2rac-306/19 — Încasarea datoriei

2rac-306/19 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac–306/19

Prima instanță: Judecătoria Strășeni (sediul central), (jud. M. Grosu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, A. Danilov, Iu. Cimpoi)

D E C I Z I E

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Victor Burduh

Svetlana Filincova

examinând recursurile declarate de Boris Goleșciuc reprezentat de avocatul

Mihaela Prepelița și de către Iurco Ghenadie și Iurco Iulia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către ÎCS „Total

Leasing & Finance” SA împotriva SRL „Iurprod Grup”, Ghenadie Iurco, Iulia

Iurco, Valeriu Strîmbei, Aurica Strîmbei, Maria Sochircă și Boris Goleșciuc cu

privire la rezilierea contractelor de împrumut, încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Boris Goleșciuc și cererea de alăturare la apel a

lui Ghenadie Iurco și a Iuliei Iurco și menținută hotărârea din 26 februarie 2018 a

Judecătoriei Strășeni (sediul central),

con st ată:

La 03 iulie 2017, ÎCS „Total Leasing & Finance” SA s-a adresat în instanță cu

o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Iurprod Grup”, Ghenadie Iurco,

Iulia Iurco, Valeriu Strîmbei, Aurica Strîmbei, Maria Sochircă cu privire la

rezilierea contractelor de împrumut, încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii înaintate reclamanta a indicat că SRL „Iurprod Grup”

este debitorul său în baza contractelor de împrumut:

nr. 2476I-2015-IUR din 24 decembrie 2015, în baza căruia s-a acordat un

împrumut în sumă de 72 000 euro, cu scadența la 04 februarie 2021;

nr. 2791I -2016-IUR din 02 iunie 2016, în baza căruia s-a acordat un

1

împrumut în sumă de 85 000 euro, cu scadența la 03 iunie 2021;

nr. 2833I -2016-IUR din 26 iulie 2016, în baza căruia s-a acordat un

împrumut în sumă de 123 000 euro, cu scadența la 03 iunie 2021;

nr. 3118I-2016-IUR din 21 decembrie 2016, în baza căruia s-a acordat un

împrumut în sumă de 194 551,18 euro, cu scadența la 03 iunie 2021;

nr. 3119I-2016-IUR din 21 decembrie 2016, în baza căruia s-a acordat un

împrumut în sumă de 74 498,59 euro, cu scadența la 03 iunie 2021;

nr. 3120I-2016-IUR din 21 decembrie 2016, în baza căruia s-a acordat un

împrumut în sumă de 246 338,23 euro, cu scadența la 03 iunie 2021.

Societatea reclamantă a mai indicat că executarea corespunzătoare a

obligațiilor ce rezultă din contractul de împrumut nr.2476I-IUR din 24 decembrie

2015 a fost garantată de:

Ghenadie Iurco, conform contractului de fidejusiune nr.749-IUR/IUR-15 din

24 decembrie 2015;

Iulia Iurco, conform contractului de fidejusiune nr.750-IUR/IUR-15 din 24

decembrie 2015;

Valeriu Strâmbei, conform contractului de fidejusiune nr.755-IUR/STR-15

din 24 decembrie 2015;

Aurica Strîmbei, conform contractului de fidejusiune nr.756-IUR/STR-15 din

24 decembrie 2015;

Maria Sochircă, conform contractului de fidejusiune nr.757-IUR/SOC-15 din

24 decembrie 2015;

La fel, executarea corespunzătoare a obligațiilor ce rezultă din contractul de

împrumut nr. 2524I-2016-IUR din 04 februarie 2016 a fost garantată de:

Ghenadie Iurco, conform contractului de fidejusiune nr.059- IUR/IUR-1-16

din 04 februarie 2016;

Iulia Iurco, conform contractului de fidejusiune nr.060-IUR/IUR-2-16 din 04

februarie 2016;

