2ra-613/19 — cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-613/19 — cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-613/19
Prima instanță: Judecătoria Soroca sediul Central (jud. Gh. Purici)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Gh. Scutelinic, D. Corolevschi, D. Stănilă)
ÎNCHEIERE
10 aprilie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Svetlana Filincova
Dumitru Mardari
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valerii
Ghimpu
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valerii Ghimpu
împotriva Societății pe Acțiuni „Regia Apă - Canal Soroca” cu privire la anularea
ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa
forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de
judecată
împotriva deciziei din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a
fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Regia Apă - Canal Soroca”,
reprezentată de avocatul Victor Felișcan, casată integral hotărârea din 30 mai 2018
a Judecătoriei Soroca sediul Central și emisă o nouă soluție, prin care acțiunea a
fost respinsă
constată:
La 1 decembrie 2017, Valerii Ghimpu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SA „Regia Apă - Canal Soroca” cu privire la anularea ordinului de
concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la
muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că la 3 martie 2008, a fost angajat în funcția
de inginer-dispecer la DAC Soroca, iar la 1 august 2014, a fost transferat în funcția
de mecanic la autoparcul întreprinderii reorganizate, SA „Regia Apă - Canal
Soroca”.
La 13 noiembrie 2017, prin ordinul nr. 138-C a fost concediat.
Ordinul nr. 138-C din 13 noiembrie 2017 a fost semnat de Andrei Parasciac
în calitate de administrator al întreprinderii.
1
A remarcat că potrivit extrasului din Registrul de stat al întreprinderilor,
administrator provizoriu al SA „Regia Apă - Canal Soroca” la data emiterii și
semnării ordinului de concediere era Vitalii Melnic.
Potrivit extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 536 din
1 decembrie 2017, administratorul SA „Regia Apă - Canal Soroca” este Dumitru
Palamarciuc și administrator provizoriu Vitalie Melnic, care a fost desemnat de
instanța de insolvabilitate.
Prin urmare, Andrei Parasciac nu figura în calitate de administrator, iar
acțiunile lui pot fi legale din momentul înregistrării modificărilor la Camera
Înregistrării de Stat (IP „Agenția Servicii Publice”), care este obligatorie.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 90 alin. (2) lit. a), c),
alin. (3), 226 Cod civil, art. 5, 166-167 CPC.
A solicitat admiterea acțiunii, declararea ordinului nr. 138-C din
13 noiembrie 2017 cu privire la concediere ca fiind nul, restabilirea în funcția de
mecanic la SA „Regia Apă - Canal Soroca”, încasarea de la SA „Regia Apă -
Canal Soroca” în beneficiul lui a salariului pentru lipsa forțată de la muncă și a
prejudiciului cauzat în mărime de un salariu mediu de 4760 de lei, a prejudiciului
moral în mărime de două salarii medii de 9520 de lei și a cheltuielilor de judecată.
În cadrul ședinței de judecată, Valerii Ghimpu, reprezentat de avocatul
Valentin Ciuhrii a solicitat declararea nulității ordinului nr. 138-C din
13 noiembrie 2017 cu privire la concediere, restabilirea în funcția de mecanic la
SA „Regia Apă - Canal Soroca”, încasarea de la SA „Regia Apă - Canal Soroca” în
beneficiul lui a salariului pentru lipsa forțată de la muncă în mărime de 28468,95
de lei, a prejudiciului moral în mărime de un salariu mediu de 3795,86 de lei și a
cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 de lei.
Prin hotărârea din 30 mai 2018 a Judecătoriei Soroca sediul Central, a fost
admisă acțiunea parțial.
A fost declarat nul ordinul nr. 138-C din 13 noiembrie 2017 cu privire la
concediere.
A fost restabilit Valerii Ghimpu în funcția de mecanic la SA „Regia Apă -
Canal Soroca”.
A fost încasat de la SA „Regia Apă - Canal Soroca” în beneficiul lui Valerii
Ghimpu salariul pentru lipsa forțată de la muncă în mărime de 24155,40 de lei,
prejudiciul moral în mărime de 3795,86 de lei și cheltuielile de judecată cu titlu de
cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 5000 de lei.
A fost încasată de la SA „Regia Apă - Canal Soroca” în beneficiul statului
taxa de stat în mărime de 824,66 de lei.
Prin decizia din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis
apelul declarat de SA „Regia Apă - Canal Soroca”, reprezentată de avocatul Victor
Felișcan, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă soluție, prin care
a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
La 16 ianuarie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Valerii Ghimpu a
declarat recurs împotriva deciziei din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți,
2
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea
hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,
considerând că instanța de apel eronat a interpretat legea materială, a aplicat
selectiv legislația, inclusiv și prevederile din Decizia Curții Constituționale a RM
nr. 61 din 19 iunie 2018.
Având în vedere prevederile art. 16 alin. (2) și (4) din Legea privind
înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali și
art. 70 alin. (2) din Legea privind societățile pe acțiuni, a precizat că în Registrul
de stat al persoanelor juridice sunt înscrise datele privind administratorul
întreprinderii.
Astfel, eliberarea administratorului și angajarea unui nou administrator sunt
modificări care necesită în mod obligatoriu să fie înregistrate în Registrul de stat al
persoanelor juridice, fapt care-i acordă dreptul noului administrator de a emite
ordine sau dispoziții atât în relații cu terțe persoane, cât și cu angajații
întreprinderii.
Opinia instanței de apel în privința semnării ordinului indiferent cine deține
funcția de administrator este lipsită de logică și contravine prevederilor legale.
Instanța de apel selectiv a apreciat Decizia Curții Constituționale al RM
nr. 61 din 19 iunie 2018, care în pct. 32 stabilește că problema legalității desfacerii
raporturilor de muncă în aceste situații trebuie stabilită de la caz la caz de către
instanțele de judecată.
Având în vedere prevederile art. 87 alin. (2), 387 alin. (5) Codul muncii, a
evidențiat că legiuitorul a stabilit o procedură obligatorie la încetarea raporturilor
de muncă cu membrii organului sindical din unitate, procedură care nu a fost
respectată.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul la 16 ianuarie 2019 împotriva deciziei din 15 noiembrie 2018 a
Curții de Apel Bălți în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
3
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valerii Ghimpu nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Valerii Ghimpu, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Valerii Ghimpu ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Valerii Ghimpu se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Svetlana Filincova
Dumitru Mardari
4