2ra-524/19 — Declararea nulitătii actelor juridice, recunoasterea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Declararea nulitătii actelor juridice, recunoasterea dreptului de proprietate
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-524/19 — Declararea nulitătii actelor juridice, recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra–524/19
Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru) (jud. L. Bagrin)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)
Î N C H E I E R E
10 aprilie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Svetlana Filincova
examinând admisibilitatea recursului declarat de Portnov Vladimir reprezentat
de avocatul Barbacaru Zinaida,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir
Portnov împotriva lui Serghei Portnov (succesor Elena Portnova), Grigorii
Cravcenco, intervenienți accesorii OCT Chișinău (succesor Agenția Servicii
Publice), notarul public Nichiforov (Homutova) Elena cu privire la declararea
nulității contractului, recunoașterea dreptului de proprietate, dispunerea radierii
înregistrării dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile și încasarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care
a fost respins apelul declarat de către Vladimir Portnov și menținută hotărârea din
14 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),
con st ată:
La 06 mai 2016, Vladimir Portnov a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Serghei Portnov, Grigorii Portnov și Elenei Portnova, intervenienți
accesorii OCT Chișinău, notarul public Elena Nichiforov (Homutova) cu privire la
declararea nulității contractului, recunoașterea dreptului de proprietate, dispunerea
radierii înregistrării dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile și
încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în anul 2005 fratele său,
Serghei Portnov și fiica acestuia, Iulia Portnova au participat la privatizarea ap. X
din str. XXXX, mun. Chișinău.
În cadrul procedurii de privatizare, Vladimir Portnov a fost reprezentat de
1
către Grigorii Cravcenco, în baza procurii nr. 2772 din 16 mai 2005, autentificată
de către notarul public Vera Filimon.
În anul 2015, reieșind din informația inclusă în bonul de plată întocmit de
Inspectoratul fiscal privind achitarea impozitului pe venit, reclamantul a aflat că nu
mai este coproprietar la 1/3 cotă-parte din bunul imobil nominalizat. Această
informație a fost confirmată și prin extrasul din Registrul bunurilor imobile,
obținut ulterior de către reclamant de la organul cadastral.
Conform datelor incluse în extras, s-a atestat că cota-parte din bunul imobil ce
aparținea reclamantului a fost vândută de către reprezentantul acestuia prin
procură, Grigorii Cravcenco, lui Serghei Portnov, iar în acest sens a fost întocmit
contractul de vânzare-cumpărare nr. 104 din 10 februarie 2006. Reclamantul a
menționat că despre înstrăinarea cotei-părți din apartament a aflat în circumstanțele
expuse mai-sus.
Or, la momentul înstrăinării bunului imobil de către reprezentantul său prin
procură, acesta nu a fost informat despre acest fapt, nu a semnat contractul de
vânzare-cumpărare, nu a participat la întocmirea actelor de înstrăinare a imobilului,
nu a primit bani pentru bunul vândut, iar apartamentul nu a fost transmis în natură
cumpărătorului. Mai mult, reclamantul nu a avut intenția de a vinde cota-parte cei
aparținea din apartament, unde până în prezent continuă să locuiască.
Totodată, reclamantul a relevat că, reprezentantul acestuia prin procură,
Grigorii Cravcenco nu a avut intenția de a preda 1/3 cotă-parte din apartament
cumpărătorului Serghei Portnov, astfel că actul juridic încheiat poartă caracter
formal, este fictiv și a fost încheiat fără a produce efecte juridice.
Reclamantul a solicitat declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare
nr. 104 din 10 februarie 2006; recunoașterea dreptului de proprietate al lui
Vladimir Portnov asupra 1/3 cotă-parte din bunul imobil, ap. X amplasat în mun.
Chișinău, str. XXXX; dispunerea radierii înregistrării dreptului de proprietate din
Registrul bunurilor imobile al pârâților Serghei Portnov, Elenei Portnova asupra1/3
cotă-parte din ap. X amplasat în mun. Chișinău, str. XXXX și încasarea
cheltuielilor de judecată din contul lui Serghei Portnov și Grigorii Cravcenco în
sumă de 804 lei, achitați cu titlu de taxă de stat și 5 000 de lei achitați pentru
serviciile de asistență juridică.
Prin hotărârea din 14 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) s-a
respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Portnov
împotriva lui Serghei Portnov (succesor Elena Portnova), Grigorii Cravcenco,
intervenienți accesorii OCT Chișinău (succesor IP „Agenția Servicii Publice”),
notarul public Nichiforov (Homutova) Elena cu privire la declararea nulității
contractului, recunoașterea dreptului de proprietate, dispunerea radierii înregistrării
dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de
judecată.
Prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
2
apelul declarat de către Vladimir Portnov și menținută hotărârea din 14 iunie 2017
a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).
În consolidarea opiniei sale, instanțele inferioare au reținut că, Serghei
Portnov la momentul încheierii contractului a avut intenția să încheie contractul de
vânzare-cumpărare nr. 104 din 10 februarie 2006, deci cel puțin intenția unei părți
a fost prezentă; pe de altă parte, a existat și intenția vânzătorului Vladimir Portnov,
care a fost reprezentată de către Grigorii Cravcenco, de a încheia actul juridic civil
contestat, iar faptul neexecutării de către una din părțile contractante a obligațiilor
contractuale nu poate servi ca temei pentru declararea nulității unui contract
încheiat în conformitate cu legislația. În asemenea caz, putea fi solicitată rezilierea
sau rezoluțiunea contractului.
Astfel, contractul de vânzare-cumpărare nr. 104 din 10 februarie 2006 a fost
încheiat cu respectarea legislației în vigoare, cu intenția de a da naștere, modifica
sau stinge drepturile și obligații civile, iar temeiuri de nulitate, care ar conduce la
anularea acestuia, nu au fost stabilite, motiv pentru care cerința reclamantului cu
privire la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 104 din 10
februarie 2006 a fost respinsă. În contextul respingerii acestei cerințe au fost
respinse și celelalte solicitări subsecvente.
La 10 ianuarie 2019 (suplinit la 14 martie 2019), Portnov Vladimir
reprezentat de avocatul Barbacaru Zinaida a declarat recurs împotriva deciziei din
13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a
hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea va fi
admisă integral.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a
interpretat în mod eronat legea.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către
Portnov Vladimir reprezentat de avocatul Barbacaru Zinaida, neîntemeiat și care
urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
3
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Portnov Vladimir reprezentat de avocatul
Barbacaru Zinaida, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi
reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se
insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul
evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de către Portnov Vladimir reprezentat de
avocatul Barbacaru Zinaida.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
4
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
considerării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Portnov Vladimir
reprezentat de avocatul Barbacaru Zinaida.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Svetlana Filincova
5