Valeriu Strâmbei, conform contractului de fidejusiune nr.061-IUR/STR-1-16

din 04 februarie 2016;

Aurica Strîmbei, conform contractului de fidejusiune nr.062-IUR/STR-2-16

din 04 februarie 2016;

Maria Sochircă, conform contractului de fidejusiune nr.063-IUR/SOC-16 din

04 februarie 2016;

În aceeași ordine de idei, executarea obligațiilor ce rezultă din contractul de

împrumut nr. 2719I-2016-IUR din 02 iunie 2016 a fost garantată de:

Ghenadie Iurco, conform contractului de fidejusiune nr.300-IURG/IUR-16

din 02 iunie 2016;

Iulia Iurco, conform contractului de fidejusiune nr.301-IURI/IUR-16 din 02

iunie 2016;

Valeriu Strâmbei, conform contractului de fidejusiune nr.302-STRV/IUR-16

2

din 02 iunie 2016;

Aurica Strîmbei, conform contractului de fidejusiune nr.303-STRA/IUR-16

din 02 iunie 2016;

Maria Sochircă, conform contractului de fidejusiune nr.304-SOC/IUR-16 din

02 iunie 2016.

Executarea contractului de împrumut nr.2833I-2016-IUR din 26 iulie 2016 a

fost garantată de:

Ghenadie Iurco, conform contractului de fidejusiune nr.421-IUR/IUR-1-16

din 26 iulie 2016;

Iulia Iurco, conform contractului de fidejusiune nr.422-IUR/IUR-1-16 din 26

iulie 2016;

Valeriu Strîmbei, conform contractului de fidejusiune nr.423-IUR/STR-1-16

din 26 iulie 2016;

Aurica Strîmbei, conform contractului de fidejusiune nr.424-IUR/STR-2-16

din 26 iulie 2016;

Maria Sochirca, conform contractului de fidejusiune nr.425- IUR/SOC-16 din

26 iulie 2016;

La rândul său, executarea contractelor de împrumut nr.3118I-2016-IUR, nr.

3119I-2016-IUR și nr. 3120I-2016-IUR din 21 decembrie 2016 a fost garantată de:

Valeriu Strîmbei, conform contractului de fidejusiune nr.763- STRV/IUR-16

din 21 decembrie 2016;

Aurica Strîmbei, conform contractului de fidejusiune nr.764-STRA/IUR-16

din 21 decembrie 2016;

Maria Sochirca, conform contractului de fidejusiune nr.765-SOC/IUR-16 din

21 decembrie 2016.

Reclamanta a menționat că potrivit capitolului 1 din contractele de împrumut

indicate anterior, împrumutătorul s-a obligat să pună la dispoziția împrumutatului o

sumă de bani, iar împrumutatul s-a obligat să restituie împrumutul și să plătească

dobânda și alte plăți aferente, conform condițiilor contractului de împrumut

corespunzător. Potrivit pct. 1.1 din contractele de fidejusiune specificate supra,

fidejusorii au garantat cu întreg patrimoniul lor executarea corespunzătoare

obligațiilor SRL „Iurprod Grup”, ce reies din contractele de împrumut

nominalizate.

În legătură cu neachitarea datoriei în termenul stabilit prin contractele de

împrumut, societatea reclamantă a remis debitorului și fidejusorilor notificările nr.

nr. 374. 375, 376, 377, 378, 379 din 06 martie 2017, prin care a stabilit un termen

pentru achitarea integrală a datoriilor, însă în termenul stabilit datoria ce rezultă din

contractele de împrumut nu a fost achitată, iar pct. 9.2. lit. a) din contractele de

împrumut vizate, în cazul în care împrumutatul nu îndeplinește în mod

corespunzător obligațiile sale ce rezultă din contractul de împrumut,

împrumutătorul este în drept să ceară împrumutatului restituirea anticipată a

3

împrumutului și achitarea altor plăți aferente contractului de împrumut.

