2ra-1426/19 — Anularea ordinului de sactionare

Dosarul nr.2ra-1426/19

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central, judecător: Gh. Purici

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători: A. Corcenco, D. Stanilă, D. Corolevschi

ÎNCHEIERE

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Focșa,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Focșa către SA

„Regia Apă-Canal Soroca” cu privire la anularea ordinului referitor la aplicarea

sancțiunii disciplinare,

împotriva deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de SA „Regia Apă-Canal Soroca” și casată hotărârea din

31 iulie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, prin care acțiunea a fost

admisă,

c o n s t a t ă:

La 09 ianuarie 2018, Igor Focșa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Regia Apă-Canal Soroca” privind anularea ordinului cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordinul nr. 156-P din 12.12.2017,

administrația SA „Regia Apă-Canal Soroca” i-a aplicat sancțiune disciplinară sub

formă de „mustrare”.

Consideră ca fiind ilegal și pasibil de a fi anulat ordinul în cauză, pe motiv că

partea constătătoare a ordinului nu conține date privind regula de comportare

prevăzută de către norma legală, ce act normativ anume a fost încălcat care ar da

temeiul de fapt și de drept de aplicare a sancțiunii.

În opinia sa, comportamentul obraznic și neadecvat, manifestat prin insulte și

amenințări, pretinse de către administrația societății, chipurile că au avut loc din

partea lui, urma a fi examinat de către IP Soroca, în baza plângerii, cu aprecierea și

încadrarea juridică a faptelor și aplicarea altor sancțiuni decât cele disciplinare.

Ordinul nr. 147-P din 30.12.2017 despre înființarea comisiei de anchetă nu i-a

fost adus la cunoștință, care de facto nici nu putea exista la data de 12.12.2017,

precum și nu a participat la careva ședințe ale comisiei și nu a dat explicații pe caz,

aflând despre existența unui astfel de ordin când a făcut cunoștință cu Ordinul nr.

156-P din 12.12.2017 prin care a fost sancționat.

1

Conform răspunsului IP Soroca din 11.12.2017, Parașciac Andrei a fost

avertizat ca pe viitor să evite conflictele cu el și să nu admită asemenea încălcări cu

privire la amenințarea verbală, care a avut loc la data de 30.11.2017, în incinta

întreprinderii.

De asemenea, în ordinul nr. 156-P din 12.12.2017, nu a fost indicat termenul

în interiorul căruia poate fi contestată sancțiunea disciplinară aplicată.

Mai mult, Parașciac Andrei, a semnat ordinul la 12 decembrie 2017, însă de

facto a fost înregistrat în calitate de administrator al SA „Regia Apă-Canal Soroca”

doar la 15.12.2017, prin urmare consideră că actul juridic contestat a fost semnat

de către о persoană neîmputernicită.

Astfel, a solicitat anularea ordinului nr. 156-P din 12.12.2017 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 31 iulie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

acțiunea a fost admisă integral. S-a declarat nul Ordinul nr. 156-P din 12.12.2017

cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare de către administratorul SA „Apă-

Canal Soroca”, Parașciac Andrei, lui Igor Focșa. S-a încasat de la SA „Apă-Canal

Soroca”, în beneficiul lui Focșa Igor, cheltuielile de judecată cu titlu de cheltuieli

pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 500 de lei, și în beneficiul statului

taxa de stat în mărime de 270 de lei.

Pentru a decide astfel, prima instanță a invocat prevederile art. 16 din Legea

privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali

nr. 220 din 19.10.2007, potrivit cărora, înregistrarea modificărilor operate în actele

de constituire și în datele înscrise în Registrul de stat se efectuează în modul și în

condițiile prevăzute pentru înregistrarea persoanei juridice, dacă legea nu prevede

altfel.

Persoana juridică este obligată să depună documentele pentru înregistrarea

modificărilor la organul înregistrării de stat în termen de 30 de zile de la data

adoptării hotărârii de modificare a actelor de constituire sau a datelor înscrise în

Registrul de stat. În cazul reorganizării persoanei juridice, termenul de depunere a

documentelor pentru înregistrarea modificărilor este de 30 de zile după expirarea

termenului de o lună de la publicarea avizului privind reorganizarea.

La 21 august 2018, SA „Apă-Canal Soroca”, nefiind de acord cu soluția

instanței de fond, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din 31 iulie 2018, cu emiterea unei noi

soluții, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat și s-a casat hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În justificarea soluției instanța de apel a indicat că instanța de fond la emiterea

hotărârii supuse apelului, contrar prevederilor expuse la art. 130 alin. (l) Cod de

procedură civilă, nu a dat о apreciere obiectivă circumstanțelor cauzei, necercetând

multaspectual, complet, nepărtinitor și nemijlocit toate probele din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, aplicând eronat legea materială.

