2ra-1828/19 — declararea valabilitatii contractelor de vonzare cumparare, recunoasterea dreptului de proprietate

2ra-1828/19 — declararea valabilitatii contractelor de vonzare cumparare, recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1828/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (T. Sîrcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Petru Maftei, reprezentat de

avocatul Ludmila Bîrcă,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Maftei

împotriva Galinei Mironov, Mariei Furculiță, intervenient accesoriu Agenția

Servicii Publice privind declararea valabilității contractelor de vînzare-cumpărare,

recunoașterea dreptului de proprietate, obligarea înregistrării dreptului de

proprietate,

împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 mai 2018, Petru Maftei a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Galinei Mironov, Mariei Furculiță, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice

privind declararea valabilității contractelor de vînzare-cumpărare, recunoașterea

dreptului de proprietate, obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 06 mai 2008 a procurat de la

Constantin Furculiță care a acționat în calitate de reprezentant pentru și în numele

lui Mironov Anatoli, în temeiul procurii nr.4021 din 30 iunie 2007, autentificată de

notarul privat Rodica Șoimu, automobilul de model Ford Escort, anul fabricării

1984, motorul nr.XXX, caroseria nr.XXX, n/î XXX, fapt pentru care a achitat suma

de 1000 dolari SUA.

Având în vedere starea deplorabilă a automobilului, un contract de vânzare-

cumpărare în scris nu a fost întocmit, dar i s-a transmis automobilul și actele

acestuia și a fost întocmită o procură generală cu toate drepturile asupra

automobilului, înregistrată de notarul Dohocher Eugenia sub nr.1182 la 06 mai

2008.

Prețul automobilului a fost achitat integral, dovada în acest sens constituind

declarația din aceeași dată întocmită și semnată de către Maftei Petru și Furculiță

Constantin.

1

Astfel, tranzacția de vânzare-cumpărare a avut loc prin intermediul lui

Constantin Furculiță, reprezentantul lui Mironov Anatoli prin procura generală cu

toate drepturile asupra automobilului, inclusiv dreptul de a înstrăina și a înregistra

automobilul pe numele său, înregistrată de notatul Rodica Șoimu sub nr. 4021 la 30

iunie 2007.

După ce a procurat automobilul de la Furculiță Constantin, a suferit un accident

rutier, motiv din care nu a înregistrat în termenul de valabilitate a procurii dreptul de

proprietate asupra autoturismului procurat, dar în fiecare an calendaristic a verificat

starea tehnică a vehiculului și a încheiat contract de asigurare obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și a achitat polița de

asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă, inclusiv toate taxele necesare

aferente bunului.

Ulterior, având intenția de a înregistra pe numele său automobilul de model

„Ford Escort”, n/î CDU 105 s-a adresat la Direcția principală înregistrare a

transportului și calificare a conducătorilor auto pentru a-și înregistra dreptul asupra

automobilului, dar i s-a refuzat pe motiv că a expirat termenul de valabilitate a

procurii nr. 1182 din 06 mai 2008, eliberate pe numele său.

A mers la domiciliul lui Furculiță Constantin pentru ca acesta să-i perfecteze pe

numele său o procură nouă pentru a înregistra autoturismul, dar a aflat că acesta a

decedat la 01 decembrie 2008. A mers și la domiciliul lui Mironov Anatoli pentru a-

l ruga pe acesta, în calitate de proprietar al automobilului de model „Ford Escort”,

să perfecteze pe numele său o procură, dar a fost informat de către Mironov Galina,

mama acestuia, că fiul ei a decedat la 13 martie 2015 și că nu-l poate ajuta cu nimic

deoarece nu a acceptat moștenirea lăsată după decesul fiului ei Mironov Anatolii.

Conform informației Centrului de Informații Juridice din 12 aprilie 2018, după

decesul lui Mironov Anatolii, produs la 13 martie 2015 și Furculiță Constantin

decedat la 01 decembrie 2008, se atestă că după decesul acestora nu au fost deschise

dosare succesorale.