Reclamanta a mai invocat că potrivit pct. 1. din contractele de împrumut, în

cazul neachitării în termenul stabilit a plăților lunare, împrumutătorul calculează

penalități în mărime de 0,25% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere,

începând cu prima zi de restanță și până la data achitării efective a plății, inclusiv.

Astfel, potrivit situației din 28 iunie 2016, suma totală a datoriei

împrumutatului constituie 860 987,23 euro, inclusiv:

datoria aferentă contractului de împrumut nr. 2476I-2015-IUR din 24

decembrie 2015 în mărime de 53 508,36 euro, din care 50 652,00 euro - soldul

împrumutului, 2 118,64 euro - dobânda, 737,72 euro - penalitate;

datoria aferentă contractului de împrumut nr.2524I-2016-IUR din 04 februarie

2016 în mărime de 64 914,96 euro, din care 62 144,46 euro - soldul împrumutului,

1 976,07 euro - dobânda, 794,43 euro - penalitate;

datoria aferentă contractului de împrumut nr.2719I-2016-IUR din 02 iunie

2016 în mărime de 82 927,37 euro, din care: 79 429,00 euro - soldul împrumutului,

2 529,81 euro - dobânda, 968,53 euro - penalitate;

datoria aferentă contractului de împrumut nr.2833I-IUR din 26 iulie 2016 în

mărime de 125 979,55 euro, din care: 119 544,44 euro - soldul împrumutului, 4

913,90 euro - dobânda, 1 521,21 euro - penalitate

datoria aferentă contractului de împrumut nr.3118I-2016-IUR din 21

decembrie 2016 în mărime de 201 494,60 euro, din care: 194 151,18 euro - soldul

împrumutului, 6 410,37 euro - dobânda, 933,05 euro - penalitate;

datoria aferentă contractului de împrumut nr.3119I-2016-IUR din 21

decembrie 2016 în mărime de 77 122,05 euro, din care: 74 298,59 euro - soldul

împrumutului, 2 453,67 euro - dobânda, 369,79 euro - penalitate

datoria aferentă contractului de împrumut nr.3120I-2016-IUR din 21

decembrie 2016 în mărime de 255 040,37 euro, din care: 245 738,23 euro - soldul

împrumutului, 8 174,81 euro - dobânda, 1 127,33 euro - penalitate.

Potrivit cererii de concretizare a pretențiilor din 16 august 2017, înaintată ca

urmare a efectuării unor achitări, reclamanta a invocat că la situația din 15 august

2017, suma totală a datoriei debitorului constituie 581 242,42 euro.

La 13 noiembrie 2017, reclamanta a atras în calitate de pârât pe Boris

Goleșciuc, pe motiv că executarea corespunzătoare a obligațiilor debitorului, ce

rezultă din contractul de împrumut 2833I-2016-IUR din 26 iulie 2016 a fost

garantată de către Boris Goleșciuc conform contractului de fidejusiune nr. 426-

IUR/GOL-16 din 26 iulie 2016.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 26 februarie 2018, depusă ca

urmare a efectuării unor achitări, reclamanta a remarcat că la situația din 23

februarie 2018, suma totală a datoriei debitorului constituie 567 760,62 euro.

Prin urmare, în instanța de judecată reclamanta ÎCS „Total Leasing &

Finance” SA a solicitat rezilierea contractelor de împrumut nr. 2476I-2015-IUR

4

din 24 decembrie 2015, nr.2524I-2016-IUR din 04 februarie 2016, nr. 2719I-2016-

IUR din 02 iunie 2016, nr. 2833I-2016-IUR din 26 iulie 2016, nr. 3118I-2016-IUR

din 21 decembrie 2016, nr. 3119I-2016-IUR din 21 decembrie 2016 și nr. 3120I-

2016-IUR din 21 iunie 2016, încheiate cu SRL „Iurprod Grup” si încasarea în mod

solidar din contul pârâților datoria aferentă contractelor de împrumut nr. 2476I-

2015-IUR din 24 decembrie 2015, nr.2524I-2016-IUR din 04 februarie 2016 și nr.

