.

XXXXX, nr. cadastral YYYYY, amplasat pe YYYYY, XXXXX, precum și

recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui apartament, cu

dispunerea înregistrării în Registrul bunurilor imobile a dreptului său de proprietate

asupra apartamentului nominalizat (f.d. 155-160, vol. II).

În drept, reclamanta Maria Talpă, reprezentată de avocatul Alexandru Grosu,

a invocat prevederile art. 11 lit. a), 320-321, 622 și 668 din Codul civil.

Suplimentar, reclamanta a relatat că prin ordonanța din 14 septembrie 2016 a

procurorului în Procuratura mun. Chișinău, a fost începută urmărirea penală conform

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (2) lit. d) din Codul

penal, pe faptul falsificării, deținerii și folosirii contractului nr. 79 din

28 decembrie 2007, încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL și Victoria Gușan, fiind

stabilit că la data încheierii acestui contract, Victoria Gușan nu se afla pe teritoriul

Republicii Moldova.

Prin încheierea din 15 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Talpă împotriva ÎPC

„Supersonic“ SRL cu privire la recunoașterea valabilității contractelor de

investiții/antecontractelor de investiții și dispunerea înregistrării în Registrul

7

bunurilor imobile a fost conexată la cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Maria Talpă împotriva ÎPC „Supersonic“ SRL în proces de insolvabilitate

și Victoriei Gușan, intervenienți accesorii CCL „Nr. 328“ și Oficiul cadastral

teritorial Chișinău, cu privire la declararea nulității contractului de investiții nr. 79

din 28 decembrie 2007 și a anexelor la contract, încheiate între ÎPC „Supersonic“

SRL și Victoria Gușan, declararea nulității actelor izvorâte din contractul de

investiții vizat în privința apartamentului nr. XXXXX de pe YYYYY, XXXXX, nr.

cadastral YYYYY.0XXXXX, și recunoașterea dreptului de proprietate asupra

imobilului în cauză, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile efectuat la

05 octombrie 2015 privind înregistrarea dreptului de proprietate asupra

apartamentului vizat după Victoria Gușan și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.

112-114, vol. III).

Prin hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Maria Talpă

împotriva ÎPC „Supersonic“ SRL în proces de insolvabilitate și Victoriei Gușan,

intervenienți accesorii CCL „Nr. 328“ și IP „Agenția Servicii Publice“ (Oficiul

cadastral teritorial Chișinău), cu privire la recunoașterea valabilității contractului de

investiții, declararea nulității contractului de investiții și a actelor izvorâte din

contractul de investiții, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile,

recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată. S-a

constatat nulitatea absolută a următoarelor acte juridice: contractul de investiții nr.

79 din 28 decembrie 2007 și din 28 decembrie 2011, încheiat între ÎPC „Supersonic“

SRL și Victoria Gușan referitor la apartamentul nr. XXXXX de pe YYYYY3

(XXXXX), XXXXX, acordul adițional la contractul de dobândire a dreptului de

proprietate asupra imobilului și de investiție nr. 79 din 28 decembrie 2007 și din

30 ianuarie 2014, încheiat între CCL „Nr. 328“ și Victoria Gușan, certificatul nr. 271

din 25 septembrie 2015, eliberat de CCL „Nr. 328“ Victoriei Gușan și actul de

predare-primire în proprietate privată nr. 272 a apartamentului nr. XXXXX de pe

YYYYY, XXXXX, nr. cadastral YYYYY.0XXXXX. S-a încasat în beneficiul

Mariei Talpă, în mod solidar din contul Victoriei Gușan și al ÎPC „Supersonic“ SRL

în proces de insolvabilitate, taxa de stat în sumă de 11 697 lei, achitată conform

pretențiilor admise, și suma de 2 500 cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar în

total, cheltuieli de judecată în sumă de 14 197 lei. În rest, în partea recunoașterii

valabilității contractului de investiții nr. 22/1 din 15 iulie 2010, încheiat între ÎPC

„Supersonic“ SRL și Maria Talpă, recunoașterea dreptului de proprietate și

înscrierea dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată. S-a încasat în beneficiul statului, în

mod solidar din contul Victoriei Gușan și al ÎPC „Supersonic“ SRL în proces de

insolvabilitate, taxa de stat în sumă de 11 697 lei (f.d. 225-242, vol. III).

La 27 decembrie 2017, Victoria Gușan, reprezentată de avocatul Procopie

Zaharia, a declarat, prin intermediul oficiului poștal, apel împotriva hotărârii din

21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (f.d. 244-245; 246, vol.

III).