După eliberarea procurii dânsul a posedat și folosit automobilul ca un

proprietar, și anume din numele său a încheiat contracte de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto, a efectuat revizia tehnică, a procurat cartea verde, a achitat

lucrările de reparație a automobilului, fapt confirmat prin certificatele anexate la

cerere. Astfel, consideră că a exercitat două din atributele dreptului de proprietate, a

automobilului și 1-a folosit după bunul său plac, ca un proprietar.

Din momentul eliberării procurii, dânsul a posedat și folosit pînă în prezent

automobilul de model „Ford Escort”, n/î XXX, însă nu și-a înregistrat dreptul de

proprietate în modul stabilit, deoarece la moment din cauza expirării termenului

procurii și decesului proprietarului nu-și poate realiza acest drept.

Reclamantul a solicitat declararea valabilității actului juridic – contractului de

vânzare-cumpărare a mijlocului de transport încheiat la 30 iunie 2007 între Mironov

Anatolie, având calitatea de vânzător și Furculiță Constantin având calitatea de

cumpărător privind vânzarea-cumpărarea automobilului de model Ford Escort, n/î

CDU 105; declararea valabilității actului juridic – contractului de vânzare-

cumpărare a mijlocului de transport încheiat la între Furculiță Constantin având

calitatea de vânzător și Maftei Petru având calitatea de cumpărător privind vânzarea-

cumpărarea automobilului de model Ford Escort, n/î XXX; recunoașterea dreptului

de proprietate a lui Maftei Petru asupra automobilului de model Ford Escort, n/î

2

XXX, anul fabricării 1984, motorul nr.XXX, caroseria nr.XXX; obligarea Agenției

Servicii Publice să înregistreze dreptul de proprietate a lui Maftei Petru asupra

automobilului de model Ford Escort, n/î XXX, anul fabricării 1984, motorul

nr.XXX, caroseria nr.XXX în Registrul de stat al Transporturilor.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Petru Maftei împotriva Galinei

Mironov, Mariei Furculiță, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice, privind

declararea valabilității contractelor de vînzare-cumpărare, recunoașterea dreptului

de proprietate, obligarea înregistrării dreptului de proprietate, ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 08 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

s-a respins cererea reclamantului Maftei Petru privind corectarea greșelilor din

hotărâre, ca neîntemeiată.

S-a corectat, din oficiu, greșeala din dispozitivului hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 25 octombrie 2018 privitor la nume și anume în loc de

„Furculiță” se indică „Furculița”.

Pentru a decide astfel, prima instanță a constatat că la materialele dosarului nu

a fost identificată o tranzacție de vînzare-cumpărare a mijlocului de transport, în

asemenea condiții dispunerea valabilității actului juridic, contractului de vînzare-

cumpărare a mijlocului de transport din 30 iunie 2007, încheiat între Anatolii

Mironov și Constantin Furculiță nu este posibilă, or între aceștia a fost întocmit doar

un act de reprezentare, care nu poate echivala cu un contract de vînzare-cumpărare,

valabilitatea căruia se solicită a fi recunoscută. Dacă ar fi existat un contract de

vînzare-cumpărare Constantin Furculiță urma să înregistreze faptul că a devenit

proprietar al automobilului de model Ford Escort, n/î XXX în modul stabilit de lege,

pe cînd pînă în prezent proprietar al automobilului litigios este Mironov Anatolie.

Instanța a reținut că atît Mironov Anatolii, cît și Furculiță Constantin, au

decedat, prin urmare dispunerea valabilității unei tranzacții de vînzare-cumpărare în

asemenea condiții este neîntemeiată, nefiind posibilă verificarea consimțământului

acestora exprimat în vederea nașterii drepturilor și obligațiilor civile aferente unui

contract de vînzare-cumpărare. Mai mult, nici cercul persoanelor care au dreptul de

a accede la succesiune nu a fost determinat.

