2ra-714/19 — anularea ordinului, restabilirea in functie

Dosarul nr. 2ra-714/19

Prima instanță: (Judecătoria Soroca, sediul Central) V. Belous

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Costin Raisa,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Costin Raisa

împotriva Societății pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” cu privire la declararea

nulă a ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca”, s-a casat

integral hotărârea din 13 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și s-a

pronunțat o nouă hotărâre, prin care s-a respins integral cererea de chemare în

judecată depusă de Costin Raisa,

c o n s t a t ă :

La 04 decembrie 2017, Costin Raisa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” cu privire la declararea

nulă a ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta Costin Raisa a menționat că la 01 aprilie 1993

a fost angajată la Direcția ”Apă-Canal Soroca”, iar în anul 2008 a fost transferată în

funcția de specialist serviciu personal la întreprinderea reorganizată Societatea pe

Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca”.

A relatat că prin ordinul nr. 146-C din 29 noiembrie 2017, a fost concediată, iar

ordinul de concediere a fost semnat de administratorul Societății pe Acțiuni ”Regia

Apă-Canal Soroca”, Parasciac Andrei.

A invocat reclamanta că potrivit extrasului din Registrul de Stat al

întreprinderilor, administrator provizoriu al Societății pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal

Soroca” la data emiterii și semnării ordinului de concediere, era Melnic Vitalii.

1

De asemenea, a specificat că potrivit extrasului din Registrul de stat al

persoanelor juridice din 01 decembrie 2017, în calitate de administrator al Societății

pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” era indicat Palamarciuc Dumitru și

administrator provizoriu Melnic Vitalie, care a fost desemnat de către instanța de

insolvabilitate.

Astfel administratorul Parasciac Andrei nu figura în calitate de administrator în

Registrul de Stat al persoanelor juridice.

A solicitat reclamanta Costin Raisa declararea nulă a ordinului de concediere

nr. 146-C din 29 noiembrie 2017, restabilirea în funcția de specialist serviciu

personal, încasarea de la Societatea pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” a salariului

pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral cauzat în mărimea

unui salariu mediu de 6 809,40 de lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Costin Raisa.

S-a declarat nul ordinul nr. 146-C din 29 noiembrie 2017 cu privire la

concedierea Raisei Costin din funcția de specialist serviciu personal.

S-a restabilit Costin Raisa în funcția de specialist serviciu personal la Societatea

pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca”.

S-a încasat de la Societatea pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” în beneficiul

Raisei Costin suma de 13 816,60 de lei cu titlu de salariu pentru absența forțată de la

muncă.

S-a încasat de la Societatea pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” în beneficiul

Raisei Costin prejudiciul moral în mărimea unui salariu mediu de 4 145,20 de lei.

S-a încasat de la Societatea pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” în beneficiul

Raisei Costin suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat de la Societatea pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” în beneficiul

statului suma de 738,85 de lei cu titlu de taxă de stat.

S-a încasat de la Societatea pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” în beneficiul

Judecătoriei Soroca suma de 47,12 lei cu titlu de cheltuieli aferente cauzei suportate

de instanța de judecată în legătură cu înștiințarea și chemarea părților în judecată.

Prin decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de Societatea pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca”, s-a casat integral

hotărârea din 13 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și s-a pronunțat o

nouă hotărâre, prin care s-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de

Costin Raisa.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că potrivit procesului-verbal al ședinței Consiliului Societății pe Acțiuni

”Regia Apă-Canal Soroca” din 03 noiembrie 2017, s-a acceptat cererea de demisie

din funcția de administrator a lui Palamarciuc Dumitru, fiind numit în funcția de

administrator-interimar Parasceac Andrei.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că odată cu numirea în funcția de

administrator a lui Parasceac Andrei, acesta era obligat să administreze

întreprinderea, să asigure buna funcționare, iar Palamarciuc Dumitru nu era în drept

să semneze careva acte juridice după retragerea împuternicirilor, fiindu-i acceptată

demisia.

2

La fel, instanța de apel a constatat că prin ordinul nr. 146-C din 29 noiembrie

2017, Costin Raisa a fost concediată din funcția de specialist serviciu personal

începând cu 29 noiembrie 2017 pentru deținerea de către salariat a statutului de

pensionar pentru limita de vârstă, ordinul în cauză fiind semnat de Parasceac Andrei.

Deci instanța de apel a stabilit că instanța de fond a ignorat circumstanțele care

probează momentul apariției împuternicirilor și obligațiilor lui Parasceac Andrei, or,

hotărârea Consiliului Societății pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca” din 03

noiembrie 2017, prin care a fost numit în funcția de administrator interimar Parasceac

Andrei, în temeiul Legii privind societățile pe acțiuni, a produs efecte juridice și a

devenit executorie din data adoptării, dar nu din data înscrierii lui Parasceac Andrei

în Registrul de Stat al persoanelor juridice.

În consecință, instanța de apel a reținut că în temeiul art. 86 alin. (1) lit. y1) din

Codul muncii, odată cu atingerea vârstei de pensionare, angajatorul era în drept să

desfacă relațiile de muncă cu Costin Raisa, ordinul în cauză fiind unul legal și

întemeiat și semnat de o persoană care era în drept de a semna ordine și administra

Societatea pe Acțiuni ”Regia Apă-Canal Soroca”.

La 13 februarie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Costin Raisa a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurenta Costin Raisa, în motivarea recursului a menționat că instanța de apel

la examinarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material.

A specificat recurenta că hotărârea Adunării generale a acționarilor intră în

vigoare la data înregistrării modificărilor la organul înregistrării de stat, iar potrivit

art. 16 alin. (4) al Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a

întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007, modificările operate în

actele de constituire și în datele înscrise în Registrul de Stat au putere juridică la data

înregistrării lor la organul înregistrării de stat.

Astfel, hotărârea Adunării generale a acționarilor, Consiliului societății privind

alegerea administratorului, intră în vigoare la data înscrierii în Registrul de Stat al

persoanelor juridice.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 20 noiembrie

2018, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 13 februarie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

3

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

4

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Costin Raisa, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Costin Raisa.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5