8

La 03 ianuarie 2019, Maria Talpă, reprezentată de avocații Alexandru Grosu

și Vitalie Eremia, a declarat apel împotriva hotărârii din 21 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (f.d. 248-249, vol. III).

Prin decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Maria Talpă și a fost admis apelul declarat de Victoria Gușan. A fost

casată hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în

partea admiterii cerințelor Mariei Talpă privind constatarea nulității absolute a

contractului de investiții nr. 79 din 28 decembrie 2007 și din 28 decembrie 2011,

încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL și Victoria Gușan referitor la apartamentul nr.

XXXXX de pe YYYYY3 (XXXXX), XXXXX, acordului adițional la contractul de

dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului și de investiție nr. 79 din

28 decembrie 2007 și din 30 ianuarie 2014, încheiat între CCL „Nr. 328“ și Victoria

Gușan, certificatului nr. 271 din 25 septembrie 2015, eliberat de CCL „Nr. 328“

Victoriei Gușan și actului de predare-primire în proprietate privată nr. 272 a

apartamentului nr. XXXXX de pe YYYYY, XXXXX, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată în mod solidar și de la Victoria Gușan, fiind emisă în această

parte o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată pretenția Mariei Talpă

privind constatarea nulității absolute a contractului de investiții nr. 79 din

28 decembrie 2007 și din 28 decembrie 2011, încheiat între ÎPC „Supersonic“ SRL

și Victoria Gușan referitor la apartamentul nr. XXXXX de pe YYYYY3 (XXXXX),

XXXXX, acordului adițional la contractul de dobândire a dreptului de proprietate

asupra imobilului și de investiție nr. 79 din 28 decembrie 2007 și din

30 ianuarie 2014, încheiat între CCL „Nr. 328“ și Victoria Gușan, certificatului nr.

271 din 25 septembrie 2015, eliberat de CCL „Nr. 328“ Victoriei Gușan și actului

de predare-primire în proprietate privată nr. 272 a apartamentului nr. XXXXX de pe

YYYYY, XXXXX, precum și încasarea cheltuielilor de judecată în mod solidar și

de la Victoria Gușan. În rest, a fost menținută fără modificări hotărârea din

21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana. S-a încasat în beneficiul

Victoriei Gușan, din contul Mariei Talpă, taxa de stat pentru depunerea cererii de

apel în sumă de 8 000 lei (f.d. 92-108, vol. IV).

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, în acord cu

prevederile art. 249 alin. (1) din Codul civil în redacția în vigoare la data relevantă

speței, că Victoria Gușan, prin contractul nr. 79 din 28 decembrie 2011, și-a

confirmat consimțământul la încheierea contractului de investiții nr. 79 din

28 decembrie 2007, având drept părți ÎPC „Supersonic“ SRL și pe Victoria Gușan.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că nerespectarea formei

autentice a contractului de investiții nr. 79 din 28 decembrie 2011, lipsa autentificării

notariale a acestuia și a înscrierii dreptului în Registrul bunurilor imobile nu

constituie temeiuri de nulitate a contractului respectiv conform art. 406 alin. (1) din

Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, deoarece aceste

prevederi legale au fost introduse mai târziu decât data încheierii contractului.

Instanța de apel a mai evidențiat declarațiile Mariei Talpă date în ședința de

judecată în cadrul cauzei penale de învinuire a lui Vladimir Balaur de comiterea

9

infracțiunilor prevăzute la art. 190 alin. (5) și 191 alin. (5) din Codul penal, cât și

faptul admiterii acțiunii civile a Mariei Talpă în cadrul procesului penal respectiv.

La 18 iulie 2019, Maria Talpă, reprezentată de avocații Alexandru Grosu și

Vitalie Eremia, a declarat recurs împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii din 21 decembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (f.d. 111-119, vol. IV).

În motivarea recursului, recurenta Maria Talpă, reprezentată de avocații

Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, a reiterat circumstanțele de fapt și temeiurile de

drept invocate pe parcursul examinării cauzei, susținând că este eronată concluzia

instanței de apel precum că, contractele de investiții nr. 79 din 28 decembrie 2007 și

din 28 decembrie 2011, încheiate între ÎPC „Supersonic“ SRL și Victoria Gușan, ar

fi valabile, fiind evident că aceste contracte sunt fictive și lovite de nulitate absolută.

Recurenta consideră că, contractul de investiții nr. 79 din 28 decembrie 2011,

care contrar prevederilor art. 406 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile

nr. 1543 din 25 februarie 1998, nu a fost autentificat notarial și înscris în Registrul

bunurilor imobile, a fost încheiat doar cu scopul de a o lipsi pe recurentă de dreptul

de proprietate asupra apartamentului nr. XXXXX de pe YYYYY, XXXXX.