2719I-2016-IUR din 02 iunie 2016 în mărime totală de 89 107,02 euro, aferentă

contractului de împrumut nr. 2833I-2016-IUR din 26 iulie 2016 în mărime totală

de 64 383,89 euro, aferentă contractelor de împrumut nr. 3118I-2016-IUR, nr.

3119I-2016-IUR și nr. 3120I-2016-IUR din 21 decembrie 2016 în mărime totală de

414 269,71 euro, și compensarea din contul pârâților în mod solidar a taxei de stat

în mărime de 50 000 lei.

Prin hotărârea din 26 februarie 2018 a Judecătoriei Strășeni (sediul central),

cererea de chemare în judecată a fost admisă.

A fost dispus rezilierea contractelor de împrumut nr. 2476I-2015-IUR din 24

decembrie 2015, nr.2524I-2016-IUR din 04 februarie 2016, nr. 2719I-2016-IUR

din 02 iunie 2016, nr. 2833I-2016-IUR din 26 iulie 2016, nr. 3118I-2016-IUR din

21 decembrie 2016, nr. 3119I-2016-IUR din 21 decembrie 2016 și nr. 3120I-2016-

IUR din 21 decembrie 2016, încheiate între ÎCS „Total Leasing & Finance” SA și

SRL „Iurprod Grup”.

A fost încasat, în mod solidar, din contul SRL „Iurprod Grup”, a lui Ghenadie

Iurco, Iulia Iurco, Valeriu Strîmbei, Aurica Strîmbei și Maria Sochircă în

beneficiul reclamantei datoria aferentă contractelor de împrumut nr. 2476I-2015-

IUR din 24 decembrie 2015, nr.2524I-2016-IUR din 04 februarie 2016, nr. 2719I-

2016-IUR din 02 iunie 2016 în mărime totală de 89 107,02 euro.

A fost încasat în mod solidar, din contul SRL „Iurprod Grup”, a lui Ghenadie

Iurco, Iulia Iurco, Valeriu Strîmbei, Aurica Strîmbei, Maria Sochircă și Boris

Goleșciuc în beneficiul reclamantei datoria aferentă contractului de împrumut nr.

2833I-2016-IUR din 26 iulie 2016 în mărime de 64 383,89 euro.

A fost încasat, în mod solidar, din contul SRL „Iurprod Grup”, a lui Valeriu

Strîmbei, Auricăi Strîmbei și Măriei Sochircă datoria aferentă contractelor de

împrumut nr. 3118I-2016-IUR, nr. 3119I-2016-IUR și nr. 3120I-2016-IUR din 21

decembrie 2016 în mărime totală de 414 269,71 euro.

A fost încasat în mod solidar din contul SRL „Iurprod Grup”, a lui Ghenadie

Iurco, Iulia Iurco, Valeriu Strîmbei, Aurica Strîmbei, Maria Sochircă și Boris

Goleșciuc taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în

mărime de 50 000 lei.

Prin decizia din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Boris Goleșciuc și cererea de alăturare la apel a lui

Ghenadie Iurco și a Iuliei Iurco și menținută hotărârea din 26 februarie 2018 a

Judecătoriei Strășeni (sediul central).

5

Pentru a emite soluția în cauză, instanțele au reținut că, în legătură nu

executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate de pârâți, la 06 martie 2017, a

înaintat pretenții privind achitarea sumelor datorate de către SRL „Iurprod Grup” și

în adresa fidejusorilor, iar în adresa lui Boris Goleșciuc somația a fost remisă la 24

august 2017.