În privința solicitării reclamantului privind declararea valabilității actului

juridic – contractului de vînzare-cumpărare a mijlocului de transport încheiat la 06

mai 2008 între Furculiță Constantin și Maftei Petru, instanța l-a respins ca

neîntemeiat, or, între aceștia a fost întocmită doar o procură prin care sunt indicate

anumite împuterniciri în coraport cu bunul mobil, împuterniciri care au fost acordate

pentru un anumit termen de valabilitate, și anume pînă la 30 iunie 2010. Astfel

Maftei Petru putea să încheie acte juridice în perioada valabilității procurii, ceea ce

acesta a omis să efectueze.

După expirarea termenului de valabilitate a procurii și în lipsa actului care ar

reconfirma împuternicirile acestuia, de asemenea în lipsa înregistrării dreptului de

proprietate după Furculiță Constantin, declararea valabilității contractului de

vînzare-cumpărare nu este întemeiată, nefiind întemeiată în asemenea circumstanțe

nici pretenția privind recunoașterea dreptului de proprietate.

Instanța a menționat că procura nu poate fi asimilată unui contract de vînzare-

cumpărare translativ de proprietate, ori efectele juridice ale actelor respective sunt

3

diferite. Eliberarea unei procuri pe numele unui terț, nu duce la încetarea dreptului

de proprietate asupra automobilului.

Instanța a indicat că declarația de 06 mai 2008 semnată între Maftei Petru și

Furculiță Constantin, nu este producătoare de careva efecte juridice, în condițiile în

care dreptul de proprietate asupra automobilului de model Ford Escort, n/î XXX este

înmatriculat în Registrul de stat al transporturilor după Mironov Anatolie.

Deoarece pretențiile reclamantului privind declararea valabilității actelor

juridice au fost respinse ca neîntemeiate, a fost respinsă ca neîntemeiată și cerința

privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra automobilului de model Ford

Escort, n/î XXX și obligarea Agenției Servicii Publice să înregistreze dreptul de

proprietate după Petru Maftei.

Prin decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Petru Maftei ca neîntemeiat, cu menținerea hotărârii din 25 octombrie

2018 și încheierea din 08 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a dat

o apreciere corectă raportului juridic stabilit între părți, a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței de

fond fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de drept material au

fost aplicate corect.

La 22 iulie 2019 Petru Maftei, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrcă, a declarat

recurs solicitând casarea integrală a deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău și hotărîrii din 25 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care acțiunea să fie admisă integral.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.a), b), c), d)

Cod de procedură civilă, și anume instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a

interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

În motivarea recursului a indicat că recurentul a prezentat cu titlu de probe care

confirmă dreptul de proprietate asupra automobilului litigios, copiile procurilor prin

care se confirmă drepturile asupra automobilului inclusiv contrapartida, precum și

raporturile de verificare tehnică a vehiculului și polițele de asigurare, certificatul de

înmatriculare etc. Astfel este cert că Petru Maftei reieșind din prevederile art. 320

alin. (1) Cod civil, a posedat, folosit și dispus de automobilul litigios după bunul său

plac din momentul eliberării procurii, iar restricții de înstrăinare a automobilului nu

au fost aplicate pînă în prezent. Conform art. 320 alin. (2) Cod civil, dreptul de

proprietate se poate dobândi, în condițiile legii prin ocupațiune, act juridic,

succesiune, accesiune, uzucapiune, precum și prin hotărâre judecătorească atunci

cînd aceasta este translativă de proprietate, iar potrivit art. 321 alin. (1) Cod civil,

dreptul de proprietate este transmis dobânditorului în momentul predării bunului

mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 28 mai 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 21 iunie 2019

(f.d. 199), însă lipsește confirmarea recepționării acesteia.

4

Prin urmare, recursul declarat de Petru Maftei, reprezentat de avocatul Ludmila

Bîrcă, la 22 iulie 2019, a fost depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Maftei, reprezentat de

avocatul Ludmila Bîrcă, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Maftei, reprezentat de

avocatul Ludmila Bîrcă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda

(nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Petru Maftei, reprezentat de avocatul

Ludmila Bîrcă.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

6

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Petru Maftei, reprezentat de

avocatul Ludmila Bîrcă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

7