După cum rezultă din hotărârea primei instanțe, acțiunea a fost admisă

prioritar cu referirea instanței de fond la faptul că ordinul de sancționare a fost

semnat de о persoană neîmputernicită și anume de administratorul Parașciac

Andrei.

2

În acest sens, instanța de apel a considerat că prima instanță în mod eronat a

ajuns la concluzia că speței date îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (2), (4)

din Legea privind înregistrarea persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali

nr. 220-XVI din 19.10.2007, deoarece în favoarea tezei că schimbarea persoanei

împuternicite să semneze ordinul nu afectează contractul individual de muncă

pledează normele Codului muncii: art. 68, 76, 77, 78, 81, 86, care urmau a fi

interpretate în modul corespunzător.

Speța dată confirmă cu certitudine că salariatul-reclamant Focșa Igor nu are

niciо tangență cu prevederile Legii nr. 220-XVI din 19.10.2007 privind

înregistrarea persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali, care a fost

aplicată de către instanța de fond la soluționarea litigiului. Or, pentru Focșa Igor,

angajator este incontestabil unitatea unde activează - SA „Regia Apă-Canal

Soroca”, neavând о valoare juridică cine este desemnat în calitate de conducător al

organului executiv, calitatea de administrator în opinia instanței de apel având

valoare juridică doar în raport cu terțele persoane (persoane fizice și juridice), iar

aceasta calitate îi permite să acționeze fără procură în fața persoanelor fizice și

juridice indiferent de forma de proprietate.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, întru soluționarea obiectivă a

litigiului este necesar de a indica și faptul că, în baza procesului-verbal al ședinței

Consiliului Societății pe Acțiuni din 03.11.2017, s-a hotărât de a accepta cererea de

demisie din funcție a administratorului-interimar Palamarciuc Dumitru și a fost

numit în funcția de administrator-interimar al SA „Regia Apă-Canal Soroca”

Parașciac Andrei.

În această ordine de idei rezultă că nu are valoare juridică cine este

semnatarul ordinului, deoarece acest ordin provine de la un subiect de drept

(persoană juridică), produce efecte juridice, indiferent de faptul cine la moment

deține funcția de director (administrator). Cu atât mai mult că pe ordin a fost

aplicat sigiliul unității care reconfirmă legitimitatea acestuia.

Conform dispozițiilor art. 63 alin. (5) din Legea nr.1134 din 02.04.1997

privind societățile pe acțiuni, hotărârea adunării generale a acționarilor intră în

vigoare la data anunțării rezultatului votului, dacă prezenta lege, alte acte

legislative sau hotărârea adunării generale nu prevede un termen mai tardiv de

intrare a ei în vigoare.

Fostului administrator Palamarciuc Dumitru, i-a fost retras mandatul de către

organul de conducere, respectiv dânsul nu era în drept să emită acte de dispoziție,

în pofida faptului că acesta figura în Registrul persoanelor juridice, datorită

interdicției aplicate de instanța de judecată, prin încheierea Judecătoriei Soroca din

25.07.2017, în cauza civilă înaintată de reclamantul Malis Albert, dar și a încheierii

din 12.09.2017, dosar nr.2i- 132/2017, a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admisă spre examinare cererea introductivă.

În baza Ordinului nr. 136-c din 06.11.2017, Parașciac Andrei a fost transferat

în funcția de administrator-interimar, respectiv era obligat să administreze

întreprinderea, să asigure buna funcționare, să asigure procesul tehnologic,

deoarece i-a fost delegat un mandat din partea organului de conducere, iar

Palamarciuc Dumitru nu era în drept să semneze oricare acte juridice după

retragerea împuternicirilor.

3

La 28.05.2019, Igor Focșa a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a încălcat esențial și a

interpretat în mod eronat legea, fapt ce a condus la soluționarea greșită a cauzei.

Abordarea eronată de către instanța de apel a prevederilor legale cu privire la

momentul dobândirii calității de administrator a generat o practică defectuoasă

pentru litigii de acest gen. Se primește că orice administrator, neînregistrat în

registrul public, poate sancționa, concedia salariații, pentru ca mai apoi acestuia să

nu-i revine nicio responsabilitate. Această poziție este o derogare de la prevederile

securității raporturilor juridice și tendința generală a Codului muncii de apărare a

salariaților de abuzul angajatorului.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 21

februarie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 25 martie

2019 (f. d. 145), fiind recepționată la 29 martie 2019 (f. d. 149). Astfel, se constată

că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva

deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Igor Focșa, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

4

În speță, însă criticile invocate de Igor Focșa, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Igor Focșa.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Igor Focșa.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

5