Instanțele au conchis că debitorul SRL „Iurprod Grup” a încălcat obligațiunile

asumate privind plata ratelor stabilite în contractele de împrumut, situație ce se

încadrează în dispozițiile legale ce instituie dreptul reclamantei în calitate de

împrumutător de a rezilia contractele de împrumut. Subsecvent realizării acestui

drept, potrivit cadrului legal pertinent se instituie obligația împrumutatului de a

restituit integral sumele împrumutate și dobânzile aferente, fără a se ține cont de

ratele ulterioare rezilierii și scadența finală a contractelor de împrumut în contextul

rezilierii acestora de către reclamantă.

Astfel, în ordinea de idei menționată, formarea datoriei în baza contractelor de

împrumut instituie obligația fidejusorilor de a achita solidar datoriile

corespunzătoare, rambursarea cărora au garantat-o în baza contractelor de

fidejusiune specificate mai sus.

În special, instanța de apel a apreciat ca fiind eronate și argumentele

referitoare la neoferirea de către reclamantă a unui termen rezonabil pentru

executarea de către debitor și fidejusori a obligațiunilor de restituire a datoriei

formate, deoarece, din momentul recepționării ultimei pretenții a reclamantei de

către Boris Goleșciuc și până la pronunțarea deciziei, la fel ca și debitorul și ceilalți

fidejusori, nu au executat benevol obligația de plată a restanțelor, ceea ce denotă

caracterul formal al argumentului invocat.

La 24 aprilie 2019, Boris Goleșciuc reprezentat de avocatul Mihaela Prepelița

a declarat recurs împotriva deciziei din 05 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu remiterea

cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că la examinarea cauzei în prima instanță a

fost încălcată procedura de citarea lui Boris Goleșciuc. Mai mult ca atât, instanța

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea

precum și a săvârșit alte încălcări care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

La 11 iulie 2019, ÎCS „Total Leasing & Finance” SA a depus o referință la

recursul declarat de către Boris Goleșciuc, solicitând considerarea acestuia ca fiind

inadmisibil.

Prin încheierea din 24 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Boris Goleșciuc reprezentat de avocatul Mihaela Prepelița a fost

considerat admisibil.

La 24 iulie 2019, ora 16:20, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a recepționat recursul declarat de

către Iurco Ghenadie și Iurco Iulia împotriva deciziei din 05 februarie 2019 a Curții

6

de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Colegiul lărgit evidențiază că recursul declarat de către Iurco Ghenadie și

Iurco Iulia, a fost inițial depus la 28 iunie 2019, însă prin încheierea din 04 iulie

2019 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă cererea recurenților cu privire la

scutirea de la plata taxei de stat, acordându-le termen pentru înlăturarea

neajunsului. Astfel, abia la 24 iulie 2019 după examinarea admisibilității recursului

declarat de către Boris Goleșciuc reprezentat de avocatul Mihaela Prepelița,

recurenții Iurco Ghenadie și Iurco Iulia au înlăturat neajunsurile depistate, recursul

considerându-se depus la 28 iunie 2019.

La 22 august 2019, ÎCS „Total Leasing & Finance” SA a depus o referință la

recursul declarat de către Iurco Ghenadie și Iurco Iulia, solicitând respingerea

acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 05

februarie 2019, expediată părților la 28 februarie 2019, fără a se cunoaște cu

certitudine data recepționării acesteia de către recurenți, ceea ce denotă faptul că

recursurile declarate la 02 aprilie 2019 și la 28 iunie 2019 au fost depuse cu

respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În plus, recurentul și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al

Codului de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

7

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile declarate de Boris Goleșciuc reprezentat de avocatul Mihaela Prepelița

și de către Iurco Ghenadie și Iurco Iulia întemeiate și care urmează a fi admise cu

casarea integrală a deciziei recurate și cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Pe parcursul examinării cauzei în fazele procesuale anterioare s-a constatat cu

certitudine că, ÎCS „Total Leasing & Finance” SA a înaintat împotriva SRL

„Iurprod Grup”, Ghenadie Iurco, Iulia Iurco, Valeriu Strîmbei, Aurica Strîmbei,

Maria Sochircă o acțiune cu privire la rezilierea contractelor de împrumut,

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată. Ulterior, după punerea pe rol a

cauzei, reclamanta a atras în calitate de pârât pe Boris Goleșciuc, pe motiv că

executarea corespunzătoare a obligațiilor debitorului, ce rezultă din contractul de

împrumut 2833I-2016-IUR din 26 iulie 2016 a fost garantată de către Boris

Goleșciuc conform contractului de fidejusiune nr. 426-IUR/GOL-16 din 26 iulie

2016.