Recurenta a invocat că soluția instanței de apel este una contradictorie,

deoarece instanța de apel a stabilit că, contractele investiționale trebuie să se supună

regimului juridic instituit de art. 406 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile

nr. 1543 din 25 februarie 1998, însă totodată a indicat că nerespectarea formei

autentice a contractului de investiții nr. 79 din 28 decembrie 2011, lipsa autentificării

notariale a acestuia și a înscrierii dreptului în Registrul bunurilor imobile nu

constituie temeiuri de nulitate a contractului respectiv conform art. 406 alin. (1) din

Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, deoarece aceste

prevederi legale au fost introduse mai târziu decât data încheierii contractului.

Recurenta a declarat că este greșită concluzia instanței de apel precum că

recurenta ar fi achitat direct lui Vladimir Balaur suma de 33 000 euro pentru

apartamentul nr. XXXXX de pe YYYYY, XXXXX, și nu ar fi cerut bonul fiscal, or

recurenta a prezentat instanței de judecată contractul său de investiții, chitanța și

bonul de casă, suma de 35 000 euro fiind reflectată în evidența contabilă a ÎPC

„Supersonic“ SRL.

De asemenea, recurenta a afirmat că, concluziile pe care instanța de apel le-a

formulat în raport cu sentința de condamnare a lui Vladimir Balaur sunt

neîntemeiate, odată ce obiectul prezentei acțiuni civile constă nu în rezilierea

contractului său de investiții și restituirea sumei achitate pentru apartament, ci în

declararea nulității contractului de investiții încheiat cu un alt investitor.

La 06 septembrie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților

Victoria Gușan și ÎPC „Supersonic“ SRL în proces de insolvabilitate, precum și

intervenienților accesorii CCL „Nr. 328“ și IP „Agenția Servicii Publice“ copia

cererii de recurs depuse de Maria Talpă, reprezentată de avocații Alexandru Grosu

și Vitalie Eremia, împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău (f.d.

133, vol. IV).

10

Intimații Victoria Gușan și ÎPC „Supersonic“ SRL în proces de insolvabilitate,

precum și intervenienții accesorii CCL „Nr. 328“ și IP „Agenția Servicii Publice“

nu și-au valorificat dreptul de a depune referință la recursul declarat de Maria Talpă,

reprezentată de avocații Alexandru Grosu și Vitalie Eremia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Luând în considerare că recurenta Maria Talpă, reprezentată de avocații

Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, a declarat recurs la data de 18 iulie 2019, adică

în termen de mai puțin de 2 luni de la data pronunțării dispozitivului deciziei

recurate, completul conchide că recurenta Maria Talpă, reprezentată de avocații

Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, s-a conformat prevederilor legale,

încadrându-se în termenul de declarare a recursului prevăzut la art. 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului declarat de Maria Talpă, reprezentată de

avocații Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil, din următoarele raționamente.

Conform art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alin. (2) și (3) ale art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevăd

exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Respectiv, completul relevă că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Maria Talpă, reprezentată

de avocații Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, se referă la dezacordul recurentei cu

soluția pronunțată de către instanța de judecată, însă nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, și respectiv, acesta nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai

11

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, completul accentuează că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume dacă se invocă

aprecierea arbitrară a probelor de către instanța judecătorească sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Însă, din recursul declarat de Maria Talpă, reprezentată de avocații

Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, nu rezultă că instanța de judecată a apreciat

arbitrar probele.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de acces

liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile

Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din

27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru

o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare

unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind

în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul notează că argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce

la modificarea soluției în prezenta cauză, or acestea nu atestă examinarea raportului

juridic litigios de către instanța de judecată cu încălcarea normelor de drept material

12

și procedural sau a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Maria Talpă, reprezentată de avocații Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Maria Talpă, reprezentată de

avocații Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, împotriva deciziei din 28 mai 2019 a

Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Maria Talpă, reprezentată de avocații Alexandru Grosu și Vitalie Eremia, împotriva

Victoriei Gușan și ÎPC „Supersonic“ SRL în proces de insolvabilitate, intervenienți

accesorii CCL „Nr. 328“ și IP „Agenția Servicii Publice“, cu privire la recunoașterea

valabilității contractului de investiții, recunoașterea dreptului de proprietate asupra

bunului imobil, obligarea efectuării înscrierii în Registrul bunurilor imobile,

declararea nulității actelor juridice, radierea înscrierii din Registrul bunurilor

imobile și încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Tatiana Vieru

judecătorul

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

13