Instanța de recurs atestă că, prima instanță fiind învestită cu judecarea

prezentei cauze a hotărât că pretențiile ÎCS „Total Leasing & Finance” SA sunt

întemeiate și a admis integral acțiunea în modul formulat.

Reținându-se caracterul devolutiv al apelului, Goleșciuc Boris în cererea de

apel, completată ulterior, printre altele, a invocat nulitatea pct. 1.1, 3.2 al

contractului de fidejusiune nr. 426-IUR/GOL-16 din 26 iulie 2016. Temeiul

nulității invocate de către Goleșciuc Boris, în viziunea acestuia, este obiectul ilicit

(contravine legii), indicând incidența prevederilor art. 206 și art. 674 ale Codului

civil.

Colegiul lărgit, reținând caracterul absolut al nulității invocate de către

Goleșciuc Boris, evidențiază că potrivit prevederilor art. 217 alin. (1) al Codului

civil (în redacția la momentul nașterii raportului juridic), nulitatea absolută a

actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut și

actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Așadar, instanța de recurs pentru a elucida aspectele abordate, va raporta

circumstanțele prezentate la criticile invocate de recurentul Goleșciuc Boris și va

trebui să se asigure că, în cazul de față Curtea de Apel Chișinău, a îndeplinit

condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit

mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului (a se vedea, în contrast,

Lebedinschi vs. Moldova, hotărârea din 16 iunie 2015, § 31, 35 – 36; cauza

8

Nichifor vs. Moldova, hotărârea din 20 septembrie 2016, § 29 – 31).

Potrivit art. 373 alin. (5) al Codului de procedură civilă, instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar conform

prevederilor art. 390 alin. (1) lit. e), f) al aceleiași legi, decizia instanței de apel

trebuie să conțină: motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea

guvernantă; concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și

mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și

argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația

instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate

verifica respectarea lor.

Conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o

instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși

în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle vs Finlanda, hotărârea din

19 decembrie 1997). Deși articolul 6 § 1 din Convenție nu obligă instanțele de

judecată să ofere răspunsuri detaliate la toate argumentele invocate, totuși din

hotărâre trebuie să reiasă clar că elementele esențiale ale cauzei au fost examinate

(cauza Taxquet vs. Belgia [MC], nr. 926/05, § 91, CEDO 2010).

În pofida acestor fapte, instanța de apel la pronunțarea asupra argumentelor

din apelul depus de Goleșciuc Boris, urma în conformitate cu prevederile legii să

se dedice unei analize efective a temeiurilor, argumentelor și propunerilor de

probatoriu, fără a prestabili pertinența acestora.

În cazul de față, instanța de apel a evitat să examineze observațiile

recurentului-apelant referitoare la nulitatea clauzelor contractuale, chiar și în lipsa

unei acțiuni reconvenționale, or nulitatea absolută poate fi invocată din oficiu,

însușind de fapt textul hotărârii primei instanțe și rezumându-și soluția la simplul

fapt că hotărârea contestată este destul de motivată și nu este necesară o verificare

suplimentară.

Așadar, prin lipsa examinării temeiniciei argumentelor invocate mai sus, se

constată că instanța de apel a dat dovadă de un formalism excesiv în această parte.

Or, prin prisma principiului contradictorialității și egalității în arme, instanța de

apel era obligată să asigure un echilibru just a intereselor ambelor părți implicate în

proces. În esență, motivarea Curții de Apel Chișinău l-a pus într-o situație de

dezavantaj Goleșciuc Boris față de adversarul său (a se vedea cauza Donadze vs.

Georgia, hotărârea din 7 martie 2006, § 35 – 36).

Constatând toate cele relatate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, conturează o opinie tendențioasă

a instanței de apel de reținere și însușire a motivării din hotărârea primei instanțe, a

argumentelor ÎCS „Total Leasing & Finance” SA, fără a da o apreciere tuturor

9

probelor în ansamblu, fără a răspunde la toate temeiurile invocate de apelant,

ignorând nemotivat unele afirmații și situații certe sau cel puțin nemotivând

prevalarea unor circumstanțe, pe care s-a bazat soluția emisă, asupra celorlalte

probe existente la dosar.

În atare situație, instanța de recurs apreciază că lui Goleșciuc Boris nu i-a fost

asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la

un recurs efectiv. De fapt, în cazul când există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că recurenta nu a

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considera necesare în vederea apărării punctului ei de vedere (cauza

Blücher vs. Republica Cehă, hotărârea din 11 ianuarie 2005, cauza Carmel Saliba

vs. Malta, hotărârea din 29 noiembrie 2016, § 65).

În acest sens, Colegiul lărgit reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (cauza Doorson vs. Olanda, hotărârea din 26 martie 1996).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile judiciare

analizate în speță sunt esențiale și nu pot fi corectate în această fază. Or judecarea

recursului, exercitat conform rigorilor impuse de art. 432 alin. (1) al Codului de

procedură civilă, are caracter devolutiv numai pentru problemele de drept material

și procedural.

În acest caz, art. 442 al Codului de procedură civilă prevede că în ordine de

recurs nu pot fi administrate probe noi, ceea ce consolidează poziția susmenționată.

Așadar, omisiunea instanței de apel de a aprecia toate probele în ansamblu, precum

și de a constata relevanța argumentelor apelantului-recurent conduce inevitabil la

încălcarea garanțiilor unui proces echitabil, din moment ce observațiile lui

Goleșciuc Boris, într-un mod efectiv, nu au fost analizate.

Prin urmare, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în

privința motivelor invocate în recursurile formulate.

Acestea, în esență, nu au forță juridică de a influența prezenta soluție pe caz și

pertinența lor va putea fi supusă unei aprecieri juridice la o nouă rejudecare a

cauzei (a se vedea, printre alte autorități, cauzele Kamil Uzun vs. Turcia, hotărâre

din 10 mai 2007, § 64; Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin

Câmpeanu vs, România (Marea Cameră), din 17 iulie 2014, § 156).

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursurile declarate, de a casa decizia din 05 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, iar reținând că erorile procedurale admise nu pot fi corectate de instanța

10

de recurs, cauza urmează a fi remisă la rejudecare, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să examineze speța în întregime în

cadrul unor proceduri noi, în vederea respectării dreptului părților la un proces

echitabil, în special, în partea aprecierii juridice a observațiilor lăsate fără răspuns

(a se vedea, spre exemplu impactul considerentelor instanței de recurs la o nouă

reexaminare, cauzele Victor Harovschi vs. Moldova, hotărâre din 18 noiembrie

2008; Dimitar Yordanov vs. Bulgaria, hotărâre din 6 septembrie 2018, § 52 - 53).

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Boris Goleșciuc reprezentat de avocatul

Mihaela Prepelița și de către Iurco Ghenadie și Iurco Iulia.

Se casează decizia din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău emisă în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Total

Leasing & Finance” SA împotriva SRL „Iurprod Grup”, Ghenadie Iurco, Iulia

Iurco, Valeriu Strîmbei, Aurica Strîmbei, Maria Sochircă și Boris Goleșciuc cu

privire la rezilierea contractelor de împrumut, încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată și se remite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Victor Burduh

Svetlana Filincova

11